Am citit aici, o fata nevazuta, inca, a lumii.Oameni care sufera din cauza nesansei sau din cauza unui sistem medical prea invechit, rudimentar, caruia ii lipaseste empatia.
Un om, Bianca Brad, a ales sa se deschida, sa isi “imparta” durerea. Au fost alaturi de ea inca alte sute de femei. Nu doresc nimanui sa simta ceea ce a simtit ea.
Poate pui si tu link-ul mai departe, la tine pe site. Sa ajuti cumva! Sa te uiti in oglinda si sa spui: “sunt un om norocos ca nu mi s-a intamplat mie acest lucru!” Sau pur si simplu sa fii alaturi de ea. Incearca sa mearga mai departe.
Cuvinte sunt de prisos. Nu am gasit nici un cuvant care sa poata sa aline, macar un pic, durerea.
Daca poti, doneaza! Dar ce ai putea face cu banii? Poate consultatii mai bine facute, sau poate analize de sarcina un pic mai ieftine. Habar nu am! Daca pot sa ajut, sunt aici! Tu ce poti sa faci?

In cea mai frumoasa zi din concediu - pentru ca in celelalte zile a plouat - am plecat intr-o raita impulsiva si neorganizata prin Dobrogea.
S-a dovedit a fi romantica.
Am iesit timid din Constanta prin nord: Ovidiu. La iesirea din oras am oprit la o pensiune si ne-am baut cafeaua. Linistea deplina era rupta de cantecul unor zburatoare simpatice. In rest, atmosfera toropitoare, in care totul se intampla incet, dinadins parca, pentru a-ti da ragazul sa savurezi tot ce ti se intampla. Privirea imi ramane adormita pe zbaterile unei insecte care bazaie nesuferit.

Dupa clipele alea atat de balzaciene, am pornit iar la drum. El la volan, eu cu o mare curiozitate, pentru urmatoarea destinatie: Medgidia. Am oprit la un popas. Am mancat ceva si am hotarat un alt traseu.

Am mers prin sate pierdute parca de lume. Am trecut printr-un sat care se numeste Lanurile. Am inteles si de ce: era inconjurat de lanuri cat vedeai cu ochii. Peisaje care te fac sa visezi la eroi si intamplari din carti.

Drumul ne-a dus la Vama Veche. Dupa drumul lung, in care caldura ne-a dat mare bataie de cap, briza marii, peisajul salbatic si atmosfera racoroasa pe care ti-o da terasa acoperita cu stuf este una de vis.
Atmosfera este completata de muzica soul si reggae si fosnetul marii

La nici o aruncatura de bat de terasa, un tip isi intinde cortul. Sunt aproape invidioasa. Ce mi-ar fi placut sa putem sa stam si noi, asa, arsi de soare si de vant pe malul marii.

Ce ciudat: aveam o parere destul de indusa ca acolo nu sunt decat aurolaci.
Am simtit “parfumul” salbatic, neimblanzit - inca - al marii.
Mai incolo un pic, la un foc de tabara, vreo patru tipi pregateau cina: saramura de peste cu mamaliguta si salata de rosii cu ceapa verde. Salivam de cat de bine mirosea pestele ala pe gratar.
Am ajuns acasa cu franturi din melodiile pe care le-am auzit pe terasa: “get on up…lalala..”
Cat de tare mi-a placut plimbarea asta! E bine sa poti sa faci plinul la rezervor si sa o iei marunt la plimbare. Cu siguranta vom mai face plimbari de genul asta.

Azi am avut o zi fantastica! Adoratul m-a plimbat in …Dobrogea. Am fost peste tot: Medgidia, Ciocarlia, Lumina, Ovidiu, Lanurile, Valea Dacilor, Tuzla, Techirghiol, Eforie Nord si Sud, 2 Mai, Vama Veche. Ne-am plimbat ceva. Pentru ca nu cred ca am insirat toate localitatile in care am fost azi.

Cand am fost la Techirghiol am fost la vestita Manastire. Mai trebuie sa mai fac o confesiune pentru a putea trece la ceea ce ma framanta pe mine cu adevarat: sunt in perioada “aia” a lunii, sunt “cu musafiri” … intelegeti voi. Ajung la manastire sfioasa si evlavioasa ca orice credincioasa. Ma gandesc sa intreb o maicuta daca este vreo problema cu “problema mea”. Si incepe sa imi insire ce nu am voie sa fac:

NU am voie sa intru in biserica
Nu am voie sa ating icoanele sau alte lucruri sfinte
NU am voie sa aprind lumanari
Nu am voie!

Ce am eu mi-a dat Dumnezeu! Este un dar pe care il am de la EL. Inseamna ca pot sa dau viata! Nu este nimic nefiresc! Asta in ochii mei! Nu stiu cum se poate ca religia sa ma faca sa ma simt “murdara”, sa ma stinghereasca, sa ma faca sa ma simt nedemna pentru a pasi in biserica? Ma face sa ma simt criminala si pacatoasa ca fac dragoste cu sotul meu in perioada de post si ca mananc carne sau lapte miercurea si vinerea care sunt si ele motive ilare si superstitioase, dar pe care le accept ca fiind niste sacrificii de curatare a trupului sa zicem…dar pentru asta?

Ce porcarii. Se mai ingrijoreaza preotii de ce sunt tot mai putini practicanti ai ortodoxismului in era asta ultrainformationala in care “Crede si nu cerceta!” aproape ca nu mai poate exista. Asta este chiar o aberatie. Sa nu ai voie sa… pentru ca… WTF???

Dupa multa multa munca, am reusit in sfarsit sa-mi organizez lucrurile si sa pot sa muncesc un numar de ore rezonabil, pentru a avea timp sa stau mai mult acasa. Numai ca mi-am ales prost momentul: in timpul Campinatului European de Fotbal(mi-a soptit Adoratul ce fel de campionat este pentru ca pe mine, ca pe orice alta femeie, nu ma intereseaza). Am vazut cateva filme, am spalat vasele, mi-am facut unghiile, cred ca o sa ma si pensez si nu ma baga nimeni in seama. Daca incerc sa initiez un dialog, indiferent pe ce tema, se transforma enervant in monolog pentru ca Adoratul ori se uita la meci ori mai face ceva la calculator sau alearga dupa sticla de Cola - ca de bere zice ca s-a lasat.
Constat cu mirare ca femeile si barbatii sunt doua subspecii bine definite ale aceleasi specii care nu au in comun decat necesitatea sexului si a alimentatiei. Pana si modalitatea de a ajunge la “tinta” sunt total diferite.
Ma intreb cine oare a inventat jocul asta stupid in care 22 de natafleti alearga cu limba scoasa dupa o basica. Si sunt altii si mai natafleti care se imbraca stupid si se coloreaza pe fata, isi dau banii pe mascote si tricouri de aceeasi culoare, si folosesc prilejul unui meci de a face ce vor (bere si televizor) fara sa se simta vinovati: “-Ce vrei draga? e meci!!!”
Si cand te gandesti ca abia asteptam sa ajung acasa! Ca sa imi vad adoratul cum se uita la meci! Macar am blogul sa ma plang!
Constat ca protestez impotriva Campinatului European de Fotbal! Cine mai e cu mine?