Azi, pe caldurile astea mari, am fost si m-am plimbat pe malul marii, in Satul de Vacanta si am papat gratar si pufuleti si floricele si vata de zahar. Am fost (cand nu sunt???) rasfatata Adoratului. O zi relaxanta si cu adevarat placuta. Am fost in vizita la prieteni buni care au o fetita adorabila de aproape 4 luni si ne-am jucat cu ea de i-au mers fulgii.
Si am condus eu, pentru ca Adoratul s-a dedat la lucruri delicioase: bere si vin.
Mi-a placut chestia asta. Cu siguranta ca o sa o mai repetam.
Sa revin: va dati seama? Pe caldurile astea mari cand simti ca iti ard pamanii de ca caldura, eu m-am plimbat pe malul marii. Plaja era aproape plina (deja!) si fetele isi etaleaza nurii ca sa nu se bronzeze cu urmele neplacute ale costumului de baie. Erau destul de multi nebuni care faceau baie in apa marii chiar daca temperaturile erau modeste. Mirosea a floricele, mancare, gogosi, vanilie. In aer se auzea zumzetul marii si franturi de muzica de toate felurile. Suveniruri colorate si muuulta lume.
Voi ce mai asteptati? Haideti la mare!!!

“O treime din speciile planetei au disparut in ultimii 35 de ani” este titlul pe care il gasesc in paginile unei agentii de stiri 9AM . Ma gandesc la ce as putea sa fac in directia asta. Mai nimic. Poate am lucruri mai importante de facut, poate am alte griji sau mai bine sa savurez un dus lung si relaxant sau orice mai imi trece prin cap, decat sa ma gandesc la actiuni responsabile si constructive de a proteja “casa” noastra, Pamantul. Suntem atat de dornici sa “civilizam” salbaticia, sa creem drumuri, sa construim confort incat uitam ca suntem musafiri, in trecerea noastra. Poate ca sunt multi cei ca mine care au macar un gand in directia poluarii dar au prea multe alte lucruri de facut si la urma urmei, faptul ca am apa potabila in casa nu inseamna civilizatie? Prefer confortul! Ma intreb daca intr-o suta de ani vor mai privi rasaritul ca acum 100 de ani. Sau poate altii vor zice uite-o si pe asta: vine cu aberatii de mediu cand eu am rata la banca si trebuie sa platesc intretinerea si trebuie sa-mi mai gasesc un al doilea job sau pur si simplu sunt ignorant!

Cat de repede trece vremea.
Ma uitam zilele astea la o “vecina” cu care am copilarit: cat de mult s-a schimbat. Tenul este tern, obosit si, la fel ca si dintii, ingalbeniti de tutun. Nu i-au mai ramas decat ochii aia jucausi migdalati si genele-i lungi dupa care ma topeam cand eram mai mica. A imbatranit. Mai ca imi vine sa-i zic tanti.
Sunt speriata! Este mai mare ca mine cu vreo 8 luni. La anul schimb prefixul. Ma gandesc: acum 15 ani, daca cunosteam pe cineva de 30 de ani vorbeam automat cu dumneavoastra. Ma uit in oglinda si, exceptand cateva linii delicate de expresie, chipul meu, mi se pare ca a ramas la fel ca acum 10 ani.
Poate ca imi place sa ma complimentez, sau poate sunt obisnuita sa ma privesc in oglinda in fiecare zi. Mai rau este ca nu ma simt altfel decat acum 10 ani. Marturisesc ca ma inchipuiam altfel la 30 de ani. Ar fi trebuit sa fiu casatorita, sa am cel putin un copil si sa ma imbrac la deux-piece.
Ma gandeam ca o sa fiu matura, ca lucrurile din jurul meu le voi vedea altfel decat atunci cand aveam 20 de ani din cauza “experientei” : ca atunci cand eram cand eram mica si credeam in Mos Craciun si imi era frica de babau si a fost nevoie sa ma fac mai mare sa vad ca de fapt nu e chiar asa. Ma gandeam ca este ca o treapta care sa te faca sa vezi lucrurile altfel. Ma simt la fel, gandesc la fel. Deci inca nu am urcat nici o alta treapta. Acum, iau fiecare zi asa cum vine. Si ma straduiesc sa o fac cat mai frumoasa.

Uite o melodie care ma face sa fredonez, spre disperarea sotului. Pentru ca sunt afoana rau. Dar asta nu m-a impiedicat niciodata sa cant in dus dimineata cand ma trezesc bine dispusa, sau cand ma invart prin casa, sau cand conduc. Ma face sa ma simt in al noualea cer. Daca ma vede cineva fredonand inseamna ca ma simt bine. Iar el, intre timp, s-a invatat si chiar ma gaseste adorabila chiar si daca ii zgarai timpanele. Meeeerssssssyyyyy…..lalalalaaaaaa..ieeeei …iieeeeeii…

Azi, dupa ce am alergat ca o albinuta de colo colo la munca, am plecat acasa foarte obosita. Si trebuia sa am grija de burtile infometate ale familiei(a mea si a Adoratului). Am trecut pe la piata si m-am agatat la carmangerie de 4 felii sanatoase de friptura si din piata de castraveti, rosii, si ceapa verde(am mai luat si un dovlecel si cativa ardei - dar asta este din alta reteta). Am ajuns acasa, am spalat bine carnea si am batut-o un pic cu ciocanul de friptura si am sarat-o si piperat-o. Am pus-o in tigaie teflonata cu 2-3 linguri de ulei de masline si am lasat-o la foc mic, timp in care am curatat cartofi pe care i-am pus la prajit in ulei de floarea soarelui. Intre timp am pregatit salata din rosii si casraveti si ceapa verde.
Am mancat imparateste si intr-un timp scurt(25-30 minute - maxim); nici ca puteam sa ma descurc mai bine. Daca mai aveam si o bucatica de telemea de vaca as fi zis ca nu exista ceva mai bun. Si pentru ca si asa ma plang ca nu am timp, mi s-a pus pata pe mobila de bucatarie pe care am mutat-o cu ajutorul Adoratului. Asa am ajuns la ora 1:33 din noapte scriind acest post si gandindu-ma ca maine o sa am 13 ore de munca. Eh! Fiecare cu piticii lui. Al meu este sa mut mobila, ocazional. Poimaine vreau sa fac un bors de rata cu legume(dovlecei, stevie, rosii, ardei,cartofi, poate si un pic de mazare). Inca nu am descarcat pozele din aparat sa va arat sandalute de la Cristian Lacroix la 2700 lei cu cristale Swarovsky . Divine, absolut divine si comode (pentru ca am avut onoarea sa le probez). In curand se vor comercializa si in Constanta.
P.S. Poza din post nu imi apartine

Imi era dor sa mai scriu ceva. Am amanat constant sa scriu motivand tot felul de scuze: ba ca trebuie sa fac pregatiri de Pasti, ca trebuie sa muncesc mai mult in perioada asta, ca nu am chef sau ca trebuie sa mai fac si un pic de treaba prin casa.
Cred ca mi-a fost lene.
Dar acum mi-e dor.
O sa ma straduiesc sa nu-mi mai gasesc scuze si sa imi rezerv in fiecare zi macar o jumatate de ora pentru a scrie.
Sa va povestesc ce am facut in toata perioada aceasta: pai a inceput cu pregatirile de Pasti. La mine a durat doar o zi si o noapte. Adoratul m-a ajutat cu curatenia in timpul zilei si seara eu am facut mancarea. Pana la ora 4:30 dimineata!
Am facut: salata beuf (a iesit salata a la ruse - pentru ca eu nu pun carne la salata asta), am facut drob (mai putin traditional - din pui - daca vreti reteta sa-mi ziceti - delicios), am facut bors de primavara din porc cu leustean, stevie, patrunjel…racoroasa, am vopsit oua si am facut o friptura la cuptor care a fost tinuta la macerat o noapte intreaga.
Mi-am dorit sa fac lucrul asta ca sa “simt” si eu ca vine Pastele. Cand eram mai mica tineam post, aveam mai mult timp sa ma pregatesc de sarbatoarea asta. Asteptam noaptea de Pasti cu nerabdare, bucurie si pofte dupa tot ce am pregatit si ma asteapta acasa: mancare, cadouri cu ceva nou, pentru ca asa este traditia.
As fi avut posibilitatea sa cumpar totul de-a gata, sa ma invart de vre-o 2 ori prin bucatarie si gata. Dar ar fi trecut prea repede, parca nu as fi savurat momentele astea care oricum au fost prea scurte. Am facut Pastele cu prieteni buni si a fost frumos dar la fel de repede. Vremea a fost cumplita: a plouat cu galeata.
Au trecut repede zilele de dupa. Parca totul trece prea repede!!!
De 1 Mai am fost la gratar. Un gratar reusit daca nu ar fi fost atata mocirla si nu as fi uitat sarea acasa. Munca…munca si iar munca. In momentele cand as fi putut sa mai scriu ceva pe blog am preferat sa stau in plapumioara si sa ma uit la filme (va rog sa-mi mai recomandati filme bune).
Huh! Ce dor mi-a fost sa scriu.
O sa mai am un post, poate diseara, poate maine, cu ce se poarta in materie de incaltaminte. Am fost la Bucuresti la deschiderea unui magazin de lux cu articole din domeniu. Voi reveni!