A trebuit azi sa gasesc contra cronometru o adresa. Nu trebuia sa intarzii la adresa respectiva, musai.

Ajung in zona cu masina personala si incerc sa opresc o doamna sa cer mai multe in formatii; doamna ce face? Lasa capul in pamant, ridica de umar ca sa ii acopere fata si ma ocoleste de parca as di fost muma padurii. OK. Am speriat o baba dementa.

Trag masina pe dreapta si ma dau jos cu gandul sa nu mai sperii oamenii. Incerc sa mai abordez o alta doamna si surpriza: persoana respectiva lasa capul in jos si grabeste pasul; imi arunca peste umar: “Imi pare rau, nu va pot ajuta!”

Eram imbracata office, facusem dus de dimineata- deci nu emanam odoruri neplacute, la ultima analiza in oglinda eram cel putin prezentabila, ca sa nu zic magnifica, ca sunt modesta. “Ce Doamne-Iarta-ma are lumea asta? Suntem la camera ascunsa?”

OK! Doamnele sunt niste sperioase! Hai sa trecem la domni. Incerc sa abordez un domn: nici nu ma baga in seama, de parca nici nu as fi fost pe acolo.

Deja eram la limita nervilor. Ce dracu are lumea asta? A devenit atat de salbatica, atat de individualista incat sa dai o mana de ajutor este sinonim cu ceva groaznic?

Daca stau bine sa ma gandesc, exista si oameni care, pentru amuzamentul propriu, dau indicatii false, arata directia opusa de mers sau te mai iau si la misto. Eu am avut norocul sa nu dau peste astfel de oameni

Noroc ca in zona respectiva am gasit o posta si am cerut acolo lamuriri, pentru ca de nu, si acum orbecaiam pe strazi. Ce oameni, domle’!

Si daca va intereseaza, am fost super descurcareata si nu am intarziat unde aveam treaba

Daca m-ar da banii afara din vila mea cu saptej de camere si piscina interioara si exterioara, ar trebui musai sa am si un garaj din care nu mi-ar lipsi urmatoarele:

Aceste masini am avut onoarea sa le pozez si sa le admir. Am mai pierdut cateva poze pe parcurs. Poate o sa vin cu update-uri.

Fiecare masina are farmecul ei. De la Trabant la Audi!
Momentan, ma multumesc cu ce am: o Nova! Tu ce masina ti-ai dori?

Cautam cu chirie prin Constanta. Eu si cu Adoratul ne-am luat frumusel si romantic de mana si, pentru a se face simtita absenta noastra, ne-am hotarat sa migram spre ceva nou.
Acum ne cautam un locusor numai al nostru.

Abia astept!

Am observat ca daca ne schimbam locatia mai des, apetitul nostru de orice fel, creste simtitor.
Aveam de mult dorinta de a ma destainui public:

Te iubesc Adoratule! Tu esti cea mai pretioasa comoara din viata mea. Sunt binecuvantata ca existi, norocoasa ca te-am gasit, fericita ca iti vad zambetul in fiecare zi langa mine. O sa merg alaturi de tine pana la capatul lumii. Pentru ca tu ma iubesti, pentru ca alaturi de tine pot fi mai buna. Tu esti jumatatea mea mai buna!

In rest, doar o poveste suficient de trista ca sa nu merite a fi amintita!

Nu stiu cum am supravietuit pana acum fara permis de conducere. Ma rugam tot timpul de Adorat sa ma duca pe unde aveam treaba, eram limitata in actiunile mele de programul lui, de mijloacele de transport in comun si de timpul prea mare pe care il fac acestea pana la destinatie. Plus ca mai stai in statie si astepti de iti sare basca indiferent de conditiile meteo.

Acum sunt de-a dreptul fericita. Numai ca m-am lovit de alta problema: blondele la volan. Cu toate ca am permis de doar 5 luni pot sa zic ca ma descurc acceptabil. Imi place sa conduc. E ca si cum as fi in parcul de distractii la carting, fara sa platesc vreun bilet. Doar benzina.

Pe toata perioada aceasta eram destul de certareata cu misoginii care spuneau ca femeile nu stiu sa conduca. Dar, spre dezamagirea mea, am ajuns sa le dau dreptate.

Incepand cu pozitionarea intr-o intersectie, atunci cand vor sa isi schimbe directia de mers si blocheaza tot traficul, pe toate directiile. Sau de cum parcheaza in orice alta directie decat marcajele din parcarile din supermarket, de ocupa 2 sau 3 locuri asa, doar ca sunt femei. Sau de trecerea de pe o banda pe alta fara semnalizare prealabila. Sau atunci cand intra in intersesctie, scot delicat mana pe geam si fac semne sa le lasi sa treaca, chiar daca semnele de circulatie nu-i dau prioritate.

Huh! Gata! Am spus-o! Exceptii sunt! Sunt convinsa: eu sunt una dintre ele. Am inceput si eu sa injur blondele la volan. Si cand vad o blonda la volan circul cu si mai multa atentie.

Imi pare rau sa recunosc, dar femeile la volan sunt ca si scoase din bancurile cu misogini.

Trebuie mentionat un amanunt deosebit in calatoria noastra: Deja Vu.

Nu am vazut pana acum asa ceva in Romania. Un hotel-pensiune cu personalitate. Ceva superb. Pesonal exemplar. Servire ireprosabila. Mancare delicioasa. Ii fac reclama, pentru ca merita! Nu ai de ce sa iesi din hotel. Poate doar sa admiri Clujul. Este superb! Am facut o escala acolo prin amabilitatea lui Andrei Crivat. Chiar daca nu este clujean, a reusit sa ne arate esenta Clujului de calitate.

Daca ar fi sa fiu nevoita sa plec din Constanta, as alege cu siguranta Clujul.

Azi, am sa ma despart cu greu de locul meu de munca(voi face o vizita totusi) si imi voi lua Adoratul in concediu.

Am sa iau parte la un eveniment foarte romantic si fericit: Denisuca si VisUrat se casatoresc. Sa fie sanatosi, fericiti si sa se iubeasca toata viata. Am zis!

Poate reusesc sa va tin la curent cu toate cele. Daca nu reusesc, o sa spun tot cand ma intorc

In cea mai frumoasa zi din concediu - pentru ca in celelalte zile a plouat - am plecat intr-o raita impulsiva si neorganizata prin Dobrogea.
S-a dovedit a fi romantica.
Am iesit timid din Constanta prin nord: Ovidiu. La iesirea din oras am oprit la o pensiune si ne-am baut cafeaua. Linistea deplina era rupta de cantecul unor zburatoare simpatice. In rest, atmosfera toropitoare, in care totul se intampla incet, dinadins parca, pentru a-ti da ragazul sa savurezi tot ce ti se intampla. Privirea imi ramane adormita pe zbaterile unei insecte care bazaie nesuferit.

Dupa clipele alea atat de balzaciene, am pornit iar la drum. El la volan, eu cu o mare curiozitate, pentru urmatoarea destinatie: Medgidia. Am oprit la un popas. Am mancat ceva si am hotarat un alt traseu.

Am mers prin sate pierdute parca de lume. Am trecut printr-un sat care se numeste Lanurile. Am inteles si de ce: era inconjurat de lanuri cat vedeai cu ochii. Peisaje care te fac sa visezi la eroi si intamplari din carti.

Drumul ne-a dus la Vama Veche. Dupa drumul lung, in care caldura ne-a dat mare bataie de cap, briza marii, peisajul salbatic si atmosfera racoroasa pe care ti-o da terasa acoperita cu stuf este una de vis.
Atmosfera este completata de muzica soul si reggae si fosnetul marii

La nici o aruncatura de bat de terasa, un tip isi intinde cortul. Sunt aproape invidioasa. Ce mi-ar fi placut sa putem sa stam si noi, asa, arsi de soare si de vant pe malul marii.

Ce ciudat: aveam o parere destul de indusa ca acolo nu sunt decat aurolaci.
Am simtit “parfumul” salbatic, neimblanzit - inca - al marii.
Mai incolo un pic, la un foc de tabara, vreo patru tipi pregateau cina: saramura de peste cu mamaliguta si salata de rosii cu ceapa verde. Salivam de cat de bine mirosea pestele ala pe gratar.
Am ajuns acasa cu franturi din melodiile pe care le-am auzit pe terasa: “get on up…lalala..”
Cat de tare mi-a placut plimbarea asta! E bine sa poti sa faci plinul la rezervor si sa o iei marunt la plimbare. Cu siguranta vom mai face plimbari de genul asta.

Azi, pe caldurile astea mari, am fost si m-am plimbat pe malul marii, in Satul de Vacanta si am papat gratar si pufuleti si floricele si vata de zahar. Am fost (cand nu sunt???) rasfatata Adoratului. O zi relaxanta si cu adevarat placuta. Am fost in vizita la prieteni buni care au o fetita adorabila de aproape 4 luni si ne-am jucat cu ea de i-au mers fulgii.
Si am condus eu, pentru ca Adoratul s-a dedat la lucruri delicioase: bere si vin.
Mi-a placut chestia asta. Cu siguranta ca o sa o mai repetam.
Sa revin: va dati seama? Pe caldurile astea mari cand simti ca iti ard pamanii de ca caldura, eu m-am plimbat pe malul marii. Plaja era aproape plina (deja!) si fetele isi etaleaza nurii ca sa nu se bronzeze cu urmele neplacute ale costumului de baie. Erau destul de multi nebuni care faceau baie in apa marii chiar daca temperaturile erau modeste. Mirosea a floricele, mancare, gogosi, vanilie. In aer se auzea zumzetul marii si franturi de muzica de toate felurile. Suveniruri colorate si muuulta lume.
Voi ce mai asteptati? Haideti la mare!!!

M-am intors de ieri, dar am dormit ca sa recuperez orele nedormite. Sunt inca sub efectul celor 17 ore de mers cu trenul incontinuu (plus 17 ore intors). Am fost cat de cat alinata, ca pe prima jumatate a traseului, am avut loc la vagon de dormit. Si traseul asta a fost dus si intors in 4 zile. Sunt inca sub efectul acela ciudat pe care il au marinarii cand se dau jos de pe vas, dupa vreme indelungata, cu vaga senzatie de voma si ca totul se misca in jurul meu. Imi tiuie urechile de la linistea asta, fara zgomotul rotilor de tren.
Una peste alta, a fost frumos.
Am vazut tendintele pentru toamna iarna 2008-2009 la incaltaminte, in general marochinarie. Am vazut posete pe care doar mintea mea bolnava si visatoare ar fi putut sa le creeze. Trebuie sa fii masochist, un pic, sa lucrezi intr-un astfel de domeniu. Sa iti treaca prin mana pantofi pe care nu i-ar putea elaga decat o bijuterie pretioasa. Sau o geanta care ar face sa nu conteze cu ce esti imbracat; care te-ar face sa pari ca porti bijuteriile coroanei regale chiar imbracat intr-un sac; sa lasi toate lucrurile astea sa-ti treaca prin mana din cauza ca mai ai de plata la ultima achizitie la care chiar nu ai rezistat! Huh! Ce naduf! Ce naduf!
Partea interesanta este ca saptamana viitoare voi pleca iar, dar mai aproape, la Bucuresti. Si doar pentru o zi. O inaugurare.
Se pare ca linistea mea e pe cale sa se curemure. O sa scriu rapid pe blog, o sa imi citesc in fuga preferatii si de gatit, o sa-i aduc aminte adoratului ca exista “impinge tava” sau oua prajite. Se anunta o perioada foarte “muncitoare”. Nu intrati in panica. Retete vor fi, dar mai rar si doar cu scop terapeutic, de a ma relaxa, in bucatarie.

Am sa plec iar cu trenul.
Intre timp iubitul meu ramane singur acasa. Drept urmare, astept sa aflu daca isi face sau nu de cap. Promit ca o sa ii fac zile fripte daca aud ceva. Voi lipsi cateva zile, voi veni cu forte proaspete si cu povesti noi.