Ma scot din sarite barbatii misogini
Ma uit in fiecare seara, ca un fan inrait ce sunt, la Adoratul meu pe Bloguri. Si ce sa vad: zice sus si tare ca este misogin!
Pai mai omule: la ce te-ai mai insurat? Esti cumva, pe langa misogin si masochist? Iti place durerea sau iti place sa te plangi? Nu iti place sa aiba cineva grija de tine, sa iti pregateasca dimineata camasa calcata si sosete curate, sa te trezeasca cu pupici si voie buna?Sa te faca sa vezi partea buna a fiecarei situatii, cand vii acasa obosit si nervos sa primesti cel mai cald si luminos zambet?
Hm! Sa nu ma faci sa-ti dau motive temeinice de plangeri!!!
Si ma mai enerveaza misoginii de la volan, care, atunci cand vad ca o femeie conduce o masina, au dreptul sa ii taie fata, sa claxoneze ca bezmeticii si sa calce in picioare orice etica. Care, atunci cand ajung acasa considera ca au dreptul sa dea cu pumnul in masa si sa fie serviti, care considera normal sa aplice pumni si palme ca mijloc de corectie in dresajul “sclavei” de langa ei. Care isi ineaca nereusitele si frustrarile in alcool sau mai stiu eu ce alte vicii. Care se simt superiori in fata alesei daca se da cu pumnul, daca se simte sentimentul de dominare total, daca se simte frica! Oameni mici cu egouri si mai mici!
Consider ca oamenii se departeaza din ce in ce mai tare de ceea ce ar trebui sa insemne o casatorie: un parteneriat in care atat drepturile cat si obligatiile sunt egale. Uita faptul ca se casatoresc ca sa le fie bine, sa fie fericiti, sa-si gaseasca implinirea langa un OM. Nu! Tind sa faca exact ceea ce au vazut in jurul lor, la parinti, vecini, rude: sa se ascunda cat mai mult unul de celalalt. De la ceea ce te invata maman’: “- Barbatul nu trebuie sa stie ce bani ai tu! Sa ai intotdeauna ceva la ciorap, ca nu stii cand o sa ai nevoie!” sau “-Uite draga cum vorbeste cu tine! Eu nu asa te-am crescut!” de parca nu asta ai vazut la maman si papa in casa; sau de plecatul cu baietii la o bere de care nu trebuie sa stie ea, de parca ar fi un capat de tara sau ea nu te-ar lasa. Ca se trezesc unii care mai de care sa dea “sfaturi binevoitoare” si cuplul este suficient de naiv si de proaspat sa mai aiba inca un motiv de cearta.
Cred ca acum l-am inteles pe al meu OM! Vorbeste din carti si incearca sa impartaseasca din filozofia lui de viata. Sunt un om, cu bune si cu rele, care a gasit un om care sa iubeasca si care sa fie iubit. Restul este poveste…de iubire!
o coarda * alcool * bile * fete rele * gonflabile * marire instantanee
Eh, lasa-l, se da si el mare, asa fac toti 
30 Martie 2008 at 8:58 pm
Total de acord. Nici nu vrei sa stii cate fete necasatorite dintre alea pe care le cunosc sunt de-a dreptul traumatizate de ideea casatoriei. “Ce-mi trebuie mie unul care sa imi spuna ce sa fac?” Nu mai au nici cel mai vag feeling de bine legat de ideea casniciei, si ma intreaba cum am putut sa ma casatoresc atat de tanara. Parerea mea, au o problema grava!
30 Martie 2008 at 8:59 pm
Anca, eu am 25 de ani si totusi nu vreau sa ma marit. Motivul este unul simplu: inca nu am situatia financiara sigura care sa imi permita sa intru intr-o casnicie, care asa cum spun statisticile, are peste 50% sanse sa se destrame… E vorba de realism, din punctul meu de vedere. Da vreau o casnicie, in care sa fim parteneri si la bine si la greu, dar vreau ca in situatia in care aceea casnicie nu va functiona, fie din vina mea sau a lui, sa fiu sigura ca nu voi ajunge “pe strazi”
30 Martie 2008 at 10:42 pm
@idaho: Îți înțeleg raționamentul. Eu nu vorbesc totuși de acest gen de reținere :). Este vorba exact de faze gen nu vreau să ajung ca mama, sau nu vreau să mă leg, sau mi-e frică de ce-ar ieși, fără nici un fel de argument logic. Vorbim despre fetele/femeile care răspund cu “nu ştiu” când sunt întrebate de ce nu sunt de acord cu mariajul. Dacă mă gândesc bine, sunt şi mulţi bărbaţi care au aceeaşi problemă, pentru că au văzut numai căsnicii de rahat - el ajunge un misogin ţâfnos, ea o balabustă cu gura mare, în care cei doi uită de ce au plecat împreună la drum. Oricum, se pot scrie romane pe rema asta 
30 Martie 2008 at 11:21 pm
Idaho in viata in doi, daca reusesti sa treci peste toate aceste probleme financiare, esti “lipit” pe vesnicie. Nu poti sa incepi o casatorie gandindu-te la optiunile pe care le-ai mai avea in momentul ruperii ei. Asta nu duce la nimic bun. E ca si cum cineva ti-ar da sa alegi intre ceva greu si altceva placut… ispitele sunt multe!/:)
31 Martie 2008 at 6:38 am
Oana: ma prinsesem, intre timp :)). Dar …hm! Sa precizeze domle’ ca fac galagie! :))
31 Martie 2008 at 6:41 am
Nevasta: Asta da, sa aprecieze ca, daca nu faci, tot nu-i bine, daca faci, nici asa nu merge. Barbati, eu nu ma chinui sa ii inteleg :))
31 Martie 2008 at 2:01 pmmai cunoastem si noi barbati din astia: de fata cu “pretenarii” numai glume misogine, acasica: nu se rusineaza sa mai spele vasele, sa dea cu aspiratorul, sa faca o mancarica, sa faca si piata, sa-si calce o camasa….
noi ii iubim oricum, ca-s ai nostri!
31 Martie 2008 at 2:27 pm
eu sunt de parere ca nu exista misogini, este o inventie nedreapta :-\”
31 Martie 2008 at 3:19 pm
Barbatii misogini sunt doar aia cu gura mare! Oana am senzatia ca tu ai fost la noi acasa :))
31 Martie 2008 at 10:00 pm
eu nu inteleg femeile. Spun ca vor sa fie iubite, cand le iubesti se simt coplesite. Daca o lasi mai moale simt ca te distantezi de ele. Ce truda mea mai poate vrea o femeie decat un baiat frumos, simpatic, cu niste banuti si potential in viata care s-o iubeasba si sa-i fie mereu alaturi. Cika barbatii nu au sentimente, aiureli
1 Aprilie 2008 at 2:17 pmCe e rar de gasit, e misoginul adevarat, ala misogin pana la oase, de rupe lantu` cand aude de femei. Ala nu ma enerveaza, ala e interesant, materie buna de studiu.
1 Aprilie 2008 at 8:32 pm
acasa la voi nu am fost dar, ma gandesc eu, fiind amandoi constanteni…oare n-or fi ceva rude?
2 Aprilie 2008 at 12:47 pm