Ce face diferenta
16 September 2008 scris în Cu of si cu patos!, Filozofii, IntrospectieCe face diferenta dintre un tip care o duce rau si un invins? Atitudinea!
Modul in care privesti o intamplare din viata ta, de cum te corelezi la lumea din jurul tau, cum te apreciezi sau nu intr-un anumit moment. Asta este tot ceea ce face diferenta. Atitudinea!
Care nu s-a simtit prost la un momentat, atunci cand a mancat vre-o inghetata in oras si s-a murdarit pe bluza atat de alba (parca fac reclama la dero), lumea ta s-a prabusit, toata lumea se uita la bluza ta, mai bine erai dezbracat(a) decat pata aia deasupra buricului.
Lumea ta se reduce la acea pata, uiti cat de bine te simteai acum 30 de secunde, inainte de accident. Si care ar fi problema: decat sa te ia transpiratiile de jena sau nervi si sa-ti blestemi soarta, mai bine ai face o gluma si ai trece peste, limitand asta doar la capitolul de marca de dero sa cumperi sa fii sigur ca iese pata si sa revii repede la cat de buna este inghetata ta.
Ti-ai pierdut slujba, stai cu chirie si nimeni din jurul tau nu iti plange de mila. Asa, si? Lumea nu a incetat sa se invarta cand tu ai dat un pic de probleme. In loc sa te gandesti ce metode de suicid sa aplici sau in ce categorie de alcool sa iti inceci amarul, mai bine ai pune mana pe anunturi si ti-ai cauta un job. Intre timp fa plimbari lungi, fa ce iti doreai sa faci cand erai atat de ocupat cu jobul si care sa nu implice cheltuieli si sa vezi chestie, soarele va rasari si maine.
Ai probleme cu profa care tine cu tot dinadinsul sa-ti dea cosmaruri si sa te lase corijent, sau mai rau, repetent? Lumea ta se limiteaza la cum rad colegii de tine mai rau, la cum o sa iti faca capul tandari ai tai acasa pe baza de corijenta? Foloseste-ti un pic capul, pune burta pe carte si inceteaza sa te gandesti la cum sa faci in asa fel sa copiezi data viitoare la teste. Ia lucrurile asa cum sunt, nimic nu pare sa exprime o tagedie atat de mare.
Nu pot sa nu imi para rau cand aud la Stirile de la ora 5 : alt sinucigas. Cand te gandesti ca totul tine de felul in care alegi sa privesti viata. Este chiar atat de greu sa intelegi ca nu este nimic atat de grav, care sa nu treaca odata cu timpul. Ca daca azi ti se pare sfarsitul lumii, maine, o sa te trezesti si o sa razi de tine cand o sa-ti aduci aminte cat de stupid ai putut fi ieri.
Sunt genul de om care (vorba proverbului american) daca viata imi da lamaie in loc de miere, voi face o limonada. Ma gandesc ca mai am, daca sunt norocoasa, vre-o 30 de ani de trait pe lumea asta.
Nu vreau sa plec din lumea asta adunand frustrari, gen, daca aveam alti parinti, daca as fi avut bani, daca as fi fost, as fi facut. Viata mea este asa cum este: minunata si de cosmar, dulce si amar, ca viata fiecaruia dintre noi, fiecare cu frustrarile si neajunsurile din ea.
Tot ce pot sa fac, este sa imi promit ca voi incerca mereu sa fiu mai buna, mai inteleapta si sa adopt un mod detasat de a privi intamplarile din viata mea. Asta face diferenta dintre un invins si un invingator: ATITUDINEA.
Cadouri pt copii * Cadouri pt femei * Cadouri pt barbati * Cele mai vandute
MIO P560
GPS cu wifi si BT + card 4GB cadou
MIO P360
GPS + card 4GB cadou
8:25 am ioana
auzi, dar ce faci cand cel pe care il iubesti de nu mai poti, chiar nu mai poti, nu mai vrea sa iti vorbeasca, daramite altele? si te trezesti a doua zi si ti se pare ca tot e un vis urat si nu se mai termina? parca in descrierea sotului tau am citit “sunt nustiucum si imi iubesc sotia ca pe dumnezeu”. pai iti permiti sa ai atitudine, te cred. nu, nu imi povesti ca atitudinea determina comportamentul celuilalt. astea e povesti uneori, maica. stiu ca ai avea cel putin zece sfaturi cu efect garantat, le dau si eu cu generozitate cand nu am nevoie sa le primesc. chiar te intreb, ce poti face? excluzand povestea cu sinuciderea, poveste care nu tine de atitudine ci de educatie. nimeni nu se sinucide ca si-a patat bluza cu inghetsata. la stirile de la ora cinci nu ai auzit ca s-ar sinucide bloggeri sau neveste de bloggeri; fac asta tineri ai caror parinti nu stiu sa le spuna ca sinucisul nu e un trend al anului 2008 si oameni sarmani, saraci, care nu cunosc bucuria unei carti, al unui film, nu au in ce se refugia. nu ii spui tu lui costel care are 5 copii acasa si si-a pierdut serviciul, “du-te, bre, si ia o gura de aer, admira un rasarit, fii nitsel zen”. in fine, asta cu sinuciderea a fost o paranteza. acum oamenii care nu se gandesc la sinucidere ca la o solutie. daca ai ramane fara serviciu, tu stii ca sotul tau ar zice “lasa, draga, blogu’ merge, ratsele se scalda, gasesti tu altceva”, daca ai da inghetsata pe tine, sotul tau ar zice “iti sta bine, sa te mai imbraci asa”, cat despre corijente, sunt sigura ca vorbesti din auzite. da, toate trece, dar trebuie sa ai si conditiile necesare pentru ATITUDINE.
9:59 am Nevasta
Ioana:
Daca tu iti reduci viata la un singur om, daca lumea ta s-ar sfarsi pentru moment, sa suferi din dragoste nu este cel mai grav lucru care ti se poate intampla; afla ca si eu, ca oricine, am avut partea mea de suferinta, abia dupa aceea mi-am gasit jumatatea vietii mele. Si stii ce concluzie am tras? Toate trec, acum daca ma uit in urma, nu pot decat sa zambesc.
Nu mai bine te-ai imbraca super, ti-ai lua o prietena si ai iesi intr-un club sa te distrezi, poate sa si agati ceva , doar ca sa te simti bine in ceea ce te priveste. Si ai sa vezi ca soarele va rasari si maine.
Si in ceea ce il priveste pe Costel, ce ai spune daca s-ar pune pe bocit? Sau pe baut, sau ar incepe sa-si bata copii?
Eu vorbesc de atitudine, de modul in care alegi sa iti privesti problemele cand apar: esti victima sau o sau un invingator.
Restul nu ar fi decat o alta exemplificare.
12:05 pm nebuloasa
Subscriu la spusele Nevestei. Noi suntem stapanii vietilor noastre, iar dependenta de cineva ne face (mai) slabi. Bineinteles, e foarte bine sa ai o anumita dependenta sentimentala, dar sunt convinsa ca o atitudine potrivita ne face sa nu ne pierdem noi ca indivizi. Pentru ca, inainte de a fi perechea cuiva, suntem personalitati individuale, cu vise, drame, si bucurii proprii.
O drama sau un esec nu e un capat de lume, iar in viata asta trebuie sa te pregatesti sufleteste pentru ambele parti ale unei monede. si atitudinea n-o capeti, decat crezand in tine orice ar fi. Ca daca tu nu crezi in tine, nu te poti astepta la asta din partea celorlalti.
5:38 pm Nevasta
Exact ce spun Nebuloasa! Frumos spus!
8:11 pm ioana
ce inseamna sa cred in mine? sa imi spun, sau chiar sa spun si altora “da-l dracu’ daca nu ma mai vrea, urmatorul e mereu mai bun”? cred, ba nu, stiu ca fiecare isi alege perechea pe masura, prostii cu prostii, aia ai dracu cu aia ai dracu si aia care spun “iti interzic” cu aia care dau replica “cine esti tu sa imi interzici mie”. cred ca omul pe care am ales sa il iubesc, pe masura mea (nu?), prost ca mine, sau al dracu ca mine sau nesimtit ca mine, asa cum o fi el, merita sa si sufar dupa el. ce respect sa ai pentru tine ca persoana daca in loc sa te doara dupa ala pe care il iubesti atunci cand v-ati certat, te duci cu prietena in discoteca sa agati pe altul. nu tu l-ai ales pe ala? cum, trebuie sa moara ca sa suferi dupa el? altfel se numeste ca te injosesti? nu va inteleg oamenilor. verticalitate, da, in sensul sa nu ii faci scandal, sa nu faci isterii, sau vorba Nevestei, sa nu incepi sa te sinucizi. dar nu poti sa treci mai departe cu seninatatea boului. cine zice “nu meritam sa imi faca ce mi-a facut” e un mincinos si un ignorant. eu poate pusesem aici intrebarea intr-un moment in care chiar nu mai stiam ce sa fac sa nu ma mai apuce plansul la fiecare pas, am zis ca aici, la niste oameni “cilibii” gasesc un raspuns, cine stie. si mi se raspunde “du-te la discoteca”, sfat care chiar daca nu e dat in gluma, nu e dat nici cu seriozitatea cu care s-a vrut tratat sufbiectul postului. nu e un repros. cred ca suntem toti de acord ca se poate filozofa o luna pe acest subiect.
11:45 pm oana
ce bine ar fi ca o rana sufleteasca sa se vindece cu un mers la discoteca…
pe de alta parte, nu cred ca ar trebui cerute sfaturi in privinta asta. fiecare isi gaseste, in final, modalitatea cea mai buna de a-si gasi fagasul normal, de a invata sa traiasca si fara celalalt. desi e greu. si cere timp.
nimeni nu vrea sa auda ca asta nu e un capat de lume. in clipa aceea, pentru persoana in cauza, chiar e un capat de lume: se sfarseste o lume si, cel putin la inceput, nu se intrevede nici o alta lume mai buna pe partea cealalta.
am observat si eu atitudinea asta trendy care spune ca e demodat sa suferi dupa un barbat. toate revistele pentru femei o promoveaza. si totusi se intampla. si atunci, pe langa suferinta propriu-zisa, mai trebuie sa ai de-a face si cu sentimentul ca esti o balega de om incapabil de a-ti tine in frau propria viata.
daca iubirea e asa un sentiment inaltator, de ce n-am accepta si partea cu suferinta? vine la pachet cu iubirea, la urma urmei!
11:03 am Nevasta
Ioana, imi pare rau daca ti s-a parut ca am fost superficiala. O sa scriu o poveste pe tema asta.
O sa vina o zi, cand zilele astea triste se vor sfarsi si vei intelege ce am vrut sa zic.
Oana: Iubirea vine la pachet cu suferinta? Cah! Nu asta este iubirea!
11:13 am oana
da, vin la pachet. e foarte posibil ca sa nu ai vreodata nevoie sa scoti din pachet suferinta aia dar, daca ai iubit cu adevarat, e clar ca vei si suferi in consecinta daca si cand obiectul iubirii dispare din cine stie ce motive.
mi se pare ridicol sa te bati cu pumnii in piept ca iubesti din strafundurile rarunchilor si, cand relatia se rupe, sa te comporti ca si um nici nu ar fi existat.
2:18 pm Mirela
Interesant modul in care a divagat discutia, dar asta se datoreaza experientelor personale si situatiei in are se gaseste fiecare la momentul respectiv.
Voiam sa-ti spun, scumpa nevasta a lui Arhi, ca articolul tau m-a uns pe inima, mai ales pentru ca ma aflu intr-o perioada mai delicata :-P. Nu voi spune neaparat ca daca esti optimist totul se rezolva; sunt lucruri pe care chiar nu le poti controla. Voi spune insa ca exact din cauza asta este bine sa tii mereu fruntea sus, sa nu deznadajduiesti, sa vezi partea amuzanta a acelei pete de pe tricou, si sa depui eforturi pentru a o curata cat mai repede.
Mi-era dor sa va citesc pe tine, pe Arhi si pe Micu’tzu, si sper sa nu mai dureze mult pana am internet, ca sa ma mai tin de codita voastra :-).
2:22 pm Nevasta
Mirela: chiar mi-ai lipsit!
Si noi am suferit de lipsa de internet si stim cum e, dar, cum ziceam, toate trec!