Ce am facut eu azi ca o gospodina ce ma laud? Lasagna
Reteta este relativ simpla:
1. Se pregatese un sos bechamel simplu, condimentat cu sare, piper si 2 cubuletze de concentrat afumat Knorr
2.Se taie fideluta: kaizer afumat, sunca presata si se scurg 2 cutii ce ciuperci feliate la conserva, in care se amesteca 2 oua intregi cu sare si piper. Eu am pus si un pic de oregano.
3.Se razuie cascavalul: cam o roata medie.
4. Se pregatesc foile de lasagna. Eu le-am pregatit personal din 3 oua, sare, ulei de masline si un strop de zahar. Le-am intins bine cu sucitorul si le-am lasat sa se zvinte un pic.
Am uns bine o tava cu ulei de masline si am asezat prima foaie de lasagna peste care am asezat in strat uniform sos bechamel si compozitia pregatita mai sus cu ou.Am pus cascaval din belsug si apoi am asezat urmatoarea foaie de lasagna. Se repeta operatiunea in functie de cate foi de lasagna si compozitie aveti, avand grija sa va ramana suficient sos bechamel pentru a acoperi ultima foaie de lasagna. Se acopera cu folie si se da la cuptor, la foc mare cam 45-50 minute. Se va descoperi de folia de aluminiu si se va adauga ultimul strat de cascaval razuit. Se va introduce iar la cuptor, pana ce va prinde o crusta aurie.
Pofta buna!





Acum intelegeti de ce Arhi are burta mare?
Delicios, satios si …am zis delicios? Ce mai conteaza ca este ca o bomba de calorii si otrava colesterolului nostru?
Urmatoarea lasagna va fi cu carne tocata si cu sos rosu. Ma mai gandesc daca dau reteta asta, pentru ca secretul consta in prepararea sosului.

Ma uit in fiecare seara, ca un fan inrait ce sunt, la Adoratul meu pe Bloguri. Si ce sa vad: zice sus si tare ca este misogin!
Pai mai omule: la ce te-ai mai insurat? Esti cumva, pe langa misogin si masochist? Iti place durerea sau iti place sa te plangi? Nu iti place sa aiba cineva grija de tine, sa iti pregateasca dimineata camasa calcata si sosete curate, sa te trezeasca cu pupici si voie buna?Sa te faca sa vezi partea buna a fiecarei situatii, cand vii acasa obosit si nervos sa primesti cel mai cald si luminos zambet?
Hm! Sa nu ma faci sa-ti dau motive temeinice de plangeri!!!
Si ma mai enerveaza misoginii de la volan, care, atunci cand vad ca o femeie conduce o masina, au dreptul sa ii taie fata, sa claxoneze ca bezmeticii si sa calce in picioare orice etica. Care, atunci cand ajung acasa considera ca au dreptul sa dea cu pumnul in masa si sa fie serviti, care considera normal sa aplice pumni si palme ca mijloc de corectie in dresajul “sclavei” de langa ei. Care isi ineaca nereusitele si frustrarile in alcool sau mai stiu eu ce alte vicii. Care se simt superiori in fata alesei daca se da cu pumnul, daca se simte sentimentul de dominare total, daca se simte frica! Oameni mici cu egouri si mai mici!
Consider ca oamenii se departeaza din ce in ce mai tare de ceea ce ar trebui sa insemne o casatorie: un parteneriat in care atat drepturile cat si obligatiile sunt egale. Uita faptul ca se casatoresc ca sa le fie bine, sa fie fericiti, sa-si gaseasca implinirea langa un OM. Nu! Tind sa faca exact ceea ce au vazut in jurul lor, la parinti, vecini, rude: sa se ascunda cat mai mult unul de celalalt. De la ceea ce te invata maman’: “- Barbatul nu trebuie sa stie ce bani ai tu! Sa ai intotdeauna ceva la ciorap, ca nu stii cand o sa ai nevoie!” sau “-Uite draga cum vorbeste cu tine! Eu nu asa te-am crescut!” de parca nu asta ai vazut la maman si papa in casa; sau de plecatul cu baietii la o bere de care nu trebuie sa stie ea, de parca ar fi un capat de tara sau ea nu te-ar lasa. Ca se trezesc unii care mai de care sa dea “sfaturi binevoitoare” si cuplul este suficient de naiv si de proaspat sa mai aiba inca un motiv de cearta.
Cred ca acum l-am inteles pe al meu OM! Vorbeste din carti si incearca sa impartaseasca din filozofia lui de viata. Sunt un om, cu bune si cu rele, care a gasit un om care sa iubeasca si care sa fie iubit. Restul este poveste…de iubire!

Am fost foarte ocupata zilele astea. Am avut la munca de lucru, am facut scoala de soferi si m-am ocupat si de alimentatia familiei si de casa. Am incercat sa dorm mai devreme, pe la 22, sa fiu odihnita a doua zi. Rezultatul: m-am trezit ca huhurezii la 1 noaptea si am vizionat tz episoade din seria x din Seinfeld, pana la 4 dimineata. M-am trezit obosita,pe la 7, de ziceai ca am carat pietre de moara. Singurul lucru care m-a trezit si mi-a bagat adrenalina in vene a fost faptul ca m-am urcat la volan. Azi am pus pe toata lumea la curent ca mi-am lua permisul si ca am condus prin oras - din cei ce nu-mi citesc blogul sau habar nu au ca-l am. Aproape ca sunt enervanta pana si pentru mine. Poate ca o sa ma tina doar saptamana asta. Daca nu trece, am sa ma duc la doctor.
In seara asta l-am luat pe Arhi in dreapta si am purces la Selgros sa luam chiftelute rotisate - din punctul meu de vedere, sunt opere de arta. Asta doar ca motiv de a iesi cu masina.Iar!!! Am condus cu 75km/h in afara localitatii. Mai mult, cu masina asta, nu controlez volanul.
Sunt obosita. Acum am scris pe blog dupa ce am inchis aragazul - am facut o Ciorbita de rata. Daca vreti reteta,trebuie doar sa spuneti. Si e ora 23:30. Si maine ma trezesc iar de la 7, cand voi veni acasa trebuie sa fac si curat.
Nici concediu nu pot sa mai cer, ca doar ce mi l-am luat. Trebuie sa recuperez zilele de oboseala. Altfel o sa ajung zombi.

Motivatia pentru care nu am mai scris de atata vreme pe blog este una simpla si importanta!!! Azi am avut examenul de permis categoria B. Si l-am luat! Din prima!!!
Am avut extraordinar de multe emotii! Cei care au dat examenul cred ca stiu prin ce am trecut eu azi. Am avut si un instructor foarte bun, dl. Mares (Caruia ii multumesc pe aceasta cale!). Am invatat in ultimile trei zile cum nu o faceam decat in sesiune.
De acum promit sa ma ocup serios de blog, asta daca nu se mai iveste cate ceva de importanta nationala.
Cel mai mult ii multumesc sotului meu pentru sustinere - banuiesc ca are si de ce. Si-a stabilit programul pentru intreaga vara. Cel mai mult tine de viziunea lui de a sta in dreapta cu o bere in brate. Nu comentam acum burtica ci savuram evenimentul! Oricum sunt indragostita!

Despre rulada de carne nu am scris mare lucruaici dar, pentru ca am poze proaspete, am sa va aduc aminte despre rulada aceasta pentru ca azi, papilele mele gustative au savurat o astfel de aroma, si, cu burta plina, vreau sa va fac pofta:
Cam asta am savurat eu azi. Stiu, sunt indemanatica si gatesc fantastic(nici macar nu sunt modesta). Cam acestia sunt pasii pe care trebuie sa-i strabateti pentru a ajunge in nirvana. Al meu sot…este incantat de gust, aroma si aspect. Sa-i fie iertata burta, dar..are de ce!!!(s-o faca)

Cam asa il numim pe cel care a castigat concursul spaniol. Suntem cu totii mandrii ca suntem romani. Cu toti am simtit fiorii aceia ai emotiilor atunci cand a fost pe scena.
UN OM CA TOTI OAMENII care a reusit in viata. Nu acolo unde s-a nascut, unde s-a luptat cu un sistem de stricat, nefunctional, ce nu mai stie sa-si cultive talentele pe care le are. A reusit! Acum cei care l-au descoperit, care o sa-i cultive talentul, care au crezut in el au de ce sa fie mandrii. “Noi” romanii pentru ce sa fim mandrii? Ca am trimis un asa diamant neslefuit in tari straine sa lucreze, departe de familie, in moloz si conditii neortodoxe? Ca in ciuda tuturor eforturilor lui de a-si urma destinul, s-a lovit de usile inchise in nas nepoliticos?
Ma si gandeam: daca as fi in locul lui mi-as lua familia din tara asta si as pleca fara sa vreau sa mai stiu ceva de Romania. Mi-as invata copii o alta limba si as refuza si sa vorbesc limba romana.
Intr-o tara unde ca sa platesti un impozit trebuie sa stai la 4 cozi si o casierie, in care invatamantul este la pamant iar sistemul sanitar a ajuns la stadiul empiric iar sistemul juridic este creat pentru vendete si aberatii legale… of ce m-am aprins…Da! Bravo lui! Am avut si eu emotii si chiar i-am tinut pumnii dar nu pentru ca este roman ci pentru ca un om a cantat dumnezeieste, pentru ca a reusit sa straluceasca, pentru ca a gasit o cale sa-si indeplineasca visul. Bravo!
Si ca sa privesc intr-un mod optimist situatia:Atata timp cat stii ce iti doresti exista o posibilitate!

Later edit: am scris chestia asta acum cateva zile, m-am luat cu treaba si am uitat sa il si postez.

Stiu ca suna mistic si intelectual, dar exprima si intamplarea mea, pentru ca mai toata lumea are tendinta sa mi se destainuie. In seara asta, in maxi-taxi care ma ducea spre casa, doua tipe vorbeau de zor: una se plangea celeilalte ca a facut nunta pe 8 Martie si ca a avut numai ghinioane. Sincera sa fiu, am preferat sa ascult povetea ei decat sa ascult aceleasi melodii de pe jucaria mea muzicala(e timpul sa-mi caut muzica noua). Doar ca, tipa se intorcea catre mine din cand in cand, de parca ar fi vazut ca ascult, desi eu ma uitam delicat in alta parte, si imi cerea aprobarea din priviri. Coboara tipa aia undeva pe la mijlocul povestirii si o lasa pe povestitoare cu oful inca nespus si se intoarce catre mine si continua povestea de parca am fi fost prietene de o viata. A luat foc una din masinile din alaiul de la nunta, spre dimineata s-au certat invitatii, iar dimineata au primit telefon si au fost anuntati ca a murit bunicul mirelui si ca atunci cand se ducea sa depuna actele la ofiterul starii civile a avut accident de masina. Ca ea a mai fost prietena cu un tip vreo sase ani si ca a avut un accident mortal cand isi fixasera data casatoriei. Si apoi a continuat cu problemele de la munca : ca are doua colege care sunt cam nesuferite si care au chemat-o la munca a doua zi, imediat dupa nunta. Si ca nu a plecat in luna de miere. Si ca mama ei lucreaza la nu stiu ce chiosc la mine in cartier si ca e bolnava de tiroida si ca sotul ei lucreaza la pompieri. Si ca le da de la munca cadou un televizor si un frigider sau o masina de spalat si trebuie sa depuna actele sa ia cei 200 de euro pe care ii da statul la prima casatorie.
Si au mai fost cateva chestii pe care le-am mai ascultat eu, dar pe care creierul meu nu le-a mai procesat: eram preocupata sa analizez situatia cel putin ciudata in care ma aflam: o femeie care ma stie din vedere(zice ea ca din maxi-taxi, eu nu !) incepe destainuirile si imi expune pe tava tot, intr-un interval de 20 de minute. Si asta doar ca am fost olecuta tzatza si am tras cu urechea la ce vorbeau doua gagici galagioase. Si sa mai zic eu ceva cand zice al meu nervos: “Femeile astea!”

Un piept de pui mare se transeaza 6 bucati. Intr-o tigaie teflonata in care am pus 2-3 linguri de ulei de masline se pune puiul la prajit. Se adauga un cub de supa de pui si dupa ce s-a rumenit se pune si o cana cu apa si se lasa la foc mic pana scade apa. Se mai adauga o cana cu apa si lasi sa fiarba pana cand puiul este bine patruns. In acest timp pregatesti o conserva de rosii decojite in bulion, toci in felii transparente 3-4 catei de usturoi.Condimentezi foarte bine puiul - care este la prajit - cu piper si 1 foaie de dafin si daca iti place si rosmarin(ii da o aroma extraordinara sosului de rosii, mai ales in combinatie cu uleiul de masline extra vergine), peste care se adauga conserva de rosii in bulion si usturoiul, spre sfarsit.
Cam asta este “ostropelul” meu.Sau daca ma gandesc bine, cred ca ar trebui sa se numeasca pui cu sos de rosii. Se serveste cu piure de cartofi (care poate fi instant) si cu vin rosu, sec. Se gateste repede, e sanatos si delicios.
Eu gatesc in fecare seara astfel de retete. Portii mici, proaspete si rapide.
Altceva la fel de rapid pentru seara, data viitoare: “Snitele din piept de pui” si Salata.
Pofta buna!

Tot alergand prin oras, ca o albinuta, am uitat sa ma mai uit in jurul meu. Si azi, in timp ce Adoratul ma plimba cu masina prin oras, am vazut ceea ce asteptam demult: sa vad capacii infloriti. A inceput primavara in toata splendoarea ei. Stiu! Sunt dezgustator de romantica, dar nu ma pot abtine. Imi suna in urechi reclama de la Floriol cu muzica aia “I feel good!” si se continua cu “Love is in the air!!!” asta asa, repede, intre munca, casa, musafiri si facut mancare. I’m alive!
Sa va zic si ce am mai facut de mancare dar pentru asta am sa dedic un post aparte!

Prea satula de prea multe, exagerate si false urari, nu am scris astazi nimic despre martisor. Este tragic ca ceva atat de frumos, ceva ce ar trebui sa vesteasca venirea primaverii, care sa ne faca sa zambim, sa ne bucuram, sa simtim ca “inflorim”, nu ne lasa decat senzatia acuta si dureroasa de constipatie cand privim in portofel. Pentru ca la asta se rezuma tot. La portofel, la listele de cadouri pe care trebuie sa le faci, la un buget special de alocat in directia asta.
Intre timp, in goana asta dupa cadouri, uitam sa vedem ca a venit primavara. Ca de fapt asta sarbatorim: venirea primaverii.
Eu am rupt orice lista si am plecat la plimbare. Am ajuns pe malul marii, am savurat briza marii si m-am scaldat in razele soarelui. Imi place sentimentul asta de awareness, de traire a clipei. Am mirosit si florile de pe gherete - mult prea scumpe in perioada asta(saracii elevi!!!) dar refuz sa cumpar… Imi plac florile in ghiveci si deja am prea multe. Intre timp o sa fiu atenta sa vad primul copac care infloreste si o sa am grija sa-mi fac timp pentru plimbari in aer liber. SI nu am sa uit sa zambesc.
P.S. A venit primavara!!! Bucurati-va!