Zilele astea la tv se plangea o reporterita de mizeria de pe plaja. Ca nu exista cosuri de gunoi, ca nu ridica nimeni mormanele de gunoaie acumulate pe plaja.

Incepuse reporterita sa acumuleze date importante despre cine trebuie sa ridice gunoiul, cine administreaza plaja, care sunt vinovatii.

M-am enervat. Nimeni nu face nimic la nivel national pentru educarea populatiei. Vrei sa ai o plaja, o tara fumoasa si curata? Nimic mai simplu: cand plimbarile tale ajung la plaja, la picnic sau pur si simplu cand mananci o inghetata, fii educat: ia-ti o punga cu tine si aduna-ti mizeriile. Pleaca de acolo si cauta o ghena de gunoi, chiar daca este la 3 km distanta. Data viitoare cand vei mai merge la plaja, nu vei fi scarbit de ce gasesti acolo: gunoaiele pe care le-ai lasat tu sau alt needucat.

Am vazut o tipa cu doi copii: unul de 5-6 ani si unul suficient de mic sa stea in carut. Copilul ii da mamei ambalajul de la inghetata si mama ce crezi ca face: baga ambalajul sub carut. Nu m-am putut abtine. M-am dus la ea si am intrebat-o: “-Asa vrei sa iti educi copii? Cosul de gunoi este la 2-3 pasi de dumneavoastra. La anul, cand veti veni in statiune, sa nu spuneti ca este jegoasa, murdara.Acasa tot asa faceti? Bagati gunoiul sub canapea?” Nu a zis nimic. Si-a luat ambalajul si s-a deplasat pana la cosul de gunoi. Poate eu am reusit sa schimb ceva, poate nu.

O alta tipa, imbracata traznet, manca o shaorma pe strada. Termina de mancat si arunca ambalajul pe strada - pur si simplu. Ma duc la ea si ii zic politicos: “- Cred ca v-a scapat ceva pe jos!” la care ea, absolut nonsalanta imi raspunde: “- Nu! Nu mi-a cazut nimic, eu am aruncat hartia aia pe jos”. Asa pur si simplu. Am amutit la atata nesimtire.

Primul pas trebuie sa il faca fiecare din noi. Sa ne plangem mai putin si sa facem mai mult.

Soarta face ca este musai sa imi fac cumparaturile, de completare, minore de la SPAR - Constanta.

Si nu a fost data sa nu ma enervez cand am intrat acolo. Am zis sa nu scriu nimic despre asta, ca de, nimic nou sub soare. Toata lumea se plange de chestii de astea. Dar! Dupa ce treci prin experiente absolut ilare prin ridicolul situatiei, nu poti sa te abtii.

Prima experienta neplacuta: un bosorog in uniforma de paznic ma anunta ca trebuie sa imi iau cos: “asa trebuie, asa facem!” Eu, politicoasa: “-Nu vreau decat sa cumpar niste nectarine - si atat!”; el nonsalant si neclintit: “- Va rog sa luati un cos! Asa trebuie! Asa se fac cumparaturile!” Dupa un dialog mai mult decat cretin care a durat aproximativ 2 minute, smulg nervoasa un cos si ma indrept spre laditele cu nectarine.

Acolo, a doua experienta: o cucoana, cu un cur cat o roata de dacie, imi atrage atentia, pe un ton de-a dreptul acid: “- Domnisoara, de ce striviti nectarinele? Ce tot le pipaiti? nu vedeti ca le stricati? Cine o sa le mai cumpere asa?” Ma uit de-a dreptul socata la ea. Bunul simt ma sufoca si nu pot articula nici un cuvant. Am vazut cum imi creste tensiunea, am lasat nectarina jos, si m-am indreptat spre iesire, trantind cu toti nervii cosul gol, pe care il luasem in sila la insistentele nepoliticoase ale paznicului.

O alta experienta, o alta data: Grabita nevoie mare, intreb primul angajat care imi iese in cale unde gasesc articolul x, dupa ce incercasem sa il gasesc timp de 5 minute, pentru ca ii schimbase locatia. imi arata cu degetul, peste rafturi si imi zice: “-Undeva pe acolo, CRED!” Ma indrept intracolo grabita, presata de faptul ca pierdusem inca cinci minute. Acolo erau detergeniti. Ma duc la un alt angajat care imi zice, fara sa ma priveasca, cu un sictir de tot ce il incojuara: “- Nu stiu! Vedeti si dumneavoastra!”

O alta experienta ar fi aceea ca mi-am cumparat placinta dobrogeana(care nu mi se pare ieftina) si imi cantareste in felul urmator: - tavita de carton, hartie - vre-o 2 metri, o punga de hartie si o pune pe cantar. Ma scuzati, va rog, dar tot ambalajul acela suplimentar nu cred ca intra in pret. Vanzatoarea desface tacticos ambalajul si cantareste iar produsul la cererea mea expresa: 25 de grame in plus. DACA as fi lipsita de tupeu poate as fi mancat 25 de grame de ambalaj, in loc de scarboasa placinta.

Alta experienta ar fi aceea ca, din lipsa de inspiratie, mi-am luat mancare gatita din acest supermarket care este de-a dreptul scarboasa.

O alta data am cumparat carne tocata si am gasit intre firele de carne o chestie albastra, are am dedus eu ca ar fi hartie, dar nu bag mana in foc.

Acest supermarket il declar ca fiind cel mai PROST la capitolele: relatiile cu clienti, preturi, mancare gatita, raion de legume si fructe (care duc intotdeauna lipsa de pungi in care sa iti cantaresti produsele, produsele in sine lasa de dorit).

Huh! Ca bine e sa te descarci! Voi faceti ce vreti, eu una mi-am promis solemn ca nu mai imi prind picioarele pe acolo.

Asta este senzatia ce m-a cuprins zilele astea.
Jobul imi sufoca pur si simplu viata personala. nu am timp decat de strictul necesar: un pic de shopping(chestii uzuale si care umplu frigiderul si camara), vin acasa, ma invart un pic prin casa, daca mai am energie, ma grabesc sa imi achit facturile, sa fac cate ceva de mancare, noroc cu ala de a inventat masina de spalat. Chiar si asa, am nevoie de timp si pentru intins si strans rufele. Am extraordinar de multe de facut si prea putin timp.
NU ma plang, pur si simplu constat: odata cu trecerea timpului am prea putin timp sa fac cate mi-am propus. Sau cate trebuie sa fac.
Mi-e dor sa scriu si, acum cand imi aluneca degetele pe tastatura, ma simt in largul meu.
Habar nu am ce as putea face sa-mi organizez mai bine timpul pentru eficienta maxima.
Poate sa incerc sa imi propun sa fac mai putin . Astept sugestii!

Trebuie mentionat un amanunt deosebit in calatoria noastra: Deja Vu.

Nu am vazut pana acum asa ceva in Romania. Un hotel-pensiune cu personalitate. Ceva superb. Pesonal exemplar. Servire ireprosabila. Mancare delicioasa. Ii fac reclama, pentru ca merita! Nu ai de ce sa iesi din hotel. Poate doar sa admiri Clujul. Este superb! Am facut o escala acolo prin amabilitatea lui Andrei Crivat. Chiar daca nu este clujean, a reusit sa ne arate esenta Clujului de calitate.

Daca ar fi sa fiu nevoita sa plec din Constanta, as alege cu siguranta Clujul.

Am promis ca va voi tine la curent cu toate cate cele si am sa o fac chiar daca toata(sau aproape toata) blogosfera a scris, a participat la fericitul eveniment.

A fost atat de repede ca nu am apucat sa ma dezmeticesc ce s-a intamplat. Cred ca nici el sau ea.

Au fost (si sunt) frumosi. Aveau o stralucire in priviri, in zambet ca nu te puteai abtine sa nu zambesti si tu, uitandu-te la ei. Se iubesc - asta ar fi secretul lor! Si le doresc casa de piatra!

I-am luat repede la Constanta cu escala la Cluj. Pot sa zic ceva despre ei. Dorm muuult! Au apucat sa vada marea cat sa faca poze superbe. Au plecat si mai repede(sau mai incet - pentru ca au plecat cu trenul).

Eu abia acum incep sa imi revin din oboseala drumului.
Sunt genul ala de om care indiferent cat de bine s-ar simti pe unde ar merge, tot acasa este mai bine. Dupa drumul obositor si plin de peripetii, am plecat direct la munca.
Si asta este o alta poveste!

Azi, am sa ma despart cu greu de locul meu de munca(voi face o vizita totusi) si imi voi lua Adoratul in concediu.

Am sa iau parte la un eveniment foarte romantic si fericit: Denisuca si VisUrat se casatoresc. Sa fie sanatosi, fericiti si sa se iubeasca toata viata. Am zis!

Poate reusesc sa va tin la curent cu toate cele. Daca nu reusesc, o sa spun tot cand ma intorc

M-am trezit dandu-ma cu capul de toti peretii pentru ca afara ploua. Si nu numai ca ploua dar bate un vant de te trec fiorii daca ai auzi vuietul care vine de pe la geamuri si usi.

Imagineaza-ti ca esti in casa groazei. A mai si tunat si fulgerat. Mi-am bagat nasucul sub cerceaf inca vre-o cinci minute ca sa imi fac curaj.

Trebuie sa ma duc la munca. Cred ca il trezesc pe Adorat sa faca pe soferul, ca mie mi-e frica sa conduc in conditiile astea. Ii fac cafeaua si o sa ii arat ce e afara! Sigur nu ma refuza, ca sunt asa de mica si de delicata

Daca ma trezeam cu 10 minute mai tarziu, nici nu stiam ca a plouat; decat daca ma uitam pe geam. Incredibil!!! zici ca nici nu a fost. E doar un pic innorat.

Macar am baut cafeaua cu Adoratul meu.
Sa aveti parte de o zi insorita

Este cam asa!

Lume draga, cu inima stransa anunt ca dau spre adoptie 2 papagali perusi de culoare verde si galben. Un el si o ea - Un Zuzu si o Zuza! Ii donez cu tot cu colivie, cuib, seminte pentru 2-3 saptamani.
Pur si simplu nu am timp de ei. Consider ca merita mai bun. Sa li se dea atentia cuvenita si sa faca pe cineva fericit. Conditia ar fi ca cine ii doreste sa locuiasca in Constanta. Ca sa intre in posesia lor mai usor. Daca totusi ar fi cineva interesat, din alta localitate, sa suporte costurile de expeditie.