La intoarcere am avut initial cuseta libera. Doar eu cu mine insumi. Doar la inceput. Cand sa adorm mai bine leganata de mersul taraganat al trenului, se aud bubuituri in usa. Si vine Baba Dochia agititata si nelinistita si isi ia in primire patul pe care eu il incalzisem, bagandu-mi biletul sub nas: “Uitati! Vedeti? Este locul meu!” Ma dau eu jos din pat, si caut cu disperare scara sa urc la patul de sus. Aveam in minte cam toot dictionarul limbii romane - capitolul injuraturi. Si incepe rasucirea pe toate partile, inventarierea fiecarui bagaj pe care il avea si mai ales dezlantuirea zgomotoasa a tuturor pungilor din bagaje.
Ma rasucesc pe partea cealalta si, cu acelasi DEX in cap, incerc sa adorm. Intr-un final, frustrata, reusesc.
Ma trezesc speriata de zgomotele ciudate ale unui telefon mobil. Nu era al meu. Era al colegei de cuseta. Pentru ea era - cu 2 ore si juma’ pana la destinatie - desteptarea . Ma intorc iar cu spatele. Acelasi calvar al pungilor si al bagajelor, culminand cu spalarea frenetica pe dinti, care a atins apogeul nervilor mei.
Ma arunc nervoasa din pat, imi fac bagajul si toaleta in 2 minute si parasesc compartimentul, trantind nervos usa in urma mea! Idioata!
Urmatoarea ora o petrec pe culoar. Admirand peisajul…Bucurestiului… plin de pungi si gunoaie si…iak! Cu 15 minute inainte de sosire incep sa iasa oamenii pe culoar pregatindu-de de coborare. Incepe un domn solid o discutie tipica calatoriilor “-De unde sunteti? Unde mergeti? La cat ajungeti?” Galant incepe sa faca complimente si sa vorbeasca ca din carti. Numa’ ca eram cam nervoasa din cauza “vecinei” si nu prea il auzeam decat cu juma’ de ureche. Si, ca cireasa de pe tort, in incercarile lui de a fi galant imi zice: “- V-as ajuta cu bagajele, dar vad ca sunteti voinicuta si cred ca va descurcati!” (!!!!!!!!!) OK! Oare ce zic astrele azi? Prin ce conjunctura nefericita s-au intalnit astia in acelasi tren? Sunteti hotarati sa-mi stricati toti ziua? La fix. Ajunge trenul in gara, si aproape ma arunc din tren, hotarata sa pun distanta cat mai mare intre mine si oamenii aia.
Auzi tu! Eu voinicutza!??! De unde si pana unde? Si nenorocita aia… sa dai tu jos din pat la 12 noaptea un om doar pentru ca tu ai bilet pe locul ala. Si sa-l mai trezesti si cu nu stiu cat timp inainte. Doar de aia am platit o carutza de bani cuseta aia. Sa pot dormi!
Nervoasa ma duc in gara sa beau o cafea si sa mananc ceva. Ma duc apoi la urmatorul tren de legatura si hotarata ma arunc intr-un compartiment absolut gol. Hotarata sa nu vad pe nimeni, trag si perdelele la compartiment si imi pun castile sa vad un film.
Si acum, dupa atata timp, ma apuca nervii din cauza femeii aleia!
Morala ar fi ca nu de fiecare data iti iese bine pe tren. Asa ca, voi cei calatori, drum bun!

• No related posts.