Stiu ca suna mistic si intelectual, dar exprima si intamplarea mea, pentru ca mai toata lumea are tendinta sa mi se destainuie. In seara asta, in maxi-taxi care ma ducea spre casa, doua tipe vorbeau de zor: una se plangea celeilalte ca a facut nunta pe 8 Martie si ca a avut numai ghinioane. Sincera sa fiu, am preferat sa ascult povetea ei decat sa ascult aceleasi melodii de pe jucaria mea muzicala(e timpul sa-mi caut muzica noua). Doar ca, tipa se intorcea catre mine din cand in cand, de parca ar fi vazut ca ascult, desi eu ma uitam delicat in alta parte, si imi cerea aprobarea din priviri. Coboara tipa aia undeva pe la mijlocul povestirii si o lasa pe povestitoare cu oful inca nespus si se intoarce catre mine si continua povestea de parca am fi fost prietene de o viata. A luat foc una din masinile din alaiul de la nunta, spre dimineata s-au certat invitatii, iar dimineata au primit telefon si au fost anuntati ca a murit bunicul mirelui si ca atunci cand se ducea sa depuna actele la ofiterul starii civile a avut accident de masina. Ca ea a mai fost prietena cu un tip vreo sase ani si ca a avut un accident mortal cand isi fixasera data casatoriei. Si apoi a continuat cu problemele de la munca : ca are doua colege care sunt cam nesuferite si care au chemat-o la munca a doua zi, imediat dupa nunta. Si ca nu a plecat in luna de miere. Si ca mama ei lucreaza la nu stiu ce chiosc la mine in cartier si ca e bolnava de tiroida si ca sotul ei lucreaza la pompieri. Si ca le da de la munca cadou un televizor si un frigider sau o masina de spalat si trebuie sa depuna actele sa ia cei 200 de euro pe care ii da statul la prima casatorie.
Si au mai fost cateva chestii pe care le-am mai ascultat eu, dar pe care creierul meu nu le-a mai procesat: eram preocupata sa analizez situatia cel putin ciudata in care ma aflam: o femeie care ma stie din vedere(zice ea ca din maxi-taxi, eu nu !) incepe destainuirile si imi expune pe tava tot, intr-un interval de 20 de minute. Si asta doar ca am fost olecuta tzatza si am tras cu urechea la ce vorbeau doua gagici galagioase. Si sa mai zic eu ceva cand zice al meu nervos: “Femeile astea!”

La intoarcere am avut initial cuseta libera. Doar eu cu mine insumi. Doar la inceput. Cand sa adorm mai bine leganata de mersul taraganat al trenului, se aud bubuituri in usa. Si vine Baba Dochia agititata si nelinistita si isi ia in primire patul pe care eu il incalzisem, bagandu-mi biletul sub nas: “Uitati! Vedeti? Este locul meu!” Ma dau eu jos din pat, si caut cu disperare scara sa urc la patul de sus. Aveam in minte cam toot dictionarul limbii romane - capitolul injuraturi. Si incepe rasucirea pe toate partile, inventarierea fiecarui bagaj pe care il avea si mai ales dezlantuirea zgomotoasa a tuturor pungilor din bagaje.
Ma rasucesc pe partea cealalta si, cu acelasi DEX in cap, incerc sa adorm. Intr-un final, frustrata, reusesc.
Ma trezesc speriata de zgomotele ciudate ale unui telefon mobil. Nu era al meu. Era al colegei de cuseta. Pentru ea era - cu 2 ore si juma’ pana la destinatie - desteptarea . Ma intorc iar cu spatele. Acelasi calvar al pungilor si al bagajelor, culminand cu spalarea frenetica pe dinti, care a atins apogeul nervilor mei.
Ma arunc nervoasa din pat, imi fac bagajul si toaleta in 2 minute si parasesc compartimentul, trantind nervos usa in urma mea! Idioata!
Urmatoarea ora o petrec pe culoar. Admirand peisajul…Bucurestiului… plin de pungi si gunoaie si…iak! Cu 15 minute inainte de sosire incep sa iasa oamenii pe culoar pregatindu-de de coborare. Incepe un domn solid o discutie tipica calatoriilor “-De unde sunteti? Unde mergeti? La cat ajungeti?” Galant incepe sa faca complimente si sa vorbeasca ca din carti. Numa’ ca eram cam nervoasa din cauza “vecinei” si nu prea il auzeam decat cu juma’ de ureche. Si, ca cireasa de pe tort, in incercarile lui de a fi galant imi zice: “- V-as ajuta cu bagajele, dar vad ca sunteti voinicuta si cred ca va descurcati!” (!!!!!!!!!) OK! Oare ce zic astrele azi? Prin ce conjunctura nefericita s-au intalnit astia in acelasi tren? Sunteti hotarati sa-mi stricati toti ziua? La fix. Ajunge trenul in gara, si aproape ma arunc din tren, hotarata sa pun distanta cat mai mare intre mine si oamenii aia.
Auzi tu! Eu voinicutza!??! De unde si pana unde? Si nenorocita aia… sa dai tu jos din pat la 12 noaptea un om doar pentru ca tu ai bilet pe locul ala. Si sa-l mai trezesti si cu nu stiu cat timp inainte. Doar de aia am platit o carutza de bani cuseta aia. Sa pot dormi!
Nervoasa ma duc in gara sa beau o cafea si sa mananc ceva. Ma duc apoi la urmatorul tren de legatura si hotarata ma arunc intr-un compartiment absolut gol. Hotarata sa nu vad pe nimeni, trag si perdelele la compartiment si imi pun castile sa vad un film.
Si acum, dupa atata timp, ma apuca nervii din cauza femeii aleia!
Morala ar fi ca nu de fiecare data iti iese bine pe tren. Asa ca, voi cei calatori, drum bun!

In urmatorul tren am impartit cuseta si povestea de dragoste neimpartasita a vietii unei domnisoare frumoase. O poveste impletita cu franturi despre viata ei cu suisuri si coborasuri.
Ce destin ciudat iti ofera viatza! Studenta saraca, sora mai mare a sase frati (ultimul de vre-o patru anishori), se baga in seama cu un profesor care cunostea pe cineva care avea nevoie de personal. Ocazie pentru ea sa se angajeze intr-o mare companie bine platita. Soarele se parea ca a aparut pe strada ei si, seful ei rapus de frumusetea ei, incepe sa o curteze asiduu, iar ea coplesita de atata atentie din partea unui om pe care ea il vedea ca pe un mic zeu, ii cedeaza.
Dupa ce seful ei i-a sorbit nectarul nestiintei si-a adus aminte ca are sotie si ca mai are si copii si ca e implinit - nu-i trebuiau complicatii. Dar sa ramana prieteni. S-a pogorat iar cerul asupra-i. Sa plece din firma ar insemna un mare pas inapoi in cariera ei. Sa ramana ar insemna o lupta permanenta cu ea insasi. Ea a aflat ce este dragostea si i-a daruit-o lui TOATA!!! Lumea a inceput si s-a terminat cu el!
Acum era in deplasare. Imi povestea toate astea in frisoanele eliberarii de o mare taina. Sa spuna drept uitandu-se in ochii mei, cu mandrie, ca mama ei este femeie de serviciu, ca stau intr-un apartament cu doua camere - atatea persoane.
Ma uitam la ea cum e flamanda sa se dezvaluie, sa fie ea insasi cu tarele ei. Libera si dezbracata de inhibitiile sociale, de fatade. Ma gandeam in timp ce o ascultam : cat de bine e sa mai iei cate o gura de aer proaspat din cand in cand. Sa reusesti sa te detasezi de conduitele sociale si sa spui “asta sunt eu!”. Cat de puternic ai deveni astfel !!???!!
Am ramas cu ea in minte. Chiar si acum, dupa aproape o luna, ma gandesc la ea.
Mi-as dori sa stiu ca mai exista o poveste frumoasa pentru ea.

Dupa scann-ul de vigoare asupra noilor calatori din compartimentul nostru, eu cu mosulica laudarosul am incercat sa ne reluam discutia, fara prea mare succes pentru ca deja ma plicitisisem si pentru ca unul din noii pasageri - cret cu ochi albastrii si cu un zambet perfect stirb - ne tot intrerupea cu interventii de genul “Nu este asa este pe dincolo!” style, ca dupa enervarea de vigoare am lasat imaginatia domnului sa alerge pe campii ce treceau in fata geamului, antrenandu-l si pe colegul lui (de… sticla?) in discutii si povestiri cat se poate de autentice si amuzante in cel mai rudimentar stil cu putinta referitoare la locul lor de munca. M-am gandit eu repede: Uite ce modalitate placuta de a face sa treaca inca vreo trei ore!!!
Sa le zicem cretul si nasosul, pentru ca cel de-al doilea nou venit era nasos, cu maini mari, aspre si muncite, cu fata ridata de munca campului si de votca. Cretul se antreneaza intr-o teorie a construirii caii ferate cum ca au sau nu o porcarie la capatul fiecarei linii (!!??!!), a adus chiar si teoria relativitatii in a-si intarii cele spuse, si ca si cum atat ar fi asteptat, nasosul, il contrazice vehement cu un “taci dracu’ ca nu-i asa e pe dincolo”. Daca vazu cretul ca nu o scoate la capat - se vede ca asa se cam incheiau discutiile intre ei, tacu resemnat. Ocazia nasosului sa isi dezvolte istoriile de ziceai ca e Pacala: cum l-au prins cand a fost la furat de cartofi si l-au prins in lanul cu pepeni de l-au batut pagubitii ca o saptamana a mancat la seviciu in picioare de ce basici avea la c.ur! (scuzati limbajul! necaracteristic mie). Si ca veni vorba de servici! “Ce sefa a dracului…!!!! Ce femeia draculuuuuiii! Eu nu am mai vazut! Nimic nu poti sa misti in front fara sa stie ea! Si noaptea vine peste tine sa vada daca ai inchis un ochi! Daca mai incerci sa faci o manevra sa mai iei neste motorina ai sfeclit-o”. De aici o intreaga istorie a metodelor de a sustrage motorina, fier vechi, piese de schimb, cam orice ce se poate comercializa- ca de’ sa mai iasa de una mica sa ne faca chef de munca.
Fantastic! Cat de repede zboara timpul, trenul…Am ajuns la destinatie! Ma gandeam eu asa mai la dos dupa portia de ras - ca la un moment dat nu stiam de ce sa rad: de comicul situatiilor povestite atat de bine de nasos sau de tragicul situatiei unor destine sufocate de aburii alcoolului.(Probabil ca voi deschide subiectul pe larg in alt post!)
Si cum filozofam eu de zori ma trezesc pe peronul plin de oameni care misunau de colo colo.
Am cautat un loc adapostit si m-am indreptat alene spre unul din localurile garii.
(Va urma!)