Nu obisnuiesc sa fac politica, nu obisnuiesc sa fac remarci interesante sau sa ma dau desteapta.

Sunt incarcata cu prea mult bun simt care nu stiu daca provine din educatie sau din felul meu de a fi.

Am un simt al ridicolului foarte dezvoltat si de multe ori scriu ceva ca mai apoi sa sterg pentru ca mi se pare lipsit de valoare, de continut, ridicol sau atat de evident incat nu ii mai vad rostul.

Sunt coplesita de viteza cu care traim, de viteza cu care ne sufocam si ignoram valorile morale, de obtuzitatea gandirii unora, de lipsa de educatie a altora sau de mercantilismul altora.

Nu mai avem nimic, chiar si sfintenia este de vanzare in tara asta (oare ce sa mai intamplat cu acest caz?).

Suntem din ce in ce mai saraci: atat in buzunare dar mai ales in suflete. Si nu facem nimic. Ne meritam soarta!

Am urmarit recent un reportaj – in memoriam – Octavian Paler. Ne explica atat de simplu prostratia, indolenta de care dam dovada. A plecat si el dintre noi, pentru ca lumea lui a apus: “E atata mitocanie, atata grosolanie incat ma simt descumpanit deseori. Romania de azi traieste intr-o grava criza a valorilor”.

Nici macar nu stiu de ce am scris acest post, imi vine sa-l sterg pe motiv ca este atat de evident sau neinteresant…oare exista o sansa sa ne construim o coloana vertebrala ca natiune? Oare va veni candva ziua in care sa spun ca sunt mandru ca sunt roman? Si sa nu imi fie jena sa ascult in parlament cum se injura de mama focului cei alesi de noi, cei care ne reprezinta. Asta este oglinda noastra ?!!!!????!!!

Este o zapacita – pentru ca am aflat ca este o ea. Doarme toata ziua si daca plecam de langa ea si o lasam singura se transforma intr-o sirena miorlaitoare.

Mananca tot ce ii dam, inclusiv mancare uscata si a invatat sa foloseasca din prima tavita cu nisip. Si mai e si jucausa.

Am cea mai tare pisicuta!

Am fost la Praga si mi-a placut. Am vazut atata de multe si am facut atat de multe intr-un timp atat de scurt incat ma intreb daca nu cumva am visat. Am strabatut orasul pe jos, pentru ca ar fi fost pacat sa nu o facem atfel.

Orasul, in centru, este o bijuterie foarte bine intretinuta. Cred ca toata lumea a ramas impresionata de faptul ca in fiecare dimineata se spala strazile, zidurile. Cei care au grija de oras creeaza spectacole, se ocupa de pastrarea curateniei, pun pe strada cateva personaje in costume din vremuri demult apuse.

Parca am intrat intr-o capsula a timpului. Un oras in care noul se imbina pefect pe langa secole de istorie.

As repeta fara doar si poate experienta asta. Ii multumesc lui Katmai si prietenei lui care au fost niste gazde extraordinare si ne-au plimbat si ne-au aratat frumosul oras cat si celor de la Vola pentru ideea lor. Mi-a deschis apetitul de calatorii.

Si sa nu uitati de comentariile care v-ar putea duce pentru un weekend la Praga.

Spun asta cu mare tritete. Mi-am petrecut copilaria in Constanta intr-un fan club in care era si Laurentiu Duta si care pe vremea aia il imita foarte bine. Am fost la concertul lui din Bucuresti. Aveam camera tapetata cu posterele lui.

Apoi am ales sa ma fac mare. Am ramas descumpanita de vorbele rele care s-au spus la adresa lui.

Acum realizez ca nu conteaza nimic din toate acestea.  Am sa imi aduc aminte de concertul lui atunci cand a fost la Bucuresti; nu am vazut niciodata atat de multa energie  pozitiva si nici ca am sa mai vad vreodata! Prin muzica lui, ne-au cantat si inimile noastre.

Rest in peace!

Pentru ca sunt o rasfatata si in urma cu cateva zilei am zis asa, intr-o doara, ca vreau o pisicutza, Adoratul mi-a facut azi cea mai mare surpriza: mi-a facut cadou o pisicuta.

Este neagra si am botezat-o Obama . Pana una alta, doarme la mine in poala si toarce si sunt super incantata de ea. I-am luat boluri pentru apa si mancare, papica si : “Bine ai venit acasa Obi!”

Si pentru ca imediat am primit si o leapsa de la Lamaie (de la ea este pisicutza), ma conformez si eu si v-o prezint pe Obama:

P.S. Nu stiu multa lume care sa aiba pisica, dar daca aveti, considerati ca aveti o leapsa de la mine

Am inventat o reteta de post ca sa imi folosesc cea mai noua achizite de bucatarie: un vas de lut emailat.

Tocanita de legume.

Ai nevoie de : morcovi. dovlecei, ardei verde – ar merge si rosu,ceapa, marar, vegeta si 2-3 linguri de ulei.

Intr-o tigaie calesti un pic ceapa taiata solzisori, o stropesti cu un pic de sare si ii pui si mararul.

Asezi ceapa pe fundul recipientului de lut si, intr-un vas mare amesteci celelalte legume curatate si tocate  cu vegeta, ulei, piper, sos de soia.

Le pui si pe ele in vasul de lut, acoperi si o pui in cuptor. Cuptorul trebuie sa fie rece la introducerea vasului de lut si pastrata o temperatura constanta si mica pe toata durata coacerii. Sa gatesti la temperatura mica este unul din secretele anumitor feluri de mancare gustoase.  Cand este gata, poti sa adaugi, dupa gust, sos de usturoi.

Se poate manca ca atare sau ca garnitura la o friptura de vita facuta, la foc mic, in unt.

Adoratul a mancat tot. Se pare ca s-a invatat cu regimul facut de cei de la “Mens Health” si a ajuns sa nu mai considere ca cea mai buna leguma este ceafa de porc. Iar eu nu pot decat sa ma bucur de asta.

Datorita celor de la Vola, voi pleca la Praga împreună cu Piticu, Innocente, Costin, Lămâie si nu in ultimul rand cu Adoratul meu.

Am fost desemnati sa facem poze referitoare la istoria orasului.

Aveti sansa, prin intermediul celor de la Vola, sa castigati si voi un weekend la Praga.

Potentialul castigator al unui weekend la Praga pentru 2 persoane (transport cu avionul Sambata dimineata si retur Duminica seara + o noapte la hotel). Tot ceea ce trebuie sa faci este sa urmaresti desfasurarea campaniei (pe www.piticu.ro, www.innocente.ro, www.arhiblog.ro, www.nevasta.net, www.lamaie.ro si www.ecostin.com) si apoi sa-ti dai cu parerea despre cine a reusit sa-si indeplineasca misiunea cel mai bine pe http://blog.vola.ro/. In data de 6 Iulie 2009 vom trage la sorti castigatorul weekendului de distractie in Praga dintre cei care au postat comentarii despre campanie pe blogul nostru. Premiul este pus la dispozitie, evident, de catre Czech Airlines.

De ce sa ratati un asemenea eveniment?

Eu una abia astept!!!

Treceam intr-o zi pe strada, intr-o masina nou-nouta, cu un aparat de fotografiat super cool in brate si vroiam sa fotografiez. Ma uit de obicei sa “prind” lucruri frumoase. Dar am vazut batranica asta…(pe care nu pot sa o postez acum din motive tehnice – se va ocupa Adoratul chiar daca el nu stie inca)… o batranica, in halat, as putea spune traditional, cu doi saci mari, imensi cu sticle de plastic. Pe fundal o carciuma si un nor mare de praf.

De aici, tavalugul mintii, pe care am lasat-o sa se avante haihui, a facut tot felul de conexiuni:

Oare cum a ajuns o femeie – decenta dupa parerea mea – sa ajunga sa faca asa ceva. Cata nevoie de sticlele alea avea? Pasea atat de apasat si isi atintea privirea in pamant cu atata amar, ca mi s-a facut mila.

Oare ce pasi a urmat, cu ce complex de imprejurari a adus-o viata pana aici. Ce educatie a primit? Oare cum gandeste? O avea acasa un om care ii bea toti banii? Sau o avea acasa responsabilitatea unor nepoti abandonati lasati la ea de parinti plecati la cules capsuni? Sau pensia de mizerie nu ii ajunge nici pentru mancare?

Apoi am trecut fulgerator cu gandul la o cunostinta (i-as zice prietena dar nu ne-am vazut de cand eram mici doar de 3-4 ori) de o seama cu mine. Parinti cu posibilitati materiale modeste, dar si cu mintea ingusta.  Ea a fost o tipa medie. Nu a excelat niciodata in ceva, dar a avut viziune, ambitie si perseverenta. A terminat un Liceu agricol cu note destul de mari, iar profesorii au incurajat-o sa dea mai departe in acelasi domeniu. Avea talent in domeniul zootehniei. Ar fi fost un medic veterinar la fel de mediu fara doar si poate, dar ar fi fost CEVA sau CINEVA .

Parintii au decis ca nu vor, nu pot si nu inteleg de ce ii mai trebuiesc ei alte “scoli” ca sa stea la coada vacii? Sa treaca la munca ca s-a facut intretinerea cat jumate de salariu si ei cat sa mai duca? E randul lor sa stea e spatele ei. Si tipa s-a conformat: s-a angajat ca vanzatoare la un chiosc din cartier, unde patronul, vulpe batrana ii baga lipsa la inventar si uita sa o plateasca cu lunile. A gasit un tip, a facut un copil, s-au despartit iar ea a ajuns sa stea tot cu parintii dar impreuna cu copilul, angajata casiera de data asta. Nu pot sa nu ma gandesc la ea. Oare cum va ajunge aceasta femeie?

Cu siguranta ca ar fi meritat mai mult. Am incercat sa vorbesc cu parintii ei atunci, macar sa o lase sa incerce sa dea examen. M-am straduit din rasputeri sa le explic cat de mult gresesc. Dar, ca de obicei mi-a fost luat gestul meu in nume de rau, ca ma bag eu ca musca in c…u calului si sa imi vad eu de viata mea. Ceea ce am si facut!

Numai ca din cand in cand in cand, ma gandesc la asta cu manie si cu parere de rau! Poate nu am facut tot ce puteam sa fac, poate ei i-a fost frica sa incerce fara acordul parintilor…cine stie… peste cativa zeci de ani, va ajunge asa, “pasind atat de apasat si atintind privirea in pamant cu atata amar” ca femeia aia cu sticlele. Sau poate va avea mai mult curaj si data viitoare isi va deschide aripile si va zbura singura si va avea mai mult noroc.

Pentru ca Adoratul are un asa aparat de fotografiat, m-am decis sa il folosesc si eu.

Si uite ce mi-a iesit: Flori de tei si Floricica intre floricele!

O problema interesanta de matematica: astept rezolvarea logica a problemei.

Sa imi explicati si cum ati ajuns la el.

Acesta este exercitiul:

2+4×1+(18-19+22) – 7+3×5+(11×5)-9 = ???

Sa va vad, nu va grabiti!!!