Cand s-a nascut surioara ei mai mica a fost foarte fericita. Isi aduce aminte ziua in care bunica ei a venit la gradinita si i-a spus: A venit surioara ta acasa!

A fugit pe strazi si nu a bagat de seama atunci cand a cazut si si-a julit genunchii. S-a ridicat, s-a scuturat si a inceput sa alerge iar. Va avea o surioara. Numai a ei. O sa se joace cu ea si va avea grija de ea si o sa fie fantastic.

A intrat in casa si a vazut puiul de om pe pat. A fost fericita.

La inceput.

Apoi au inceput micile servicii pe care trebuia sa le indeplineasca: stai cu fata, vezi sa nu cada din pat: a cazut fata si sora mai mare si-a luat portia de corectie din partea parintilor.

Nu iesi la joaca pana nu ii dai sa manance la fata si pana nu isi face temele - atunci cand a crescut. Timpul putin care ii mai ramasese sa se joace cu copii era umbrit de grija de care trebuia sa o aiba de sora ei mai mica. Nu-i nimic.

Avea o sora mai mica pe care o iubea ca pe ochii ei din cap. In timp, pentru ca parintii aveau intotdeauna prea mult de lucru si copii nu erau pe lista lor de prioritati, a devenit prietena cea mai buna, mama, tata. Erau cele mai bune prietene si se iubeau tare mult. Asa cum trebuie sa o faca doua surori.

Surioara ei mai mica devenise foarte rasfatata. Eforturile pe care sora cea mare le facea ca sa-i faca pe plac, devenisera obisnuinta. Era ca si obligatoriu sa i se faca poftele, nevoile. Acum! Si gata! Numai ca rasfatata nu a realizat cat de mult cere de la un copil un pic mai mare ca ea.

Asta pana cand, s-au facut mari, sora mare s-a casatorit, a facut un copil, tot o fata, si a inchis orice discutie in ceea ce priveste o surioara sau un fratior pentru fetita ei.

Si sora cea mica a inceput sa vada cate eforturi a facut sora ei mai mare pentru ea si a realizat cat de absenti parinti au avut ele in viata lor. A cui a fost vina ca un copil nu a avut copilarie? A surorii mai mici sau a parintilor care au facut un copil pe care l-au lasat in seama altui copil?

Tu cati copii iti doresti?
Crezi ca e normal ca fratii mai mari sa aiba grija de fratii mai mici in absenta parintilor?

A trebuit azi sa gasesc contra cronometru o adresa. Nu trebuia sa intarzii la adresa respectiva, musai.

Ajung in zona cu masina personala si incerc sa opresc o doamna sa cer mai multe in formatii; doamna ce face? Lasa capul in pamant, ridica de umar ca sa ii acopere fata si ma ocoleste de parca as di fost muma padurii. OK. Am speriat o baba dementa.

Trag masina pe dreapta si ma dau jos cu gandul sa nu mai sperii oamenii. Incerc sa mai abordez o alta doamna si surpriza: persoana respectiva lasa capul in jos si grabeste pasul; imi arunca peste umar: “Imi pare rau, nu va pot ajuta!”

Eram imbracata office, facusem dus de dimineata- deci nu emanam odoruri neplacute, la ultima analiza in oglinda eram cel putin prezentabila, ca sa nu zic magnifica, ca sunt modesta. “Ce Doamne-Iarta-ma are lumea asta? Suntem la camera ascunsa?”

OK! Doamnele sunt niste sperioase! Hai sa trecem la domni. Incerc sa abordez un domn: nici nu ma baga in seama, de parca nici nu as fi fost pe acolo.

Deja eram la limita nervilor. Ce dracu are lumea asta? A devenit atat de salbatica, atat de individualista incat sa dai o mana de ajutor este sinonim cu ceva groaznic?

Daca stau bine sa ma gandesc, exista si oameni care, pentru amuzamentul propriu, dau indicatii false, arata directia opusa de mers sau te mai iau si la misto. Eu am avut norocul sa nu dau peste astfel de oameni

Noroc ca in zona respectiva am gasit o posta si am cerut acolo lamuriri, pentru ca de nu, si acum orbecaiam pe strazi. Ce oameni, domle’!

Si daca va intereseaza, am fost super descurcareata si nu am intarziat unde aveam treaba

Chiar daca am vorbit despre cum sa te rasfeti pe tine, poate, ar fi frumos sa iti rasfeti si partenerul de viata.

Propune-ti o zi, in care sunteti liberi amandoi . Incearca sa te trezesti inaintea lui, sa faci cafeaua si sa pregatesti un mic dejun copios.

Du-i tava la pat si savureaza micul dejun in pat alaturi de iubitul tau; restul scenariului te las pe tine sa il faci.

Savurati siesta pe indelete si faceti-va un program pentru pranz: ceva care sa-i placa lui. Spre exemplu, pe frigul asta, sa mergeti la biliard, bowling, sau sa serviti cafeaua in oras cu prietenii.

Dupa ce ati ajuns acasa, pregateste-i felul lui de mancare favorit, rasfata-l, saruta-l, alinta-l.
Declara-i ca azi e ziua lui de rasfat. Arata-i ca il iubesti.

Ne-am invatat sa declaram sus si tare ca suntem delicate, ca vrem sa fim rasfatate, protejate. Destul de egoiste in ceea ce priveste barbatii: ei trebuie “sa vaneze, sa asigure adapost, protectie”. Prea putin loc si pentru relaxare.

Daca ei sunt prea barbati sa recunoasca, va spun eu: si ei au nevoie de aceleasi lucruri ca si noi: un pic de atentie si relaxare, un pic de apreciere si cel mai mult, dragoste.

Daca vrem sa avem o relatie sanatoasa, sa ii rasfatam din cand in cand, pentru ca este atat de simplu.

Dupa ce m-am lasat de fumat, spre rusinea mea, mi-am mai luat inca un pachet. Doar unul. Mi-am luat un brand super naspa, care nu avea nimic in comun cu savuratul.

Si l-am fumat pe tot, pana la ultimul fum.

Cand am fumat ultima tigara, m-am asezat confortabil, am savurat-o pe indelete, mai sa ma ia ameteala, si mi-am spus ca o mantra: “Asta este ultima ta tigare! Nu o sa mai fumezi niciodata!”
Cat de bun fost fumul ala savurat la maxim - doar fumatorii inteleg ce e aia.

Desi incepusem sa tusesc si sa expectorez ceva ciudat si nesanatos, nu m-as fi lasat niciodata de fumat daca nu apucam sa-i promit Adoratului.

Am trecut de prima saptamana cu brio, desi am avut cateva puseuri acute de scenarii care mai de care mai nebunesti despre cum sa fumez o tigare. Doar un fum, atat. Sa nu mai zic ca am visat ca fumez.

Nu ma gandeam sa fie atat de greu!

Se pare ca de data asta sunt pe drumul cel bun.

Oare Raduleasca o sa-mi faca cadou ceva?

Ce face diferenta dintre un tip care o duce rau si un invins? Atitudinea!

Modul in care privesti o intamplare din viata ta, de cum te corelezi la lumea din jurul tau, cum te apreciezi sau nu intr-un anumit moment. Asta este tot ceea ce face diferenta. Atitudinea!

Care nu s-a simtit prost la un momentat, atunci cand a mancat vre-o inghetata in oras si s-a murdarit pe bluza atat de alba (parca fac reclama la dero), lumea ta s-a prabusit, toata lumea se uita la bluza ta, mai bine erai dezbracat(a) decat pata aia deasupra buricului.

Lumea ta se reduce la acea pata, uiti cat de bine te simteai acum 30 de secunde, inainte de accident. Si care ar fi problema: decat sa te ia transpiratiile de jena sau nervi si sa-ti blestemi soarta, mai bine ai face o gluma si ai trece peste, limitand asta doar la capitolul de marca de dero sa cumperi sa fii sigur ca iese pata si sa revii repede la cat de buna este inghetata ta.

Ti-ai pierdut slujba, stai cu chirie si nimeni din jurul tau nu iti plange de mila. Asa, si? Lumea nu a incetat sa se invarta cand tu ai dat un pic de probleme. In loc sa te gandesti ce metode de suicid sa aplici sau in ce categorie de alcool sa iti inceci amarul, mai bine ai pune mana pe anunturi si ti-ai cauta un job. Intre timp fa plimbari lungi, fa ce iti doreai sa faci cand erai atat de ocupat cu jobul si care sa nu implice cheltuieli si sa vezi chestie, soarele va rasari si maine.

Ai probleme cu profa care tine cu tot dinadinsul sa-ti dea cosmaruri si sa te lase corijent, sau mai rau, repetent? Lumea ta se limiteaza la cum rad colegii de tine mai rau, la cum o sa iti faca capul tandari ai tai acasa pe baza de corijenta? Foloseste-ti un pic capul, pune burta pe carte si inceteaza sa te gandesti la cum sa faci in asa fel sa copiezi data viitoare la teste. Ia lucrurile asa cum sunt, nimic nu pare sa exprime o tagedie atat de mare.

Nu pot sa nu imi para rau cand aud la Stirile de la ora 5 : alt sinucigas. Cand te gandesti ca totul tine de felul in care alegi sa privesti viata. Este chiar atat de greu sa intelegi ca nu este nimic atat de grav, care sa nu treaca odata cu timpul. Ca daca azi ti se pare sfarsitul lumii, maine, o sa te trezesti si o sa razi de tine cand o sa-ti aduci aminte cat de stupid ai putut fi ieri.

Sunt genul de om care (vorba proverbului american) daca viata imi da lamaie in loc de miere, voi face o limonada. Ma gandesc ca mai am, daca sunt norocoasa, vre-o 30 de ani de trait pe lumea asta.

Nu vreau sa plec din lumea asta adunand frustrari, gen, daca aveam alti parinti, daca as fi avut bani, daca as fi fost, as fi facut. Viata mea este asa cum este: minunata si de cosmar, dulce si amar, ca viata fiecaruia dintre noi, fiecare cu frustrarile si neajunsurile din ea.

Tot ce pot sa fac, este sa imi promit ca voi incerca mereu sa fiu mai buna, mai inteleapta si sa adopt un mod detasat de a privi intamplarile din viata mea. Asta face diferenta dintre un invins si un invingator: ATITUDINEA.

Daca m-ar da banii afara din vila mea cu saptej de camere si piscina interioara si exterioara, ar trebui musai sa am si un garaj din care nu mi-ar lipsi urmatoarele:

Aceste masini am avut onoarea sa le pozez si sa le admir. Am mai pierdut cateva poze pe parcurs. Poate o sa vin cu update-uri.

Fiecare masina are farmecul ei. De la Trabant la Audi!
Momentan, ma multumesc cu ce am: o Nova! Tu ce masina ti-ai dori?

Drept urmare, tot ce are legatura cu fumul, imi starneste o pofta teribila de a ma apuca (iar!) de fumat.

Azi am dormit o mare parte a zilei. Am gatit spaghete cu sos delicios si cane de porc.

Am uitat sa-mi iau de rontait de la supermarket si am uitat sa iau si apa. Imi vine sa mananc non stop. Predomina o stare apatica si fara chef.

De doua zile ma chinui sa imi astern gandurile pe hartie si ele se transforma in fum…si iar ma gandesc la o tigara.

Sa pun filtrul tigarii in gura, sa aprind bricheta si sa las fumul sa-mi mangaie plamanii. Tigari! Daca ar putea sa-mi vada cineva ochii acum, s-ar vedea, ca in desenele animate, doua tigari aprinse in locul pupilelor mele.

Cat de repede am devenit dependenta. Fumez de 2 luni si stare asta naspa este identica cu cea in care m-am lasat de fumat acum 5 ani, dupa ce fumasem timp de 6 ani, cate un pachet de tigari, in medie, pe zi.

Intre timp, mi-am salvat tenul de la imbatranire prematura, am economisit o caruta de bani si m-am reapucat din prostie. Cea mai mare prostie! Acum suport consecintele.

Maine ma gandesc sa ma duc sa cumpar apa si cred ca o sa-mi iau in kilogram de seminte si vre-o doua de struguri si o sa ma bag in pat si o sa dormitez toata ziua, ca sa nu imi zburlesc nervii la Adorat, care, pana acum si-a castigat pe deplin statutul de erou cu norma intreaga de ma suporta atat de “tensionata”

Of! Ce imi doresc o tigara! Cred ca sunt sadica in ceea ce ma priveste si imi place!

Agitatia si schimbarile din viata mea s-au mai domolit un pic; am avut timp sa-mi ascult o prietena despre necazul ei: bunica ei a suferit un accident vascular cerebral.

Ceea ce este si mai tragic este ca familie, este ca desi dispusa sa plateasca orice tratament, sa suporte deplasari spre alte orase, nu stie unde sa se indrepte. Au cautat pe internet(poate nu suficient de bine) locatii ale unor spitale din tara care pot face operatii pentru remedierea problemei, un tratamet, orice.

Numai ca nu le zice nimeni nimic. Doctorul bunicii, care se ocupa de ea momentan, le spune relaxat ca sa fie calmi, ca in principiu nu se poate face nimic. “Daca isi va reveni, isi va reveni singura!”

Ce sistem medical imbecil in Romania! Doctori prost platiti drept urmare prost educati, prost pregatiti, nerespectati(Tin minte ca demult, cand ziceai: “E doctor!” se subintelegea un respect deosebit; acum nu-i vezi decat ca pe niste hiene care nu stiu cum sa-si umple buzunarele mai bine si apoi sa te intrebe ce ai). Recunosc, sunt si exceptii! Dar nu este suficient cand vorbesti de un sistem!

Dar cel mai tragic este ca cel care are de suferit esti tu direct! Eu, el, toti!

Sa revin la prietena amintita: cum pot eu sa o ajut cu un sfat, cu ce are de facut? Spre ce locatie din Romania poate sa gaseasca o solutie la problema ei? Cineva? Un sfat va rog!
Multumesc!

Cum e oare mai bine? Sa muncesti pentru tine, de dimineata pana seara, sa-ti sara basca, sa-ti asumi riscurile deciziilor tale, remunerate sau nu, sau sa fii un functionaras bine mersi, sa te ascunzi in spatele unui birou si sa duci pixul de colo colo si sa iti astepti salariul la sfarsit de luna?

Daca esti suficient de destept, lucrezi(muncesti) intr-un anumit domeniu si inveti tot ce se poate invata in ceea ce priveste afacerea respectiva si, daca ai suficient tupeu, iti pui pe picioare afacerea ta. Nu cred ca este o rusine sa copii ceea ce altii au facut cu succes. Probabil ca genul asta de oameni sunt cei carora nu le lipseste spiritul de aventura. Si sunt capabili sa-si asume riscuri bine calculate.

Mai sunt si cei care au atat de bine infipt in sistem, gandul acela de a avea o slujba stabila, incat nu ar putea supravietui fara ideea de a se trezi a doua zi fara sa se duca la munca. Munca lor este totul, fara ei lumea s-ar narui, firma ar da faliment, viata nu ar avea sens.

Habar nu am din ce categorie fac parte. Imi surade, pe de o parte, ideea jobului bine platit, dar pe de alta parte imi face cu ochiul si deschiderea unei afaceri pe cont propriu. Nu m-am hotarat in ca in ce directie ar functiona o viitoare firma.

Voi aveti idei? Daca ati deschide o firma, in ce domeniu credeti voi ca ati avea succes?

Cautam cu chirie prin Constanta. Eu si cu Adoratul ne-am luat frumusel si romantic de mana si, pentru a se face simtita absenta noastra, ne-am hotarat sa migram spre ceva nou.
Acum ne cautam un locusor numai al nostru.

Abia astept!

Am observat ca daca ne schimbam locatia mai des, apetitul nostru de orice fel, creste simtitor.
Aveam de mult dorinta de a ma destainui public:

Te iubesc Adoratule! Tu esti cea mai pretioasa comoara din viata mea. Sunt binecuvantata ca existi, norocoasa ca te-am gasit, fericita ca iti vad zambetul in fiecare zi langa mine. O sa merg alaturi de tine pana la capatul lumii. Pentru ca tu ma iubesti, pentru ca alaturi de tine pot fi mai buna. Tu esti jumatatea mea mai buna!

In rest, doar o poveste suficient de trista ca sa nu merite a fi amintita!