Cam asa il numim pe cel care a castigat concursul spaniol. Suntem cu totii mandrii ca suntem romani. Cu toti am simtit fiorii aceia ai emotiilor atunci cand a fost pe scena.
UN OM CA TOTI OAMENII care a reusit in viata. Nu acolo unde s-a nascut, unde s-a luptat cu un sistem de stricat, nefunctional, ce nu mai stie sa-si cultive talentele pe care le are. A reusit! Acum cei care l-au descoperit, care o sa-i cultive talentul, care au crezut in el au de ce sa fie mandrii. “Noi” romanii pentru ce sa fim mandrii? Ca am trimis un asa diamant neslefuit in tari straine sa lucreze, departe de familie, in moloz si conditii neortodoxe? Ca in ciuda tuturor eforturilor lui de a-si urma destinul, s-a lovit de usile inchise in nas nepoliticos?
Ma si gandeam: daca as fi in locul lui mi-as lua familia din tara asta si as pleca fara sa vreau sa mai stiu ceva de Romania. Mi-as invata copii o alta limba si as refuza si sa vorbesc limba romana.
Intr-o tara unde ca sa platesti un impozit trebuie sa stai la 4 cozi si o casierie, in care invatamantul este la pamant iar sistemul sanitar a ajuns la stadiul empiric iar sistemul juridic este creat pentru vendete si aberatii legale… of ce m-am aprins…Da! Bravo lui! Am avut si eu emotii si chiar i-am tinut pumnii dar nu pentru ca este roman ci pentru ca un om a cantat dumnezeieste, pentru ca a reusit sa straluceasca, pentru ca a gasit o cale sa-si indeplineasca visul. Bravo!
Si ca sa privesc intr-un mod optimist situatia:Atata timp cat stii ce iti doresti exista o posibilitate!

Later edit: am scris chestia asta acum cateva zile, m-am luat cu treaba si am uitat sa il si postez.

• No related posts.