Ca tot traim in scolul vitezei mi-am gandit sa fac ceva cu scop recreativ: sa-mi iau un animalutz. Si tot sondand piata si petshop-urile am ajuns la concluzia ca vreau ori papagali ori broscutze testoase. Documentandu-ma temeinic la pro si contra adica la broscutze nu ar trebui sa fac curat foarte mult, dar m-ar plictisi teribil inactivitatea lor si apoi cine o sa mai aiba grija de ele peste patruj’de ani cand eu o sa am alte vizite de facut. Papagalii sunt in schimb sensibili si mai ales sunt jegosi si au nevoie de costuri suplimentare: colivie, adapator, semnite si toate cele. Si daca imi iau, sa-mi iau un animal sau doi???
Am fost azi prin oras cu treburi. Intru din greseala intr-un petshop si vad o colivie imensa de papagali perusi (mici si galagiosi). Mi-au sarit in ochi doua zburatoare care se ciuguleau romantic pe o “creanga” si-am decis instant: ii vreau pe astia 2!!! Expres, musai, nu incape discutii. Asa hodoronc-tronc (!) m-am usurat de 140 de lei : animalutze, mancarica, colivie, nisip nu stiu de care, os de sepie si o gramada de sfaturi date repede in fuga calului de catre cei de acolo. Am iesit naucita din magazin cu colivia in mana - cu cei doi inculpati inauntru. Ma uit la ei, ei la mine. Si ma loveste din senin: hai ca m-am facut si cu doua belele pe cap.
Acum stau si scriu si ma uit la ei cat sunt de haioshi si cat sunt de jucaushi si galagioshi si mama-mama ce se mai ciugulesc unul pe altul si ce se mai cearta ei pe limba lor. La mine au un efect total de relaxare. Si la urma urmei nu o fi chiar asa de rau sa le curatz colivia in fiecare zi. Doar am primit ce mi-am dorit, nu?

• No related posts.