Daca am stat prea mult in casa pe motiv ca sunt bolnava, mintea mea si mai bolnava se gandeste la prostii, logic!
Ma intreb oare de ce se zice ca barbatii vin de pe Marte si femeile de pe Venus? Sau mai bine zis de ce femeile trebuiesc cucerite si barbatii sunt obligati de eticheta sa stea sa se chinuie ca idiotii in situatii ridicole si amuzante, ca sa cucereasca inima femeii alese. Se insista prea mult pe perioada de curtare si prea putin pe dezvoltarea unei relatii parteneriale. Se trezesc tot mai multi oameni casatoriti care peste trei luni sau un an sau doi se trezesc langa niste straini si simt nevoia sa evadeze, sa divorteze.
Sexul a devenit moneda de schimb?!? De cand si pana cand ceea ce ar trebui sa insemne un simbol al iubirii si contopirea a doua suflete, a capatat aerul fad al mucegaiului si aspecul din ce in ce mai salbatic, animalic.
Poate ca inteleg barbatii ca devin misogini, pe niste pipite superficiale care gandesc ceva de genul: “Lasa fata, ca daca vrea sa fie cu tine trebuie sa-ti ia masina aia pe care o vrei tu, altfel ce barbat e asta?” Sau mai sunt situatii de genul : “Daca ma culc cu el zice ca sunt proasta, asa ca il las sa fiarba!”
Unde au disparut povestile cu Feti Frumosi si cu Ilene Cosanzene si cu “au trait fericiti pana la adanci batraneti”? Sau l-a mancat balaurul pe Fat Frumos cand l-a pus Ileana Cosanzeana sa-i aduca trei pere malaiete.
Oare noi femeile suntem prea pretentioase? Sau barbatii ar vrea sa primeasca totul degeaba? Daca o femeie are nevoie de dovezi de iubire (”-Sa-i aduci luna de pe cer!”), pentru un barbat o farfurie de mancare buna si o partida de sex pe cinste este tot ce isi poate dori, visa. In fond si la urma urmei cred ca asta este singura diferenta intre noi sexele.

Nu stiu ce a fost cu raceala/gripa asta. Arhi, iubitul si adoratul meu a avut grija exemplara de mine. S-a dus la farmacie, mi-a luat Fervex, Faringosept, Aspirina, mi-a facut ceai, a avut grija sa-mi mai puna cate un film (in momentele in care am fost treaza).
Am dormit de ieri pana azi, aproximativ 20 de ore. Dar m-am facut bine. Si asta datorita sotului meu. Asa te mai trezesti cateodata si realizezi ca esti un om norocos, ca ti-ai gasit jumatatea, perfecta sau imperfecta, fara de care nu stii cum ai mai putea trai.
In fond si la urma urmei, asta este o casnicie: doi oameni care se iubesc si care au grija unul de celalalt. Sa-ti gasesti un om langa care sa stii ca nimic nu este imposibil de realizat.
Acum, rasfatata de atat grija, il voi lasa pe Arhi sa zica tot ce-si doreste, fara sa ma enerveze. Probabil ca asta pana maine cand o sa ma enerveze iar si eu am sa-l iert din varii motive asa cum el ma iarta pe mine cand il scot din sarite. Cred ca asta este o casnicie care functioneaza.

M-am trezit azi, cu amigdalele umflate, imi curge nasul, ma doare capul. Instant mi-am zis: azi e zi de dormit, de mancat usturoi(e foarte bun pentru raceli!) si de butonat calculatorul. Asa ca mi-am luat liber.
Numai ca mi-e cam rau si cred ca am sa ma bag in pat si am sa ma uit la filme.
Dar asta dupa ce trec prin bucatarie si ingrijesc de papagalii mei Zuza si cu Zusu, si imi hranesc sotul si mai fac si un pic de ordine prin casa, pentru ca azi e zi de curatenie si spalat rufe.

Mi-am primit cadoul de Ziua Indragostitilor!
Sa va las sa ghiciti ce? Pana poimaine sa va las si tot nu ghiciti!
Am primit un calorifer nou in dormitorul matrimonial.
Sa mai ziceti voi ca Arhi nu e romantic!

Pentru ca va iubesc pe voi, barbatii! De aia!
Despre cum m-am maritat, am dat detalii aici.
Romantic, iubire, placere, dorinta, ce mai, toate cele. Numai ca m-am maritat cu cel mai mare misogin de pe lumea asta, care mai are si cel mai rau viciu cu putinta: calculatorul.

Pentru ca m-a suparat cu ce a zis aici, am sa am grija sa stau mai mult la televizor, sa stau mai mult la calculator, sa ma duc la salon si sa nu stau in bucatarie deloc, sa ma “doara capul” mai tare.

Ma enerveaza asa de tare barbatii astia asa de rai de gura. Si tocmai astia asa de rai de gura sunt cei mai casatoriti cu putinta! Deci pana una alta, orice ar zice el, este insurat cu o femeie!
Cu mine!

Leapsa asta este destul de funny! ma pune si pe mine sa fac ceva ce nu am mai facut demult: sa pun mana pe o carte. Nu pentru ca nu mi-ar place, dar nu am timp.
Am primit leapsa de la Nenea Cosmos, care a primit-o la randul lui de la Media lui Comanescu, care a primit-o de la Decent si care zice cam asa:

1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Gaseste a 5-a propozitie/fraza.
4. Posteaza pe blog textul urmatoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.
5. Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi dupa cartea aceea foarte deosebita sau “intelectuala”.
6. Da leapsa mai departe la alti 6 prieteni.

Incercam sa citesc o carte, pe care am primit-o zilele astea de la autor, cu autograf pentru mine si pe care chiar o pretuiesc. Se cheama “O suta de ani de zile la Portile Orientului” si este scrisa de Ioan Grosan (Ii multumesc mult si pe aceasta cale domnului Catalin Tolontan)
Si paragraful suna cam asa :

“De jucat, se juca la fel ca toti copiii, cu diferenta ca finalitatea fiecarui joc trebuia sa fie, la ea, saparea unei gropi.”

Dau leapsa mai departe lui:
Suzi,
Denisa,
VisUrat,
Lilisor,
Napster,
WhiteWolf.

Sa incepem cu inceputul: Dimineata ma trezesc repede, constiincioasa sa nu intarzii la munca. Imi fac tabieturile, ma imbrac si apare Arhi cu ochii carpiti de somn, hotarat sa ma duca el cu masina la munca. “Lasa mai, ca iau microbuzul din fata blocului si ma lasa la munca. Si nici nu mai poluam mediul degeaba, sau sa cheltuim benzina fara rost”. Pana la urma ma las pagubasa si il astept sa se imbrace. Coboram jos, curata geamurile inghetate, porneste masina, incalzeste motorul, demaram. Dupa nici un kilometru, intr-o zona fara taxiuri sau miloace de transport in comun, se opreste masina brusc. Da-te jos, impinge masina pe trotuar, alearga repede spre o straduta mai populata. Il las pe al meu sot, cu Buburuza (Dacia noastra) sa se spele pe cap si ma arunc in primul taxi care imi iese in cale.
Ajung la munca, ca orice zi de luni, munca multa. Suna telefonul in continuu. Adoratul ma bazaie cu comisioanele pe care le am de facut pentru el - ca de, el nu prea iese din casa decat la distractie, in rest ma are pe mine comis-voiajor, titrez bun la toate. In pauza de masa imi rezerv dreptul sa merg la cumparaturi pentru cina. Il sun pe al meu sot care de fiecare data face cate ceva si e cu gandul la orice altceva decat la ce vorbesc cu el.
- Cam ce ai vrea sa mananci?
Dupa ce ma face sa-i repet intrebarea de vreo 2 ori ca sa aiba timp creierul lui sa proceseze in secundar intrebarea imi zice… ce vrei tu draga mea! si ma lasa in fata standului cu produse proaspete sa aleg ceva ce oricum nu o sa-i convina si o sa ma bodogane diseara. Trec destul de repede peste intreaga mea activitate de la munca (cand se stabileste rutina totul devine usor) fara sa-mi dau seama cand a trecut timpul. Suna iar telefonul: “deci e 5 si te astept acasa ca mie mi-e foame si iar o sa manac tarziu si mie nu-mi convine”.
Trezita repede la realitate alerg catre casa. Deschid usa, ce credeti ca facea sotul meu? Statea la calculator, logic.
Trec la “aparate”. Imi iau tigaia de la tefal in brate , pun pestele la prajit in sosul facut de mine (delicios), fac salata. In tot acest timp primesc informatii cu privire la trafic, vizitatori si comentarii - de parca eu as fi cerut asa ceva.
Ma hotarasc sa fac o baie fierbinte, si il aburesc sa vina sa ma spele pe spate. Si vine, ce sa zic, dar!!! cu laptop-ul in brate!!! Jur ca nu fabulez! M-am enervat!
Macar a spalat vasele.

M-am hotarat sa-mi iau bagajele de la sot de pe site si sa imi iau un domeniu propriu. Nu de alta dar sa pot sa ma plang in voie de toate nimicurile de peste zi; sa vedeti din alta perspectiva toata butoneala asta pe calculator. Cum stau eu si ma invart prin casa contempland nervos ceafa sotului meu care nu mai stie sa-si dezlipeasca ochii din monitor sa vada ca mi-am luat o bluza noua(stai, ca asta este un lucru bun!) sau sa nu mai aiba timp de trairile mele, cum ca vecina si-a voprit parul la nu stiu ce salon.

Si daca ma pot plange de ceva este ca nu am mai iesit din casa sa ne plimbam PE JOS de cand nu aveam masina. Ce plimbari lungi si romatice mai exersam. Din Mamaia de la Butoaie ajungeam pe jos la Far. Sporovaind de toate cele.Asa ca imi iau rolul de blogarita in serios, macar sa fac ceva constructiv in timpul liber!

Citeam acum cateva minute la Zoso pe blog inca ceva despre ce ar gandi o femeie. Nu ar fi prima oara cand citesc asa ceva, este deja un folclor intreg pe tema asta pe internet in toata lumea, numai ca de data asta s-a umplut paharul.
Asa ca voi spune cateva chestii la repezeala :
Daca noi suntem atat de ganditoare si despicam firul in patru cu ce sunteti voi(barbatii) mai interesanti ca vegetati in canapea si va beti berea (ragaind delicat) uitandu-va la meci?
Daca femeile calculeaza scenarii cu privire la ceea ce faceti voi este ca nu le spuneti ce ati facut astazi, ca din punctul vostru de vedere nimic nu este interesant din ce ati facut in ziua respectiva.
Daca femeile se intreaba daca le iubiti sau nu este pentru ca de cand ati “cucerit-o” si ati “facut-o a voastra” ati mai uitat ca exista romantism - cel putin in prezenta lor - si, unii dintre voi mai aventurosi si care se plictisesc repede, isi cauta alte “galaxii de cucerit”. Atunci femeia de langa tine incepe sa se framante, sa devina un accesoriu numai bun de facut mancare si spalat rufe.
Poate daca ati fi suficient de atenti, comunicativi, si mai ales iubareti, ati face din cand in cand, chiar si dupa 5 ani de relatie, o surpriza romantica iubitei, o cina, o baie cu spuma si petale de trandafiri sa o faci sa se simta regina Nilului, poate nu v-ar mai “trancani” si v-ar deranja in timpul meciului sau din fata monitorului.
Daca nu ati mai fi atat de superficiali pentru o clipa, v-ati gandi ca suntem sensibile, delicate, ca va iubim si ca fara noi , femeile, nimic nu ar mai avea sens. Dar sunteti prea preocupati sa fiti “barbati” si sa faceti haz de toate chestiile astea atat de femeiesti.
Daca suntem atat de nesuferite si complicate de ce ne iubiti? De ce aveti atata nevoie de noi?
Daca ne tot analizati atat, de ce nu faceti sa functioneze si “rotitele” voastre romantice? Sau le puneti in functiune doar la capitolul cucerire?

Mai nimic in ultima vreme. M-a apucat o mare plictiseala de atat stat in casa si de uitat la seriale interesante.
Si stateam si ma gindeam: ce poate face un om care este la dieta, care nu fumeaza si nu bea alcool sau cafea, sa se distreze?
Ma gandeam sa merg la bowling dar acolo se fumeaza si imi vine sa vars de la fumul de tigara. Asta pica. Sau sa merg la biliard - aceeasi chestie si deci pica si ea. Mai fac exceptii doar atunci cand ma plicisesc rau de tot.
Sau ma mai gandeam sa merg la un film: nu exista decat un singur cinema - multiplex in Constanta si ala la etajul cu restaurantele si fast-foodurile cele mai ispititoare; cade din cauza dietei si a faptului ca filmele care ruleaza deja le-am vazut.
Sau ma gandeam ca sa mai ies si eu in vreun pub, bar : toate pica ce sa fac? Sa ies si sa beau un suc, ispitita de mai stiu eu ce cocteiluri calorice? si sa ma afum bine ca sa ma pastrez bine? Yack!
Sau sa mergem la teatru. Uite ceva la care nu m-am mai gandit demult. In facultate mergeam destul de des, asta pana cand m-am saturat de valul ala de “actori postrevolutionari” care considerau arta dezbracatul pe scena, sau injuratul sau urlete fara sens, sau miscarile alea in masa atat de haotice care dadeau bine si care prezentau viziunea vreunui regizor scrantit de-o doaga.
Ultima oara cand am fost la teatru, am fost cu cativa prieteni. Intamplarea a facut ca nu stiu ce liceu sa organizeze o seara de teatru, ca era sala arhiplina de tinerei nelinistiti. Se pusese in scena Iona. Un rol foarte greu, ca unic personaj sa incerci sa redai unicitatea piesei lui Marin Sorescu, mi se pare un act de oarescare nebunie. Mai ales in fata unor tineri care refuzau cu desavarsire sa realizeze ca sunt intr-un teatru. Am ramas impresionata cum actorul si-a intrerupt rolul si a facu apel la elevi sa faca liniste.
Mi-a fost mila de actor. Nu am mai fost de atunci. Poate ca voi mai incerca sa mai merg, curand.
Cam ce poate sa mai faca un om sa se distreze zilele astea?