Despre gelozie
7 October 2008 scris în Cu of si cu patos!, De ale femeilor, Filozofii
Pentru ca am vazut aici un subiect mai mult decat interesant, am hotarat sa scriu si eu un post. Si asta dupa ce am incercat sa scriu ceva la comentarii si am vazut ca nu ma mai opream cu cat as fi avut de zis la capitolul asta.
Geloasa nu am fost niciodata. Am fost indiferenta si neintelegatoare cu oamenii atinsi de boala asta. Consideram ca sunt oameni care nu au incredere in ei, ca sunt oameni care au probleme de perceptie si comunicare.
Nu imi era clar de unde veneau demonii aia in capul cuiva. Cum se putea ca un om atat de inteligent, de capabil, de sclipitor, sa fie atat de idiot sa lase gelozia sa-i intunece ratiunea.
Apoi am inteles. Ratiunea nu are nici o treaba cu iubirea. L-am cunoscut pe Adorat azi, dupa o luna l-am vazut a doua oara. Dupa 3(trei) zile m-a cerut in casatorie si dupa 6 luni (fix) am facut nunta. Orice urma de ratiune a disparut. Maica-mea era sa faca un atac de apoplexie: ca va grabiti, ca nu ganditi…etc. Ne iubeam! Si eram indragostiti!
Daca as fi fost rationala, poate nu m-as fi casatorit atunci. Si as fi regretat toata viata mea!!!
Apoi am inceput sa fiu geloasa. Imi muscam buzele si plangeam. Nu intelegeam cum eu, aia rationala, cerebrala, nu pot sa controlez porniri atat de nelogice, deplasate.
Am suferit cumplit de gelozie. Cel mai grav era ca El trebuia sa suporte crizele mele si sa sufere si el. Intre timp, sa zicem ca m-am vindecat. Cu multa intelegere, comunicare si multa iubire. Mai am cateodata mici rabufniri. Care imi trec cu mult umor.
Pentru ca amandoi dorim ca relatia asta sa functioneze, pentru ca dorim sa avem o familie sanatoasa si fericita. Dar nimic din tot ce avem nu ar fi fost posibil, daca nu ne-am fi straduit sa fie bine.
Daca eu as fi atacat cu crize de gelozie si el ar fi raspuns cu insulte sau respingeri, daca dialogul dintre noi s-ar fi inchis, nu cred ca am fi ajuns vreodata la liman. Multumesc Cerului ca am(a) fost intelepti si maturi. Merita pana la ultima suflare.
Si, intr-un final, cred ca e bine sa fii gelos, putin, asa de control. Face parte din fluturasii aia din stomac, atunci cad te uiti la iubitul tau si zambesti, doar asa, ca iti poti odihni ochii, pe chipul lui.
Cadouri pt copii * Cadouri pt femei * Cadouri pt barbati * Cele mai vandute
MIO P560
GPS cu wifi si BT + card 4GB cadou
MIO P360
GPS + card 4GB cadou
9:52 am somnoros
spun o stupizenie: cata dreptate ai!
e buna gelozia de control, e normala in iubire. desigur tinuta sub control.
acum, te rog , scoate somnoros din blogcloud, ca nu mai e de actualitate.
si nu mai pune atatea retete de bunatati, ca salivez pe tastatura.
9:52 am nebuloasa
Daca nu ai putina gelozie in tine inseamna ca nu ai suficienta dragoste. Dar ce te faci cand gelozia nu trece, ci, din contra, se accentueaza odata cu trecerea anilor? Cand orice faci, orice spui, oriunde mergi, se transforma in motive de cearta si suparare? Cand nu mai ai voie sa iti saluti prietenii pe strada, sa vorbesti la telefon cu un prieten cu care ai copilarit, sa te imbraci mai altfel ca ai o intalnire importanta la munca…asta nu e boala? Un om inteligent isi controleaza gelozia, o canalizeaza in asa fel incat sa aiba o relatie sanatoasa si de durata, chiar daca la inceput nu stie cum sa faca asta.
Sunt putine femei ca tine, care reusesc sa treaca peste nebunia din suflet cu ajutorul lui, care isi dau seama intr-un final ca el iubeste si sufera cand te vede pe tine ca suferi fara motiv. Bravo voua ca ati reusit
10:18 am blogomentator
Am sa repet acelasi lucru care l-am scris si la Adoratul tau pe blog: ~ “Daca cineva vrea sa te insele te inseala si cu tine de mana!” In concluzie… gelozie = prostie (fara alte argumente). ~
De ce m-am repetat si n-am fost “original”? Pentru ca asta cred eu despre gelozie si tot ce e legat de ea.
7:31 am oana
blogomentator, ma bag si eu in discutie: gelozia nu e ceva rational, pe care s-o poti opri in momentul in care iti dai seama ca gelozie = prostie.
e un proverb: paza buna trece primejdia rea. daca stii ca si cu usa incuiata iti poate intra cineva in casa inseamna ca n-are rost sa incui usa? sau, lasand-o descuiata, n-are rost sa-ti faci griji?
inteleg ca n-ai fost niciodata gelos…esti un om fericit.
9:06 am Nevasta
Cred ca fiecare vede lucrurile din prisma intamplarilor lui. Demult eram sceptica, acum, am devenit intelegatoare cu oamenii gelosi.
Cel mai bun medicament este comunicarea cu partenerul, nu?
9:33 am blogomentator
N-am fost niciodata gelos si nu pentru ca nu as iubi ci pentru ca sincer mi se pare prostie. Nevasta are dreptate, atat timp cat exista comunicare (SINCERA) cred ca poti trece peste gelozie. Eu am fost intotdeauna “prietenul” fetelor… La inceputul relatiei de prietenie cu sotioara i-am explicat acest lucru deoarece mergand prin oras voi fi salutat de foarte multe fete si ca nu trebuie sa fie geloasa pentru ca n-are de ce. Au fost momente cand prietenele m-au sunat sa ma duc sa ma intalnesc cu ele deoarece au probleme si vor sa vorbeasca cu “cineva” si sotioara mi-a spus sa ma duc. Un alt exemplu e faptul ca eu sunt mai “legat” de net decat sotioara si nu are nici un motiv sa fie geloasa. Desi de profesie sunt economist cred ca mi-am gresit vocatia si trebuia sa ma fac psiholog; dar acum deja ma laud singur, cred ca mi-au murit laudatorii!
Scuze de lungimea commentului.
9:51 am Nevasta
Blogo e bine de stiut, cand am probleme, am cu cine sa vorbesc
Iar lungimea …comentariului … nu a suparat pe nimeni
2:56 pm Cristina
Din punctul meu de vedere, gelozia apare in momentul in care simti ca relatia este in “pericol” , ceva nu merge si daca mai observi o femeie prin jurul lui ce are multe calitati deja apare nesiguranta. Nu cred ca gelozia poate distruge o relatie din moment ce exista acolo in inima ta inr-o cantitate moderata si pe care stii sa o utilizezi in mentinerea respectivei relatii. Mai greu este in faza incipienta a relatiei cand nu esti sigura de sentimentele lui pentru tine si inca nu il cunosti destul de bine.
9:21 pm codrutza
gelozia este o boala greao buba pe creier,care nu face decat sa strice relatia,dar totusi trebuie sa recunoastem ca toti,cei care iubim cu adevarat, suntem gelosi.. dar intr-o anumita masura
Asa ca trebuie sa avem grija .. pt ca de la un cuplu frumos,indragostit si sigur..(femeia are o viata .. barbatul are o viata ) se poate aunge la.. o inchisoare de maxima securitate ;))
5:49 pm Nevasta
pushke pe limba:))
11:10 am Claudia
Minunat. Cam de prisos sa spun ca sunteti doi oameni foarte norocosi. Norocosi datorita inteligentei voastre. Pentru ca doar cu iubirea si comunicarea nu prea poti rezolva problema asta. Am avut un prieten extrem de gelos, care dupa 2 ani de zile mi-a spus ca el INCA nu are incredere in mine… Am izbucnit in plans. Pentru ca il iubeam, iar el stia asta, pentru ca nu l-am inselat niciodata, si el stia asta, pentru ca nu mi-am dorit alt barbat in tot acel timp si i-o spusesem, pentru ca daca as fi vrut as fi putut sa-l insel de atatea ori, pentru ca, pentru ca, pentru ca… As fi putut sa-i repet toate astea de miliarde de ori si tot fara folos. Am ajuns la concluzia ca mintea fiecarui om are o limita. Acolo se opreste gandirea lui. Explicatiile sunt inutile pentru ca el nu poate mai mult. Asa ca dupa ce am ajuns sa nu-mi mai vad prietenele, sa nu mai pot iesi decat cu mama din casa ca sa evit discutii interminabile, ne-am despartit. Si am ramas cu un gust amar, dar am devenit femeia careia nimeni, niciodata, nu-i va mai impune ceva.
12:21 pm blogomentator
@Claudia: Stiu nu e frumos, da` cati ani ai fata tatii? Da` el? Cum Dumnezeu sa nu poti iesi din casa numa`cu mama, asta mi se pare mai mult decat absurd.
12:33 pm oana
cunosc cazuri si mai ingrozitoare.
ea a abandonat liceul ca sa se marite, a facut repede un copil dupa care el nu i-a dat voie sa se angajeze. ea e barmanita si lui i se parea ca fustele ei sunt prea scurte, bluzele prea decoltate si transparente. ea, pentru ca-l iubea ca o nebuna, si-a zis ca toate astea sunt semne ale iubirii lui nemarginite pentru ea. asa ca a acceptat.
dupa aceea a urmat circul dat de dependenta totala a ei fata de el: ciorba e prea rece, berea e prea calda, ea fumeaza, mananca, se uita la TV prea mult, nu face destula curatenie, nu spala rufe destul de des, nu calca destul de bine…
ea nu avea niciodata bani in portofel. daca vroia ceva, trebuia sa se umileasca in fata lui. daca ea vroia sa-si viziteze parintii, o ducea el cu masina si o lua de acolo la ora fixata de el.
si toate astea stropite cu o lingurita de palme, pumni, racnete, crize de isterie.
totul a durat 10 ani. acum ea e singura, creste un copil dintr-un salariu amarat dar e plina de viata si voie buna!
6:00 pm blogomentator
Bine ca si-a revenit… asta n-am inteles si nu cred c-o sa-nteleg vreodata!
Gelozia, bat-o vina!
8:13 pm Robintel
Nu am şi nici n-am avut niciodată boala asta decât aşa, la modul poetic.
10:01 pm Claudia
@Blogomentator: cu mama in sensul ca despre orice alta persoana avea ceva de comentat, ori ca era prietena, iar despre prieteni de genul masculin… era inacceptabil. Eu aveam vreo 21 cand l-am cunoscut iar el 28… Si culmea, sustinea mereu ca el nu e gelos, doar ca nu-i place lui sa umblu eu atata! Grea boala…
10:02 pm Andreea Marc
he he .. boala grea intr-adevar
mai, ce sa zic … suntem amandoi un pic gelosi in anumite momente, insa nu facem crize, ci din contra, comunicam si glumim pe seama asta. am auzit si stiu si eu cazuri de gelozie extrema, insa mie mi se par total absurde. cred ca sunt mai degraba obsesie si posesivitate decat gelozie. dar asa cum ai zis si tu … prin comunicare, intelegere si iubire putem trece peste toate greutatile cauzate de orice forma minora de gelozie.
4:28 pm K.d.M
cat imi place mie vorba asta.. sa fie bine !