Am inceput sa scriu din placere. Adoratul mi-a creat blogul, m-a familiarizat cu comunitatea de bloggeri din Romania, am cumoscut oameni minunati: Denisuca, VisUrat, AndreiCrivat, DoiPeDoi , Zoso si lista ar putea continua, numai ca sunt prea prinsa de ceea ce vreau sa spun.

Pentru ca in lumea asta oarecum virtuala, fiecare este mai dezlantuit si mai “ascuns” de tastatura, isi dezvaluie si sentimente mai rudimentare, cum ar fi invidia, isi creeaza tot felul de cosmaruri si ii freaca grija de grija altuia.

De cand mi-am inceput blogul, nu am creat niciodata vreun conflict cu nimeni, nu am vorbit de nimeni din “gasca de bloggeri” si nu am incercat sa-mi fac trafic pupand sau muscand de cur pe cate cineva. Am spus doar ca o fac de placere!

Pentru mine blogul este o oportunitate sa-mi fac prieteni, sa iesim la un cico si sa barfim, fara a fi malitziosi.

Unii considera ca a avea un blog, este o sansa la a castiga bani, de a face o afacere. Nu este cazul.

Asa ca, pentru cine nu are loc de mine, ii rog respectuos sa ma ignore. Nu ii doresc la mine pe blog, nu doresc sa-mi fac trafic pe urma lor si mai ales, nu-mi doresc sa intru in conflicte gratuite cu nimeni.

Daca considerati ca putem fi prieteni, cand ma “vizitati”, va astept cu cea mai mare placere sa ma vizitati si alta data.

Cu stima, Nevasta!

Nu mai suport! Mi-e sila de ridicolul situatiei in care s-au supus cei care vor sa fie alesi. Am vazut aseara, un parlamentar care s-a apucat sa mature nu stiu ce pasaj, pentru ca asa au spus cei care vor sa il aleaga.

Si apoi va pleca impreuna cu electoratul sa viziteze Palatul Parlamentului. Cum sa te pui in situatii atat de ridicole. Cum de nu l-am vazut pana acum pe acest domn. Cum a hotarat ca aceasta este ce-a mai buna alegere de promovare?
Cat de ridicol poate fi!
Sunt curioasa cand vom mai auzi de el, despre care nici nu m-am sinchisit sa ii retin numele sau din ce partid face parte. Poate la urmatoarele alegeri, pentru ca oamenii sunt suficient de idioti si cu memorie scurta si il vor alege si de data aceasta.
Eu bineinteles ca nu ma voi duce sa votez!

Sunt de-a dreptul furioasa. Azi ploua in Constanta de zici ca s-a spart cerul. Si pe langa asta mai e si frig de iti taie respiratia.

Eu, creanga, cu Buburuza prin oras. Buburuza este Nova noastra, despre care s-a scris mult, dar nu suficient. Intre timp, a ramas doar cu un stergator, a fost alimentata cu motorina si ii cam place sa-si ude bujiile - ceva fantastic. Dezaburirea pentru luneta nu a functionat niciodata si dezaburirea oglinzilor se face manual (adica iei carpa si stergi oglinzile ).

Si sa mergi, cu aceasta masina, pe ploaie torentiala, in Constanta, este un act de curaj. Curaj pe care il am. Dar ma departez de subiect.
Citeşte mai departe »

Mi-am luat un frigider acum aproximativ 4 ani, in rate, cu buletinul, direct din magazin. Ca l-am luat e una, cat am platit pe el e alta. Frigiderul a costat 1400 ron la vremea aia - pret de raft. Cu o rata de 40 ron / luna timp de 5 ani, ar fi ajuns aproximativ 2400 ron.

Intre timp s-a mai adaugat inca o taxa de administrare de aproximativ 3 ron despre care nu stiam. Daca intarzii macar o zi platesti aproximativ 30 ron penalizare. Daca nu platesti toata suma scadenta ti se ia comision de 2,7% pentru diferenta neachitata si asa, luna aceasta, pentru ca am intarziat luna trecuta plata cu 1(una) zi, de la o rata de 40 ron, am avut de platit 114 ron.

Pentru ca m-am saturat de conditiile astea,
Citeşte mai departe »

Vin acasa si ii povestesc Adoratului ce mi se intampla peste zi. Azi a trebuit sa parasesc un pic biroul spre a inchia un contract cu o firma ce are sediul intr-un santier de constructii (isi maresc sediul).

Si ii povestesc si ca, la plecare, muncitorii au inceput sa fluiere dupa formele-mi. Si el imi zice bancul asta:

-Cine fluiera dupa o femeie de 30 de ani?
-Oala sub presiune!

Nu tin cu misoginii, doar ca mi se pare tare amuzant bancul asta :)). Si mai consider ca o femeie este cea mai femeie la 30 de ani. Ca un trandafir care a inflorit la maxim si arata perfect.

Si na! Mai zii ceva la bancul asta! Nici nu am macar oala sub presiune, sa ma fluiere si pe mine careva :))

S-a nascut fara sa o doreasca nimeni. Planurile nimanui nu trebuiau intrerupte pentru venirea ei pe lume.
Asa ca, sugara trebuia trimisa la o cresa saptamanala si o lasau acolo toata saptamana. Veneau sambata sa o ia acasa pana luni dimineata.

Prima ei amintire ca individ a fost covorul pe care educatoarea il scotea in curte si refuzul ei categoric de a vorbi, de a se juca cu colegii. Nu conta ca era alergica la clorul ce se turna in grupurile sanitare, ca facea febra constant pana la 40 de grade, ca ar fi facut orice ca sa stea acasa. Parintii aveau treburi importante, mult mai importante decat o mana de om caruia i-a dat viata din intamplare.

A invatat sa cante, s-a straduit sa invete cat mai multe poezii sa spuna bancuri, sa fie adorabila pentru o fetita blonda si cu ochi albastrii. Ar fi facut orice ca lumea sa o placa, chiar si pe clovnul. one man show pe placul parintilor si al bunicilor.
Citeşte mai departe »

Pai, dupa ce Adoratul si-a stricat laptopul si a constatat ca nici desktopul nu-i mai merge a intrat in posesia amaratului meu laptop. Si am fost, ca sa zic asa, rupta de blogul meu.

Dupa ce ca doar in week-end am timp sa mai scriu si eu ceva pe blog, si atunci primesc restrictii ca nu mai am de unde sa scriu.

Daca am vazut ca nu am mare lucru de facut, mi-am facut curatenie in casa. Din aia cu sters pereti si geamuri. Apropo de pereti, stie cineva un antidot bun pentru mucegai? Am incercat cu solutii speciale, cu clor, cu orice. Dupa vre-o 2 saptamani trebuie sa reincep operatiunea daca nu vreau sa ma imbolnavesc de mai stiu eu ce, pentru ca florile nesuferite reapar constant, asa, ca sa-mi faca in ciuda, dupa toata munca depusa de mine sa le extermin.

Putin plictisita, am ajuns la munca si, dupa ce am facut ceea ce aveam de facut la prima ora, am hotarat ca mi-e dor sa scriu.

In seara asta am program de facut mancare, dupa ce in weekend Adoratul m-a rasfatat cu pui pane in iaurt si file de peste mediteranean, asa, ca mi-a stricat programul de weekend. Cam ce sa fac sa fie repede si bun si sa mai ramana si pentru maine un pic?

Traim intr-o rromanie, lume, in care legile sunt create doar ca sa fie, in care domina legea celui care are mai mult tupeu.

Din cauza asta, fiecare face ce vrea. Cei din industria alimentara, suporta controalele de la OPC, prin platirea unor amenzi de nesimtit la “buzunarul” lor. Nu mai zic ca amenzile se dau si in functie de cat de mare e sacosa celor care vin in control.

Deşi ordinul încadrează “Salamul de vară” şi “Cârnaţii Cabanos” în categoria preparatelor din carne “fierte şi dublu afumate”’, controlul a depistat existenţa de preparate din carne care se comercializau sub aceste denumiri deşi erau numai produse “fierte şi afumate”..

Lucru destul de grav zic eu. Chiar si carnea pe care o cumperi, sa zicem o pulpa de porc, este injectata cu apa ca sa atarne mai greu la cantar, sau porcii respectivi sunt hraniti cu mai stiu eu ce hormoni de crestere pe care noi, ii consumam indirect. Deci conteaza si modul de crestere al materiei prime.

Am ajuns la un stadiu in care industria alimentara este pusa in imposibilitatea de a produce alimente naturale. Sunt rafturi cu produse naturale, care sunt la preturi absolut necompetitive. Cu alte cuvinte, daca vrei sa mananci sanatos, trebuie sa platesti mult. Si nici atunci nu poti evita conservantii si colorantii naturali si identic naturali din produse.

Am observat ca puii de tara, crescuti de “bunica” cu boabe, intr-un timp mult mai mare, au o cu totul alta consistenta, sa nu mai zic de gust.

Si atunci de ce mai sunt surprinsi conducatorii nostri atunci cand controalele medicale, in special in mediu urban, au aratat ca problemele de vedere, cele de creştere, obezitatea şi afecţiunile coloanei vertebrale sunt cele mai răspândite boli printre preşcolari şi elevi - viitorul nostru, cu alte cuvinte, este unul bolnav.

Suntem prinsi intre o alimentatie sanatoasa, scumpa, care nu este eficienta ca si productie - cantitati insuficiente si timpi de productie mari - si nevoile oamenilor cu posibilitati reduse, care nu realizeaza sau nu au posibilitatea sa reactioneze.

Uneori ma intreb daca este un lucru pozitiv atata evolutie, atata poluare, atata suprapopulatie. Mi-ar place sa ma retrag undeva la tara, sa pot sa imi cultiv hrana, sa pot sa traiesc fara stresul oraselor. Nu stiu daca mi-ar place sa traiesc fara internet, fara televizor, fara apa curenta.

Nu pot sa vizionez incotro va evolua umanitatea, care va fi viitorul pas al evolutiei. Nu pot sa vad un pas urmator pentru ca dezvoltarea asta din domeniului IT lasa atat de putin loc sa ne mai imaginam si altceva. Poate doar colonizarea altor planete. Asta dupa ce, ca niste paraziti, vom exploata tot ce se poate exploata pe paneta aceasta, careia noi ii zicem casa.

Pentru ca tot este un subiect la moda cu despartirile astea: Andreea Raicu de Tudor Chirila, Mihaela Radulescu de Dl. Elan si exemple ar tot fi.

Dar nu despre ele vreau eu sa vorbesc, pentru ca toata lumea vorbeste. O cunostinta, de-a mea, s-a despartit de prietenul ei cu care era de 10 luni (cunostinta are 24 de ani). S-au certat destul de urat.

El i-a facut lista de inventar cu toate obiectele pe care i le-a daruit de-a lungul celor 10 luni de cand sunt impreuna. Si i-a cerut restituirea tuturor obiectelor. Nici macar nu stiu despre ce obiecte este vorba: poate un ceas, un inel, papitzoi de plus, na’ ca orice indragostiti.

Cum Doamne iarta-ma sa fii atat de badaran sa faci asa ceva? Nu se presupune ca atunci cand faci un cadou cuiva este pentru ca il faci din inima, ca vrei ca persoana respectiva sa fie incantata si mai ales, cadoul nu este pentru totdeauna?

Sau specifici, atunci cand il dai: acest cadou este dat in folosinta pe durata relatiei si, la incetarea contractului - relatiei, se vor restitui integral, asa ca un contract ce comodat.

Am fost atat de socata de acest lucru ca nu am putut sa nu scriu despre asta. Mai ales ca ieri, in urma tuturor lucrurilor penibile care s-au intamplat, a venit sa o caute, sa vorbeasca. Ce? Ce ai putea sa vorbesti cu un asa badaran. Oare dragostea se masoara in cadouri si atunci cand ea dispare, dispar si cadourile? Habar nu am!

Nu pot sa inteleg situatia asta pentru ca nu am fost pusa niciodata in situatii atat de incomode. Oare ea va trece peste si se vor impaca? Din punctul meu de vedere, ar fi o fraiera, dar, nu cred ca e treaba mea.

Nici nu stiu ce sa zic: nici nu mi-ar place sa am cadouri de la fosti; le returnez de buna voie daca nu doresc sa le am, dar sa-mi fie cerute, si sa mai si vina sa mai discutam… nu vad ce am mai putea vorbi, nu?

Pentru ca am vazut aici un subiect mai mult decat interesant, am hotarat sa scriu si eu un post. Si asta dupa ce am incercat sa scriu ceva la comentarii si am vazut ca nu ma mai opream cu cat as fi avut de zis la capitolul asta.

Geloasa nu am fost niciodata. Am fost indiferenta si neintelegatoare cu oamenii atinsi de boala asta. Consideram ca sunt oameni care nu au incredere in ei, ca sunt oameni care au probleme de perceptie si comunicare.

Nu imi era clar de unde veneau demonii aia in capul cuiva. Cum se putea ca un om atat de inteligent, de capabil, de sclipitor, sa fie atat de idiot sa lase gelozia sa-i intunece ratiunea.

Apoi am inteles. Ratiunea nu are nici o treaba cu iubirea. L-am cunoscut pe Adorat azi, dupa o luna l-am vazut a doua oara. Dupa 3(trei) zile m-a cerut in casatorie si dupa 6 luni (fix) am facut nunta. Orice urma de ratiune a disparut. Maica-mea era sa faca un atac de apoplexie: ca va grabiti, ca nu ganditi…etc. Ne iubeam! Si eram indragostiti!

Daca as fi fost rationala, poate nu m-as fi casatorit atunci. Si as fi regretat toata viata mea!!!

Apoi am inceput sa fiu geloasa. Imi muscam buzele si plangeam. Nu intelegeam cum eu, aia rationala, cerebrala, nu pot sa controlez porniri atat de nelogice, deplasate.

Am suferit cumplit de gelozie. Cel mai grav era ca El trebuia sa suporte crizele mele si sa sufere si el. Intre timp, sa zicem ca m-am vindecat. Cu multa intelegere, comunicare si multa iubire. Mai am cateodata mici rabufniri. Care imi trec cu mult umor.

Pentru ca amandoi dorim ca relatia asta sa functioneze, pentru ca dorim sa avem o familie sanatoasa si fericita. Dar nimic din tot ce avem nu ar fi fost posibil, daca nu ne-am fi straduit sa fie bine.

Daca eu as fi atacat cu crize de gelozie si el ar fi raspuns cu insulte sau respingeri, daca dialogul dintre noi s-ar fi inchis, nu cred ca am fi ajuns vreodata la liman. Multumesc Cerului ca am(a) fost intelepti si maturi. Merita pana la ultima suflare.

Si, intr-un final, cred ca e bine sa fii gelos, putin, asa de control. Face parte din fluturasii aia din stomac, atunci cad te uiti la iubitul tau si zambesti, doar asa, ca iti poti odihni ochii, pe chipul lui.