Cum e oare mai bine? Sa muncesti pentru tine, de dimineata pana seara, sa-ti sara basca, sa-ti asumi riscurile deciziilor tale, remunerate sau nu, sau sa fii un functionaras bine mersi, sa te ascunzi in spatele unui birou si sa duci pixul de colo colo si sa iti astepti salariul la sfarsit de luna?

Daca esti suficient de destept, lucrezi(muncesti) intr-un anumit domeniu si inveti tot ce se poate invata in ceea ce priveste afacerea respectiva si, daca ai suficient tupeu, iti pui pe picioare afacerea ta. Nu cred ca este o rusine sa copii ceea ce altii au facut cu succes. Probabil ca genul asta de oameni sunt cei carora nu le lipseste spiritul de aventura. Si sunt capabili sa-si asume riscuri bine calculate.

Mai sunt si cei care au atat de bine infipt in sistem, gandul acela de a avea o slujba stabila, incat nu ar putea supravietui fara ideea de a se trezi a doua zi fara sa se duca la munca. Munca lor este totul, fara ei lumea s-ar narui, firma ar da faliment, viata nu ar avea sens.

Habar nu am din ce categorie fac parte. Imi surade, pe de o parte, ideea jobului bine platit, dar pe de alta parte imi face cu ochiul si deschiderea unei afaceri pe cont propriu. Nu m-am hotarat in ca in ce directie ar functiona o viitoare firma.

Voi aveti idei? Daca ati deschide o firma, in ce domeniu credeti voi ca ati avea succes?

Cautam cu chirie prin Constanta. Eu si cu Adoratul ne-am luat frumusel si romantic de mana si, pentru a se face simtita absenta noastra, ne-am hotarat sa migram spre ceva nou.
Acum ne cautam un locusor numai al nostru.

Abia astept!

Am observat ca daca ne schimbam locatia mai des, apetitul nostru de orice fel, creste simtitor.
Aveam de mult dorinta de a ma destainui public:

Te iubesc Adoratule! Tu esti cea mai pretioasa comoara din viata mea. Sunt binecuvantata ca existi, norocoasa ca te-am gasit, fericita ca iti vad zambetul in fiecare zi langa mine. O sa merg alaturi de tine pana la capatul lumii. Pentru ca tu ma iubesti, pentru ca alaturi de tine pot fi mai buna. Tu esti jumatatea mea mai buna!

In rest, doar o poveste suficient de trista ca sa nu merite a fi amintita!

Nu stiu cum am supravietuit pana acum fara permis de conducere. Ma rugam tot timpul de Adorat sa ma duca pe unde aveam treaba, eram limitata in actiunile mele de programul lui, de mijloacele de transport in comun si de timpul prea mare pe care il fac acestea pana la destinatie. Plus ca mai stai in statie si astepti de iti sare basca indiferent de conditiile meteo.

Acum sunt de-a dreptul fericita. Numai ca m-am lovit de alta problema: blondele la volan. Cu toate ca am permis de doar 5 luni pot sa zic ca ma descurc acceptabil. Imi place sa conduc. E ca si cum as fi in parcul de distractii la carting, fara sa platesc vreun bilet. Doar benzina.

Pe toata perioada aceasta eram destul de certareata cu misoginii care spuneau ca femeile nu stiu sa conduca. Dar, spre dezamagirea mea, am ajuns sa le dau dreptate.

Incepand cu pozitionarea intr-o intersectie, atunci cand vor sa isi schimbe directia de mers si blocheaza tot traficul, pe toate directiile. Sau de cum parcheaza in orice alta directie decat marcajele din parcarile din supermarket, de ocupa 2 sau 3 locuri asa, doar ca sunt femei. Sau de trecerea de pe o banda pe alta fara semnalizare prealabila. Sau atunci cand intra in intersesctie, scot delicat mana pe geam si fac semne sa le lasi sa treaca, chiar daca semnele de circulatie nu-i dau prioritate.

Huh! Gata! Am spus-o! Exceptii sunt! Sunt convinsa: eu sunt una dintre ele. Am inceput si eu sa injur blondele la volan. Si cand vad o blonda la volan circul cu si mai multa atentie.

Imi pare rau sa recunosc, dar femeile la volan sunt ca si scoase din bancurile cu misogini.

Stiu ca la un moment dat mai toti blogarii au un titlu de genul asta.
Eu nu ma plang ca nu am subiecte sa scriu, ma plang ca nu am timp.

Lipsa de inspiratie la mine este in bucatarie. Nu mai stiu ce sa fac de mancare. De asta se loveste tot omul, toate femeile care au in indatorire lucrul asta. Nu mai stiu ce sa fac de mancare.

Aveti voi sugestii?

Sa nu fie ceva nesanatos, in afara sezonului sau care sa contina multe calorii ca mi-a reprosat Adoratul ca nu am suficienta grija de silueta lui.

Later edit: am butonat un pic EBucataria a lui Andrei Crivat si vreau sa zic ca deja salivez. nici nu stiu ce sa incerc mai repede. Si eu care vroiam sa ma bag cu o reteta pentru concurs… se pare ca sunt multi amatori “profesionisti”. Cand o sa prind curaj, am sa trimit si eu o reteta.

Asta este senzatia ce m-a cuprins zilele astea.
Jobul imi sufoca pur si simplu viata personala. nu am timp decat de strictul necesar: un pic de shopping(chestii uzuale si care umplu frigiderul si camara), vin acasa, ma invart un pic prin casa, daca mai am energie, ma grabesc sa imi achit facturile, sa fac cate ceva de mancare, noroc cu ala de a inventat masina de spalat. Chiar si asa, am nevoie de timp si pentru intins si strans rufele. Am extraordinar de multe de facut si prea putin timp.
NU ma plang, pur si simplu constat: odata cu trecerea timpului am prea putin timp sa fac cate mi-am propus. Sau cate trebuie sa fac.
Mi-e dor sa scriu si, acum cand imi aluneca degetele pe tastatura, ma simt in largul meu.
Habar nu am ce as putea face sa-mi organizez mai bine timpul pentru eficienta maxima.
Poate sa incerc sa imi propun sa fac mai putin . Astept sugestii!

Cand o imagine spune totul despre relatiile dintre sexe :))

Am citit aici, o fata nevazuta, inca, a lumii.Oameni care sufera din cauza nesansei sau din cauza unui sistem medical prea invechit, rudimentar, caruia ii lipaseste empatia.
Un om, Bianca Brad, a ales sa se deschida, sa isi “imparta” durerea. Au fost alaturi de ea inca alte sute de femei. Nu doresc nimanui sa simta ceea ce a simtit ea.
Poate pui si tu link-ul mai departe, la tine pe site. Sa ajuti cumva! Sa te uiti in oglinda si sa spui: “sunt un om norocos ca nu mi s-a intamplat mie acest lucru!” Sau pur si simplu sa fii alaturi de ea. Incearca sa mearga mai departe.
Cuvinte sunt de prisos. Nu am gasit nici un cuvant care sa poata sa aline, macar un pic, durerea.
Daca poti, doneaza! Dar ce ai putea face cu banii? Poate consultatii mai bine facute, sau poate analize de sarcina un pic mai ieftine. Habar nu am! Daca pot sa ajut, sunt aici! Tu ce poti sa faci?

Azi am avut o zi fantastica! Adoratul m-a plimbat in …Dobrogea. Am fost peste tot: Medgidia, Ciocarlia, Lumina, Ovidiu, Lanurile, Valea Dacilor, Tuzla, Techirghiol, Eforie Nord si Sud, 2 Mai, Vama Veche. Ne-am plimbat ceva. Pentru ca nu cred ca am insirat toate localitatile in care am fost azi.

Cand am fost la Techirghiol am fost la vestita Manastire. Mai trebuie sa mai fac o confesiune pentru a putea trece la ceea ce ma framanta pe mine cu adevarat: sunt in perioada “aia” a lunii, sunt “cu musafiri” … intelegeti voi. Ajung la manastire sfioasa si evlavioasa ca orice credincioasa. Ma gandesc sa intreb o maicuta daca este vreo problema cu “problema mea”. Si incepe sa imi insire ce nu am voie sa fac:

NU am voie sa intru in biserica
Nu am voie sa ating icoanele sau alte lucruri sfinte
NU am voie sa aprind lumanari
Nu am voie!

Ce am eu mi-a dat Dumnezeu! Este un dar pe care il am de la EL. Inseamna ca pot sa dau viata! Nu este nimic nefiresc! Asta in ochii mei! Nu stiu cum se poate ca religia sa ma faca sa ma simt “murdara”, sa ma stinghereasca, sa ma faca sa ma simt nedemna pentru a pasi in biserica? Ma face sa ma simt criminala si pacatoasa ca fac dragoste cu sotul meu in perioada de post si ca mananc carne sau lapte miercurea si vinerea care sunt si ele motive ilare si superstitioase, dar pe care le accept ca fiind niste sacrificii de curatare a trupului sa zicem…dar pentru asta?

Ce porcarii. Se mai ingrijoreaza preotii de ce sunt tot mai putini practicanti ai ortodoxismului in era asta ultrainformationala in care “Crede si nu cerceta!” aproape ca nu mai poate exista. Asta este chiar o aberatie. Sa nu ai voie sa… pentru ca… WTF???

Dupa multa multa munca, am reusit in sfarsit sa-mi organizez lucrurile si sa pot sa muncesc un numar de ore rezonabil, pentru a avea timp sa stau mai mult acasa. Numai ca mi-am ales prost momentul: in timpul Campinatului European de Fotbal(mi-a soptit Adoratul ce fel de campionat este pentru ca pe mine, ca pe orice alta femeie, nu ma intereseaza). Am vazut cateva filme, am spalat vasele, mi-am facut unghiile, cred ca o sa ma si pensez si nu ma baga nimeni in seama. Daca incerc sa initiez un dialog, indiferent pe ce tema, se transforma enervant in monolog pentru ca Adoratul ori se uita la meci ori mai face ceva la calculator sau alearga dupa sticla de Cola - ca de bere zice ca s-a lasat.
Constat cu mirare ca femeile si barbatii sunt doua subspecii bine definite ale aceleasi specii care nu au in comun decat necesitatea sexului si a alimentatiei. Pana si modalitatea de a ajunge la “tinta” sunt total diferite.
Ma intreb cine oare a inventat jocul asta stupid in care 22 de natafleti alearga cu limba scoasa dupa o basica. Si sunt altii si mai natafleti care se imbraca stupid si se coloreaza pe fata, isi dau banii pe mascote si tricouri de aceeasi culoare, si folosesc prilejul unui meci de a face ce vor (bere si televizor) fara sa se simta vinovati: “-Ce vrei draga? e meci!!!”
Si cand te gandesti ca abia asteptam sa ajung acasa! Ca sa imi vad adoratul cum se uita la meci! Macar am blogul sa ma plang!
Constat ca protestez impotriva Campinatului European de Fotbal! Cine mai e cu mine?

Azi, dupa ce am alergat ca o albinuta de colo colo la munca, am plecat acasa foarte obosita. Si trebuia sa am grija de burtile infometate ale familiei(a mea si a Adoratului). Am trecut pe la piata si m-am agatat la carmangerie de 4 felii sanatoase de friptura si din piata de castraveti, rosii, si ceapa verde(am mai luat si un dovlecel si cativa ardei - dar asta este din alta reteta). Am ajuns acasa, am spalat bine carnea si am batut-o un pic cu ciocanul de friptura si am sarat-o si piperat-o. Am pus-o in tigaie teflonata cu 2-3 linguri de ulei de masline si am lasat-o la foc mic, timp in care am curatat cartofi pe care i-am pus la prajit in ulei de floarea soarelui. Intre timp am pregatit salata din rosii si casraveti si ceapa verde.
Am mancat imparateste si intr-un timp scurt(25-30 minute - maxim); nici ca puteam sa ma descurc mai bine. Daca mai aveam si o bucatica de telemea de vaca as fi zis ca nu exista ceva mai bun. Si pentru ca si asa ma plang ca nu am timp, mi s-a pus pata pe mobila de bucatarie pe care am mutat-o cu ajutorul Adoratului. Asa am ajuns la ora 1:33 din noapte scriind acest post si gandindu-ma ca maine o sa am 13 ore de munca. Eh! Fiecare cu piticii lui. Al meu este sa mut mobila, ocazional. Poimaine vreau sa fac un bors de rata cu legume(dovlecei, stevie, rosii, ardei,cartofi, poate si un pic de mazare). Inca nu am descarcat pozele din aparat sa va arat sandalute de la Cristian Lacroix la 2700 lei cu cristale Swarovsky . Divine, absolut divine si comode (pentru ca am avut onoarea sa le probez). In curand se vor comercializa si in Constanta.
P.S. Poza din post nu imi apartine