A treia zi de concediu, a treia zi de cura de slabire.
In ce-a de-a treia zi de concediu ce credeti ca am facut? M-am dus la munca. Era musai. Asta se cheama hotarare si abnegatie si devotament! Da’ ce sa zic, imi place! Cred ca sunt workoholica. Sa fie asta un lucru rau?
Cura de slabire nu face decat sa ma lase fara valga. Astazi am avut acuta senzatie de ulcer dar nu a fost decat o sperietura. Cura asta e groaznica si inumana. Singurul motiv pentru care nu renunt la ea este ca sunt incapatanata si imi doresc enorm de mult sa slabesc. Si cu multa ambitie cred ca am sa reusesc. Dar daca am sa reusesc sa slabesc promit ca nu voi mai manca nimic in plus ca sa ma ingras si sa zic cu nonsalanta: “- Lasa ca slabesc eu!” ca nu tine! Nu se merita sacrificiul.
Nu stiu cum se face, dar de fiecare data cand trebuia sa fac ceva de mancare nu-mi trecea nimic prin cap. Acum “vizionez” salivand: sarmalutze, pomana porcului, mamaliga cu carnati, oua ochiuri si branza de burduf, ardei umpluti, ciorba de perisoare, ardei picanti umpluti cu braza feta,pui pe sticla lasat peste noapte la fezandat, impanat din besug cu usturoi, as manca si cu ochii un peste de ala pe gratar facut saramura; sa nu vorbim de lucruri sfinte cum ar fi shaorma sau o pizza plina de mozzarella…Explicatia este simpla: MI-E FOAMEEEE! Dar, inca ma mentin pe pozitii. Nu voi renunta atat de simplu.
Mi-a recomandat cineva o carte care este scrisa de nutritionista lui Teo, Mihaela Bilic dar nu o gasesc neam.
Trebuie sa invatam sa ne hranim corect pentru a nu pati ca mine.
P.S. Imi cer scuze din avans daca nu am fost prea coerenta, dar sunt fara vlaga si deci nu cujet drept.

• No related posts.