M-am gandit sa recomand aceasta reteta pentru ca este una rapida, sanatoasa si satioasa, se face in maxim o ora (cu tot cu preparare) si, la cat suntem de “in viteza”, merge de minune.
Se face in felul urmator: de ia un pui care se transeaza in bucatele, pe care le pui la prajit in putin ulei (eu folosesc o tigaie adanca de la Tefal) si il pui la prajit cu un praf de sare(la foc mic). Eu folosesc mazare congelata (si o recomand cu toata increderea pe cea de la DuJardin: este arabeasca si are un bob dulce si delicios). In timp ce se prajeste puiul, pun mazarea in strecuratoare si las sa curga apa rece pe ea pana consider eu ca s-a spalat suficient. Dupa 10 minute de prajit puiul la foc mic, iutesc focul si il las sa se rumeneasca un pic. Intre timp, curat o ceapa mare si o toc marunt. O adaug in tigaia in care se prajeste puiul si amestec pana se inmoaie bine. Adaug mazarea, pun o cana se suc de rosii, marar (eu am folosit marar uscat), un strop de piper,doua lingurite de Maggi secretul gustului si paroximativ 2 cani de apa. Las focul mare pana incepe sa clocoteasca si apoi mai las inca aproximativ 30 de minute sa fiarba la foc mic. Ideal ar fi ca toate mancarurile sa fie facute la foc mic. Da o aroma mai puternica mancarurilor.
Va doresc pofta buna!

Pentru mine, ideea de a face un barbat fericit este destul de rudimentara: daca ii satisfaci dorintele, ai grija sa fie hranit, il lasi sa-si faca tabieturile in voie, fara sa-l cicalesti, si ii mai aduci o bere de la frigider cand se uita la vreun meci sau mai stiu eu ce emisiune sportiva. Asa ai deja toate calitatile necesare sa fi o sotie model si sa ai liniste in casa.Sau cel putin asa credeam.
Numai ca eu nu mai am liniste in casa de trei zile. Motivul? Nu stiu ce porcarie are blogul LUI! ca liniste eu nu am mai avut. Nici macar nu am mai avut chef sa mai scriu cate ceva pe blogul meu.
Consider, deci, ca trebuie sa fac o updatare a acestor calitati ale mele daca mai vreau sa am liniste in casa.
Probabil ca ar trebui sa devin un guru al wordpress si la tot ce trebuie sa stii despre acest lucru, un maistru al hostingului si implicit al legaturilor de internet, pentru a putea inlatura orice situatie neplacuta care ar putea aparea pe fruntea “adoratului” meu (caruia mi-a tot venit sa-i sparg capul zilele astea!). Si asta doar pentru un pic de liniste!
Hm! Cred ca mai bine prefer sa-l ignor!
Ce ar trebui sa faca femeia moderna in zilele noastre?!? Uite deci si explicatia pentru care sunt tot mai putine casatorii in zilele noastre.

Cand eram mica, eram cea mai mica din tot neamul meu; adica eram cea mai mica din toti verisorii mei de la patru frati care ii are mama. Si eram cea mai rafatata. Mi se spunea Danila Prepeleac pentru ca faceam tot felul de pozne, de te bufnea rasul cand vedeai ce grozavii faceam.
Am vorbit cu una din verisoarele mele pe messenger si ne-am adus aminte de acele vremuri. Plecam singura cu trenul la tara, inca de cand aveam vreo zece ani. Si nu era mare lucru: sa pleci dintr-un oras, sa ajungi in Bucuresti, sa iei alt tren pana intr-o gara oarecare, de acolo sa mai iei un personal si de acolo o rata care mergea vreme de 3 ore, pentru un copil, e chiar o aventura, mai ales ca trageam de bagajele mele de-mi ieseau ochii din cap. Atat de mare era dorinta mea de evadare din peretii astia de beton ai orasului in care locuiam.
Eram spaima cotetelor atunci cand era vorba sa strang ouale calde din cuibar; sau cand “furam” un colt de branza si fugeam in gradina si mancam cele mai dulci si delicioase rosii. Sau cand ma trezeam dimineata in aerul acela curat si lumina aia atat de perfect de alba, ca te facea sa zambesti de cand deschideai ochii si auzeai cum canta cocosul, parca dinadins, ca sa-l fugaresti prin curte.
Ma apuca nostalgia cand ma gandesc cum ma cataram eu in toti copacii, ori sa mananc mai stiu eu ce fructe sau sa vad mai stiu eu ce priveliste care mi se parea mie fantastica. Tin minte ca odata m-am catarat intr-un copac - cel mai inalt copac de la noi din curte - si nu mai puteam sa ma dau jos. Am inceput sa plang si sa tip si sa urlu’ si in acelasi timp sa rad de comicul situatiei. A venit saraca bunica razand cu lacrimi si cu scara de la grajd ca sa ma dea jos.
Sau jucam ascunselea prin curte(avea bunica mea o curte foarte mare) si m-am gandit eu ca cel mai bine ar fi sa ma ascund pe cotetul de vara al porcilor, care era facut din niste surcele acoperite cu “ceva”. M-am catarat pe el, binenteles. Cotetul a inceput sa se clatine, eu am intrat in panica, m-am ridicat in picioare pe acoperis si tot cotetul a cedat: a cazut ca un joc de lego in patru zari. Au inceput porcii cu mic si mare sa fuga in toate zarile, de credeai ca a venit Baba Cloanta pe pamant, guitand de mama focului. Iese bunica mea speriata, ma vede insirata prin noroi si cam in tot ce aveau porcii acolo in tarcul lor(nimic placut, credeti-ma). Eu ma gandeam ca o sa-mi iau mare papara si am inceput sa plang ca ma si dureau genuchii tare. Dar bunica mea a inceput sa rada cu o pofta, ca a molipsit pe toata lumea. Am fost iertata si atunci. Ca de fiecare data cand faceam cate o prostie.
Pentru mine a existat “la tara”, un loc al amintirilor din copilarie si nu pot decat sa fiu recunoscatoare sortii.

Banc:
Cine a fost primul om care a ajuns pe Luna? - Un somalez care s-a jucat cu elasticul de la chiloti!!!

Am zabovit la ceas atat de tarziu la calculator, pentru ca azi a fost ziua de curatenie. Am facut si mancare, dar nu va plictisesc cu asta.
L-am trimis pe al meu la plimbare in sat(la vecinu’) si m-am apucat sanatos de aspirator. In timp ce dereticam prin casa m-am lovit de o multime de cabluri. Si nu stiu cum se face: amandoi avem laptop-uri, internet wireless si tot nu am loc de cabluri. Cabluri USB pentru aparatele de fotografiat, prelungitoarele de la sistemul de sunet(pe care nu l-am fixat cum trebuie pentru ca nu le-am gasit inca locul final), cabluri si adaptoare pentru … nici macar nu stiu pentru ce sunt!
Aveti voi vreo solutie sa pun cablurile alea pe undeva sa fie la indemana si sa fie si stranse in acelasi timp, ca atunci cand sterg preful sau dau cu aspiratorul sa nu ma “inec” in fire? Eu una sunt in pragul unei crize de cabluri!!!
Uh! Ca bine e sa mai zici ceva din suflet! Am zis-o si pe asta.

Aseara ma gandeam ca am chef de ceva bun. Si pentru ca era tarziu, trebuia sa ma trezesc de dimineatza a doua zi, adica azi, am zis ca trebuie sa mai am rabdare. Dar ce sa fac? Si am avut o revelatie: Papanasi! Desi eu nu facusem vreodata papanasi. Si am batut internetul in cautarea retetei perfecte, mi-am facut o idee cam cum ar trebui sa fie si mi-am adaptat reteta-mi proprie. Am fost la cumparaturi si am luat un pachet de branza proaspata, smantana, si gris, pentru ca oua si faina aveam.
Cum am facut?
Am faramitat branza proaspata (am luat din aceea care este ambalata si seamana cu pachetul de unt) si am amestecat-o cu 5 linguri de gris pana se omogenizeaza bine. Am batut 2 oua intregi cu telul si am pus un varf de lingurita de sare(branza pe care eu am pus-o nu era sarata) si 2 linguri de zahar si le-am batut bine. Le-am aruncat peste branza si gris si dupa ce am amestecat bine, am pus si cateva linguri de faina(cat sa se lege putin).
Formezi niste gogosele si le prajesti in ulei la foc moderat. Dupa ce ce prajesti, asezi peste ele gem(eu am pus de piersici) si apoi smantana.
Mi-au tremurat papilele gustative de delicioase ce erau. Mai ales ca toata ziua de ieri m-am gandit cum sa fac reteta. Si chiar daca am ajuns acasa la 23:00, mi-am facu damblaua. M-a ajutat si Arhi la spalatul vaselor, iar eu am terminat treaba in bucatarie mult mai repede.
Si ca sa vedeti ce bunatate mi-a iesit am facut si o poza repede.

Dupa ce am plecat de la prietena care a nascut, ma sui in taxi, cu domnul inimii mele, cu gandul sa ajungem acasa.
Taximetristul: un vorbaret. Am aflat ca doar si-a scos masina din service, ca a avut o masina si si-a vandut-o, dar ce masina domle’ cu bordul din lemn de mahon si piele pe interior, ca nevasta-sa cheltuie banii (ca toate femeile de altfel), ca are si un frate care este si el taximetrist si ca si-a dus masina la reparat la nu stiu ce inginer de pe varianta care e particular. Intre timp, zice ca el ne cunoaste dom’le. Suntem de la el din cartier. Coincidenta!!! chiar eram. Ajungem intr-un loc unde trebuia sa facem escala, sa verifice al meu nu stiu ce si coboara din masina. Se intoarce brusc si ma priveste fix in ochi: Nu te cheama Luminita? Si stai la 3? Te duci tu in vizita la domnul si doamna X(nu mai retin numele)???
Eu, uimita si siderata. Am zis ca daca m-a confundat prin oglinda retrovizoare, acum, ca s-a intors o sa ma vada mai bine! Dar nu domnule! El se uita insistent la mine (am observat cu aceasta ocazie ca avea si un oarecare strabism). Nu dom’le,nu ma cheama Luminita si nici nu stau la trei. Inexplicabil.
Acum vre-o 5 ani, un prieten de-al lui tata, care venea la noi sa joace o tabla si sa-si mai piarda vremea, vine intr-o zi foarte suparat: “-Bine mai, dar frumos iti sade? Sa ma faci tu pe mine de ras de fata cu colegul meu de munca?” Eu, blocata de o asemenea atitudine, direct la obiect, fara buna ziua si ce mai faci, mai sa-mi dea si una, reusesc sa ingaim: Dar ce s-a intamplat?
Si se apuca domnul sa imi decrie cu lux de amanunte intamplarea: pai eram la posta ca ma trimisese seful cu un coleg sa trimitem niste colete. Stau eu la coada si cand ma uit mai bine, erai si tu la coada la ghiseu. El la mine: Ce faci fata? Eu il ignor, el ma bate pe umar, eu il intreb ce vrea, el ma intreaba ce fac, eu il fac badaran, imi ridic ajutorul de somaj si plec, lasand-ul cu buza umflata in posta. Asta a fost intamplarea. Daca nu era tata acasa sa-i zica ca eu nu am luat ajutor de somaj niciodata cred ca ma lipeam de o bataie zdravana. Si omul, uluit de asemanare, incepe sa balbaie: pana si culoarea asta turbata de par o avea fata aia(pe vremea aia eram vopsita roscata si aveam suvite blonde).
M-am intrebat atunci, ma inteb si acum: oare ce sosie o-i avea eu la mine in cartier? Sau sa ma intreb pe unde o fi umblat tata? Sau m-au schimbat la nastere?

Ca sa vedeti cat de fericit e Arhi cu asa nevasta, care are notiunea de romantism dupa cum se vede mai jos.

Adica noi doi si doua blonde!

Pai am primit, in anii trecuti, lucruri simbolice pe care le pretuiesc mai presus de orice. Uite aici poze cu cadourile

Anul acesta am primit tot lucruri simbolice dar de o alta natura: un sifonier si un calorifer. Daca vi se pare amuzant, pentru mine a fost tot ce imi doream si din acest motiv au fost cele mai apreciate cadouri. Poate de ziua mea voi primi drept cadou ITP-ul la masina. Ce face casatoria din oameni?!? Sa mai zica cineva ca noi nu suntem romantici.

Ma tot gandesc ca ar trebui sa-mi adopt in farsit un stil vestimentar mai elegant si sa las tinutele sport, fara rafinament si eleganta se le poarte altii. Numai ca eu m-am hotarat de circa un an de zile sa fac asta, dar, atunci cand ma duc la cumparaturi, ma abureste Arhi, plictisit de prea multa plimbare prin magazine. Vede ceva care i-ar place si insista pana ma trezesc acasa cu vre-o bluza care nu se potriveste cu nimic din ce am eu. Sau, atunci cand merg singura, ajung acasa fara sa fi cumparat nimic: fie din cauza ca nu-mi place nimic fie, daca asa fi gasit ceva, ar fi prea scump pentru buzunarul meu. Ma gandesc ca am gusturi scumpe; sa vorbesc oare cu seful meu sa-mi mareasca salariul?
Acum spre exemplu, mi-ar trebui ceva de genul unui costum sacou-pantaloni si vre-o doua camasi. Voi purcede maine sau poimaine la cumparaturi sa vedem cat sunt de norocoasa. Va tin la curent.

Inca de la inceput faci compozitia de la galuste! important este din cate oua vrei sa faci. Eu fac din 4 oua. Si adaug vegeta dupa gust si o lingurita de ulei, le bat bine si adaug in ploaie grisul. Trebuie sa iasa o compozitie cam ca smantana: nici moale nici tare. Si o lasi deoparte la “dospit”.
Te apuci sa faci supa. Eu o fac din aripioare de pui cu ceapa, morcov, telina, un ardei mic verde si cateva rosii cubulete decojite(mai mult de aspect). Condimentez cu Maggi secretul gustului si un pic de piper. Si las sa fiarba legumele. Dupa aproximativ 45 de minute, adaug o cana cu apa rece in supa ca sa se “domoleasca” si dau aragazul la mic. Incep sa pun galustele formate cu lingura fierbinte in supa. Dupa ce am terminat, daca este cazul, mai pun cateva linguri cu apa rece deasupra lor(asta o stiu de la vecina mea Adelina) ca sa se lase galustele la fundul oalei si sa aiba timp sa se umfle (repet: la foc mic!) Si le mai las sa fiarba aproximativ 20 de minute.
Si va doresc pofta buna!