S-a trezit ca la aproape 30 de ani nu mai avea nici o prietena. Una dintre ele s-a casatorit prin tari straine, alta s-a maritat cu un nesuferit si acum o evita pe cat posibil din cauza lui; ultima a ales sa ramana la stadiu de rasfatata si copilaroasa egocentrica.
Si se intreaba : cum sa-mi fac o “best-frend”? Cum poate sa aiba increderea aia naiva a adolescentului nefript de experiente neplacute, si sa se aventureze intr-un carusel al unei relatii? De unde increderea si energia si timpul necesar?
Mai e si chestia aia cu motivatia. De ce sa-ti mai faci prieteni? Nu poti sa nu te intrebi…ce subiecte de conversatie ai mai putea avea cu un necunoscut si pana unde ai putea sa te deschizi cu confesiunile. Oare nu ar rade pe infundate de fata cu altcineva despre durerile, tabieturile sau secretele tale? Poate nu ar fi decat un concurs de obligatii si cadouri “eu o sa ii iau acum o camasa destul de scumpa -pentru ca pentru mine prietenia este pretioasa- ca de ziua mea sa imi ia si mie ceva cel putin la fel de scump.
Mai e si lipsa de o fundatie solida, fara sa te lege un trecut indepartat, amintiri sau evenimente pe baza carora sa relationezi. Morala la asta ar fi sa iti pastrezi vechii prieteni asa cum sunt, altii cu siguranta nu ar fi mai buni - doar suntem oameni- departe de a fi perfecti!
Pana una alta ea se grabeste sa faca o cariera si e preocupata sa sa fie ocupata, se adanceste si mai tare in izolare intr-un mod stangaci.

• No related posts.