Imi era dor sa mai scriu ceva. Am amanat constant sa scriu motivand tot felul de scuze: ba ca trebuie sa fac pregatiri de Pasti, ca trebuie sa muncesc mai mult in perioada asta, ca nu am chef sau ca trebuie sa mai fac si un pic de treaba prin casa.
Cred ca mi-a fost lene.
Dar acum mi-e dor.
O sa ma straduiesc sa nu-mi mai gasesc scuze si sa imi rezerv in fiecare zi macar o jumatate de ora pentru a scrie.
Sa va povestesc ce am facut in toata perioada aceasta: pai a inceput cu pregatirile de Pasti. La mine a durat doar o zi si o noapte. Adoratul m-a ajutat cu curatenia in timpul zilei si seara eu am facut mancarea. Pana la ora 4:30 dimineata!
Am facut: salata beuf (a iesit salata a la ruse - pentru ca eu nu pun carne la salata asta), am facut drob (mai putin traditional - din pui - daca vreti reteta sa-mi ziceti - delicios), am facut bors de primavara din porc cu leustean, stevie, patrunjel…racoroasa, am vopsit oua si am facut o friptura la cuptor care a fost tinuta la macerat o noapte intreaga.
Mi-am dorit sa fac lucrul asta ca sa “simt” si eu ca vine Pastele. Cand eram mai mica tineam post, aveam mai mult timp sa ma pregatesc de sarbatoarea asta. Asteptam noaptea de Pasti cu nerabdare, bucurie si pofte dupa tot ce am pregatit si ma asteapta acasa: mancare, cadouri cu ceva nou, pentru ca asa este traditia.
As fi avut posibilitatea sa cumpar totul de-a gata, sa ma invart de vre-o 2 ori prin bucatarie si gata. Dar ar fi trecut prea repede, parca nu as fi savurat momentele astea care oricum au fost prea scurte. Am facut Pastele cu prieteni buni si a fost frumos dar la fel de repede. Vremea a fost cumplita: a plouat cu galeata.
Au trecut repede zilele de dupa. Parca totul trece prea repede!!!
De 1 Mai am fost la gratar. Un gratar reusit daca nu ar fi fost atata mocirla si nu as fi uitat sarea acasa. Munca…munca si iar munca. In momentele cand as fi putut sa mai scriu ceva pe blog am preferat sa stau in plapumioara si sa ma uit la filme (va rog sa-mi mai recomandati filme bune).
Huh! Ce dor mi-a fost sa scriu.
O sa mai am un post, poate diseara, poate maine, cu ce se poarta in materie de incaltaminte. Am fost la Bucuresti la deschiderea unui magazin de lux cu articole din domeniu. Voi reveni!

“Casatoria este ca o cetate: cel ce este in afara cetatii - vrea inauntru, cine este inauntru - vrea afara!”

Uite o salata care este : sanatoasa, delicioasa(pentru cei carora le plac fructele de mare) si rapida.
Ai nevoie de:
500 de gr. de fructe de mare (logic) eu am luat congelate - nici nu stiu daca gasesti si altfel;
Usturoi
Sare si piper si oregano
Ulei de masline - 3-4 linguri
Lamaie
Cum faci? Pai: pui la fiert 2 litrii de apa si un pic de sare. Cand apa clocoteste pui fructele de mare si lasi sa se opareasca 10 minute. Se scot in strecuratoare si se lasa sa se scurga pana te duci jos la magazin sa cumperi usturoi (eu ramasesem fara) sau 10 minute.
Intr-o tigaie pui la incins uleiul de masline peste care arunci fructele de mare. Intre timp cureti usturoiul si il toci marunt dar din cutit, nu in mojar si il adaugi in tigaie. Pui piper, un pic de oregano si il lasi sa se perpeleasca vreo 6-7 minute la foc mare.
Iei tigaia de pe foc si adaugi zeama de la o lamaie(dupa gust).
Pui in farfurie si servesti cu paine prajita.Pofta buna!
E o nebunie a simturilor. Mi-a placut rau de tot. Cu siguranta ca am sa mai fac cat de curand.

M-am intors de ieri, dar am dormit ca sa recuperez orele nedormite. Sunt inca sub efectul celor 17 ore de mers cu trenul incontinuu (plus 17 ore intors). Am fost cat de cat alinata, ca pe prima jumatate a traseului, am avut loc la vagon de dormit. Si traseul asta a fost dus si intors in 4 zile. Sunt inca sub efectul acela ciudat pe care il au marinarii cand se dau jos de pe vas, dupa vreme indelungata, cu vaga senzatie de voma si ca totul se misca in jurul meu. Imi tiuie urechile de la linistea asta, fara zgomotul rotilor de tren.
Una peste alta, a fost frumos.
Am vazut tendintele pentru toamna iarna 2008-2009 la incaltaminte, in general marochinarie. Am vazut posete pe care doar mintea mea bolnava si visatoare ar fi putut sa le creeze. Trebuie sa fii masochist, un pic, sa lucrezi intr-un astfel de domeniu. Sa iti treaca prin mana pantofi pe care nu i-ar putea elaga decat o bijuterie pretioasa. Sau o geanta care ar face sa nu conteze cu ce esti imbracat; care te-ar face sa pari ca porti bijuteriile coroanei regale chiar imbracat intr-un sac; sa lasi toate lucrurile astea sa-ti treaca prin mana din cauza ca mai ai de plata la ultima achizitie la care chiar nu ai rezistat! Huh! Ce naduf! Ce naduf!
Partea interesanta este ca saptamana viitoare voi pleca iar, dar mai aproape, la Bucuresti. Si doar pentru o zi. O inaugurare.
Se pare ca linistea mea e pe cale sa se curemure. O sa scriu rapid pe blog, o sa imi citesc in fuga preferatii si de gatit, o sa-i aduc aminte adoratului ca exista “impinge tava” sau oua prajite. Se anunta o perioada foarte “muncitoare”. Nu intrati in panica. Retete vor fi, dar mai rar si doar cu scop terapeutic, de a ma relaxa, in bucatarie.

Am sa plec iar cu trenul.
Intre timp iubitul meu ramane singur acasa. Drept urmare, astept sa aflu daca isi face sau nu de cap. Promit ca o sa ii fac zile fripte daca aud ceva. Voi lipsi cateva zile, voi veni cu forte proaspete si cu povesti noi.

Ma scoate din minti vremea asta schimbatoare! Ieri a fost soare, frumos si cald. Azi a fost rece, innorat si chiar a picurat. Parca as fi iesit din casa in doua anotimpuri diferite. Habar nu ai cu ce sa te imbraci. Bine ca macar acum am masina. Am o gramada de amici care sunt raciti din cauza ca s-au lasat amagiti de vremea de afara. Nu vreau sa ma plang ca nu vine vara, pentru ca daca as face-o, la vara am sa ma plang atunci cand nu as mai putea sa respir de valul fierbinte de caldura ce rabufneste din asfalt. As vrea doar sa fie un pic mai cald. Vremea asta vesnic innourata creeaza depresii, seaca cheful de viata.
Nu mie. Eu am chef de shopping! M-am innoit cu o gramada de lucruri frumoase zilele astea. Multumesc pe aceasta cale sotului meu iubitor si grijuliu

Raspund cu placere lui: Nenea Cosmos sa ma gandesc la 8 lucruri care imi bombardeaza mintea mea in dunga la ora asta:
1.Oare ce sa mai fac bun de mancare?
2.Cand o sa pot sa plec intr-un concediu?
3.Ma gandeam la cum te face sa zambesti dragostea
4.Ma gandesc ca am vazut ieri o bluza super frumoasa pe care maine am sa mi-o iau.
5.Ar trebui sa-mi angajez o menajera.
6.Abia astept sa conduc si maine.
7.Mi-a placut ultima carte pe care am citit-o.
8.Poate ma duc la masaj zilele astea.
Astea sunt doar primele 8 ca as mai avea in sensul asta inca vreo 20-30 de idei.
Dau leapsa mai departe lui :
1.Denisa
2.Finu’
3.Suzi
4.Idaho
5.Baghy
6.Mady
7.WhiteWolf
8.Cabral
Spor la debitat ganduri!

Azi ma duc mai tarziu la munca!Singurul lucru bun din toata chestia asta cu Summit-ul NATO este ca imi permite sa merg mai tarziu la munca. Nu ma bucur foarte tare de acest lucru, dat volumul mare de munca pe care il am, dar, partea buna este ca am timp sa scriu despre asta pe blog. Ce tampenie. Cred ca imi fileaza o lampa. Aseara, in oras, erau luminile stinse, fasii lungi agatate de copaci, de semne de circulatie, care impiedicau circulatia pietonala sa traverseze prin locuri nepermise. Strazile, care erau pline pana la refuz de masini parcate pe o parte si pe alta erau acum pustii. Vremea noroasa, rece, incununata de picaturi de ploaie razlete intregeau un peisaj aproape de cosmar. Ziceai ca esti intr-un oras pustiit. Se circula totusi mai fluent si mai corect - e foarte supravegheat traficul de catre politie.
Ca veni vorba de condus, am inceput sa ma deprind cu masina. Imi place la nebunie. Am fost ieri prin piata, in locuri aglomerate si m-am descurcat acceptabil (sunt modesta). Am primit si primul meu bilet pe geamul masinii: parcasem prea aproape de usa din dreapta unei masini.
Voi incerca sa-l redau : “Cand parcati masina, sa va asigurati ca masina din dreapta dumneavoastra are loc suficient pentru a deschide usa. Vi se poate face rau masinii.” Semnat “Cielo Alb”
Consider ca mi-a lasat biletul in geam, si nu a recurs la fapte violente, faptul ca mi-a vazut mamaligile in geam. Ii multumesc pe aceasta cale de intelegere si voi incerca sa tin cont de sfatul lui, atata timp cat voi putea.

Ce am facut eu azi ca o gospodina ce ma laud? Lasagna
Reteta este relativ simpla:
1. Se pregatese un sos bechamel simplu, condimentat cu sare, piper si 2 cubuletze de concentrat afumat Knorr
2.Se taie fideluta: kaizer afumat, sunca presata si se scurg 2 cutii ce ciuperci feliate la conserva, in care se amesteca 2 oua intregi cu sare si piper. Eu am pus si un pic de oregano.
3.Se razuie cascavalul: cam o roata medie.
4. Se pregatesc foile de lasagna. Eu le-am pregatit personal din 3 oua, sare, ulei de masline si un strop de zahar. Le-am intins bine cu sucitorul si le-am lasat sa se zvinte un pic.
Am uns bine o tava cu ulei de masline si am asezat prima foaie de lasagna peste care am asezat in strat uniform sos bechamel si compozitia pregatita mai sus cu ou.Am pus cascaval din belsug si apoi am asezat urmatoarea foaie de lasagna. Se repeta operatiunea in functie de cate foi de lasagna si compozitie aveti, avand grija sa va ramana suficient sos bechamel pentru a acoperi ultima foaie de lasagna. Se acopera cu folie si se da la cuptor, la foc mare cam 45-50 minute. Se va descoperi de folia de aluminiu si se va adauga ultimul strat de cascaval razuit. Se va introduce iar la cuptor, pana ce va prinde o crusta aurie.
Pofta buna!





Acum intelegeti de ce Arhi are burta mare?
Delicios, satios si …am zis delicios? Ce mai conteaza ca este ca o bomba de calorii si otrava colesterolului nostru?
Urmatoarea lasagna va fi cu carne tocata si cu sos rosu. Ma mai gandesc daca dau reteta asta, pentru ca secretul consta in prepararea sosului.

Ma uit in fiecare seara, ca un fan inrait ce sunt, la Adoratul meu pe Bloguri. Si ce sa vad: zice sus si tare ca este misogin!
Pai mai omule: la ce te-ai mai insurat? Esti cumva, pe langa misogin si masochist? Iti place durerea sau iti place sa te plangi? Nu iti place sa aiba cineva grija de tine, sa iti pregateasca dimineata camasa calcata si sosete curate, sa te trezeasca cu pupici si voie buna?Sa te faca sa vezi partea buna a fiecarei situatii, cand vii acasa obosit si nervos sa primesti cel mai cald si luminos zambet?
Hm! Sa nu ma faci sa-ti dau motive temeinice de plangeri!!!
Si ma mai enerveaza misoginii de la volan, care, atunci cand vad ca o femeie conduce o masina, au dreptul sa ii taie fata, sa claxoneze ca bezmeticii si sa calce in picioare orice etica. Care, atunci cand ajung acasa considera ca au dreptul sa dea cu pumnul in masa si sa fie serviti, care considera normal sa aplice pumni si palme ca mijloc de corectie in dresajul “sclavei” de langa ei. Care isi ineaca nereusitele si frustrarile in alcool sau mai stiu eu ce alte vicii. Care se simt superiori in fata alesei daca se da cu pumnul, daca se simte sentimentul de dominare total, daca se simte frica! Oameni mici cu egouri si mai mici!
Consider ca oamenii se departeaza din ce in ce mai tare de ceea ce ar trebui sa insemne o casatorie: un parteneriat in care atat drepturile cat si obligatiile sunt egale. Uita faptul ca se casatoresc ca sa le fie bine, sa fie fericiti, sa-si gaseasca implinirea langa un OM. Nu! Tind sa faca exact ceea ce au vazut in jurul lor, la parinti, vecini, rude: sa se ascunda cat mai mult unul de celalalt. De la ceea ce te invata maman’: “- Barbatul nu trebuie sa stie ce bani ai tu! Sa ai intotdeauna ceva la ciorap, ca nu stii cand o sa ai nevoie!” sau “-Uite draga cum vorbeste cu tine! Eu nu asa te-am crescut!” de parca nu asta ai vazut la maman si papa in casa; sau de plecatul cu baietii la o bere de care nu trebuie sa stie ea, de parca ar fi un capat de tara sau ea nu te-ar lasa. Ca se trezesc unii care mai de care sa dea “sfaturi binevoitoare” si cuplul este suficient de naiv si de proaspat sa mai aiba inca un motiv de cearta.
Cred ca acum l-am inteles pe al meu OM! Vorbeste din carti si incearca sa impartaseasca din filozofia lui de viata. Sunt un om, cu bune si cu rele, care a gasit un om care sa iubeasca si care sa fie iubit. Restul este poveste…de iubire!