Adoratul mi-a facut o marturisire, mai in gluma, mai in serios ca s-a indragostit de fundul si de ochii mei. Si a mai facut si acest lucru public. Ce sa zic, barbat, nu poti cere mai mult.

Asa ca, m-am hotarat sa am mai multa grija de mine, sa nu cumva sa deteriorez ambalajul meu delicat care imi inconjoara sufletul si substanta cenusie. Si urmand indemnul celor de la Garnier, Ai Grija de Tine, mi-am luat toata gama de la Garnier: pentru par: sampon si masca de par, pentru ten: demachiant, tonic si crema hidratanta. Asta pentru ca vreau sa ma pastrez si sa-l bag si la cheltuieli pe Adorat, pentru ca obrazul subtire cu cheltuiala se tine, vorba romanului, sau cu cheltuiala sotului, vorba nevestei.

Si daca tot am facut vanzare, au cei de la Clubul Garnier o modalitate de a introduce codurile de bare de la produsele achizitionate si care iti aduc puncte, puncte care iti aduc alte produse, gratuit, in functie de numarul de puncte castigat.

Daca iti faci cont, exista pe site o modalitate care iti stabileste progresul pe care il faci cand ai grija de tine.Inca nu m-am prins eu prea bine de cum vine asta dar sigur o sa-i dau de cap. Iti stabilesti obiective si Garnier iti urmareste progresul pe care il faci in atingerea lor. Cat de dragut si atent cu tine!

Asa ca o sa raman dragutica si frumusica mai mult timp pentru Adoratul meu.
Am zis am zis!

Socul initial care a generat atacurile de panica deregleaza sistemul endocrin, mai ales functiile si activitatea hipofizei, tiroidei si a suprarenalelor. Fiecare atac nou reprezinta de fapt o repetare a socului si o agravare a dereglarilor endocrine. Astfel atacurile de panica vor fi intretinute de dezechilibrele hormonale din organism iar in timp vor aparea diverse afectiunii ale sistemului endocrin.

Anxietatea determina si o stare de hipersensibilitate si persoanele care sufera de aceste tulburari nu se simt aproape niciodata in largul lor. Dintre simptomele care insotesc anxietatea, cel mai frecvent sunt intalnite tensiunea in jurul gatului, a cefei si a spatelui, diaree cronica, insomnii si cosmaruri.

Am probleme de sanatate: glanda tiroida, atat de neinsemnata ca si organ, te poate pune la pamant, fara sa stii ce ai. Eu stiu ce am si mi-a fost mai simplu sa inteleg ce se intampla cu mine. Am avut un atac de panica. Cat de groaznic poate fi! Cat de bine e ca a trecut!

Relatiile care dureaza de ceva vreme, monotonia, desi nedorita, isi face loc. Din cauza rutinei zilnice luni esti obosit de la munca, marti te doare capul si e zi de spalat, miercuri iti vin prietenii in vizita sau trebuie sa-ti vizitezi socrii, joi iesi cu prietenele in oras, vineri faci mancare, sambata e zi de curatenie iar duminica e cea de odihna, nici nu-ti dai seama cum trece saptamana. Si cum toate se petrec destul de repede, parca nu mai ai timp de romantism.

Faceti echipa, va impartiti grijile cotidiene, va pupati in fuga. Si unde este romantismul? Nu poti sa faci o zi din saptamana pentru romantism: nu ai starea necesara, esti pus in corzi: “azi trebuie sa fiu romantic!” si ti se duce cheful pentru ca romantismul este o stare de spirit.

Apoi, daca incepi sa tii socoteala, aflii cu stupoare ca nu ati mai facut dragoste de o saptamana, parca nici tu nu mai ai chef sa te epilezi atat de des sau sa te improspatezi asa cum o faceai in primii ani ai casniciei. Parca nici nu te mai simti atat de atragatoare, pentru ca el uita sa iti zica cat de frumoasa esti in dimineata asta.

Ce e de facut? Pai in principiu trebuie sa constientizati ca sunteti monotoni, sa stiti ce ii face placere partenerului vostru si sa-i faceti surprize. Pentru ca vrei ca partenerul tau sa fie fericit. Sa realizeze ca il pretuiti si ca il iubiti. Sa il faceti sa se simta deosebit. Fiecare din noi avem nevoie de asta.

O surpriza placuta ar fi sa va scoateti partenerul in oras si, la masa sa ii faceti cadou ceva neinsemnat ca pret(din cauza bugetului comun, al ratelor si al grijilor cotidiene) dar semnificativ: gen o felicitare haioasa care spune cat de nebun(a) sunteti dupa ea(el), sau orice iti trece prin cap si consideri tu ca e romantic. Cu siguranta ca veti sfarsi cu o seara romantica.
Succese maxime!

Avem nevoie de piept de pui, taiat cubulete, orez, ciuperci - o conserva, ardei rosu, ceapa, condimente.
Cum procedezi:
Incepi cu orezul pe care il speli bine in multe ape si il lasi acoperit cu apa. Apoi iei pieptul de pui si il tai cubulete si il pui la prajit intr-o cantitate modesta de ulei. Intre timp, cureti ceapa si o adaugi peste puiul rumenit putin. Dupa ce ceapa s-a calit si ea, pui ciupercile si mai lasi sa se caleasca si ele un pic. Tai ardeiul rosu si il pui si pe el in cratita teflonata. Condimentezi cu vegeta, piper, curry si poate un strop de oregano.

Scurgi orezul cu bobul lung de apa, si il adaugi si pe el in amestecul delicios, completand cu apa (pentru ca deja l-ai lasat sa se inmoaie, nu pui apa decat cat sa acopere toata cantitatea din cratita. Deci NU merge cu reteta aia cu 3:1 - apa: orez)

Amesteci bine toata compozitia, si lasi focul la mic, pui capac si nu mai umblii la el cu lingura. Daca este absolut nevoie sa amesteci in el, incearca sa invarti cratita, ca si cum ai amesteca sarmale. Inchizi aragazul, lasand acoperita cratita si il lasi asa inca vre-o 10 minute.

Poza am luat-o de pe internet, pentru ca nu imi mai gasesc aparatul de fotografiat
Se serveste foarte bine cu… MURATURI, bineinteles :))
Gata! Pofta buna!

Daca tot nu am avut timp in ultima vreme sa mai scriu cate ceva, acum sa va zic si cum mi-am ocupat timpul.

Pai in primul rand cu serviciul, in al doilea rand munca acasa, si apoi plimbarile prin oras. Am condus atat de mult zilele astea ca sunt incantata cand conduce altcineva masina. Mi-au prins luciu pantofii la calcai de la pedalele delicatei mele Nove.

Cel mai important lucru cu care ma laud este ca in sfarsit mi-am pus muraturi: varza (pentru delicioasele mele sarmalutze) si gogonele, pepeni verzi, castraveti, morcov si conopida, intr-un respectabil butoi de 60 de kg. Sper ca imi vor ajunge pana pe la inceputul anului viitor - pentru ca sunt o termita cand vine vorba de asa ceva (las si friptura si desert si orice pentru muraturi bune).

Salivez continuu cand ma gandesc ce o sa iasa, pentru ca le-am pus dupa o reteta de-a bunicii mele, cu mirodenii care sunt strict secrete. Deci nu ma intrebati ca nu va zic, na!

Un alt lucru cu care ma laud este ca desi am mancat numai chestii nesanatoase, nu m-am ingrasat nici macar 1 kg. Totusi nu voi risca si voi reveni la meniuri sanatoase.

In rest multa liniste si pace. Savurez dimineata asta, meditand la cat timp este nevoie ca muraturile sa se acreasca si la ce voi face de mancare azi. Ok. Realizez: My name is Nevasta and i’ma eat..oholica de muraturi

Sa aveti parte de un weekend placut si calduros!

Pentru ca am vazut aici un subiect mai mult decat interesant, am hotarat sa scriu si eu un post. Si asta dupa ce am incercat sa scriu ceva la comentarii si am vazut ca nu ma mai opream cu cat as fi avut de zis la capitolul asta.

Geloasa nu am fost niciodata. Am fost indiferenta si neintelegatoare cu oamenii atinsi de boala asta. Consideram ca sunt oameni care nu au incredere in ei, ca sunt oameni care au probleme de perceptie si comunicare.

Nu imi era clar de unde veneau demonii aia in capul cuiva. Cum se putea ca un om atat de inteligent, de capabil, de sclipitor, sa fie atat de idiot sa lase gelozia sa-i intunece ratiunea.

Apoi am inteles. Ratiunea nu are nici o treaba cu iubirea. L-am cunoscut pe Adorat azi, dupa o luna l-am vazut a doua oara. Dupa 3(trei) zile m-a cerut in casatorie si dupa 6 luni (fix) am facut nunta. Orice urma de ratiune a disparut. Maica-mea era sa faca un atac de apoplexie: ca va grabiti, ca nu ganditi…etc. Ne iubeam! Si eram indragostiti!

Daca as fi fost rationala, poate nu m-as fi casatorit atunci. Si as fi regretat toata viata mea!!!

Apoi am inceput sa fiu geloasa. Imi muscam buzele si plangeam. Nu intelegeam cum eu, aia rationala, cerebrala, nu pot sa controlez porniri atat de nelogice, deplasate.

Am suferit cumplit de gelozie. Cel mai grav era ca El trebuia sa suporte crizele mele si sa sufere si el. Intre timp, sa zicem ca m-am vindecat. Cu multa intelegere, comunicare si multa iubire. Mai am cateodata mici rabufniri. Care imi trec cu mult umor.

Pentru ca amandoi dorim ca relatia asta sa functioneze, pentru ca dorim sa avem o familie sanatoasa si fericita. Dar nimic din tot ce avem nu ar fi fost posibil, daca nu ne-am fi straduit sa fie bine.

Daca eu as fi atacat cu crize de gelozie si el ar fi raspuns cu insulte sau respingeri, daca dialogul dintre noi s-ar fi inchis, nu cred ca am fi ajuns vreodata la liman. Multumesc Cerului ca am(a) fost intelepti si maturi. Merita pana la ultima suflare.

Si, intr-un final, cred ca e bine sa fii gelos, putin, asa de control. Face parte din fluturasii aia din stomac, atunci cad te uiti la iubitul tau si zambesti, doar asa, ca iti poti odihni ochii, pe chipul lui.

Reteta este relativ simpla.
Ai nevoie de :
Un pachet de foi de placinta
Nuci (le prefer pe cele intregi, decojite cu grija) sau, daca te tine punga, fistic
Zahar
Zeama de la o lamaie
Esenta de fistic - dupa gust

Deci:

Pui nucile intr-o tigaie uscata si le prajesti putin, pana devin crocante. Le lasi sa se raceasca si le pisezi cu sticla (sau le dai prin masina speciala de tocat nuci). Prefer varianta cu sticla pentru ca ii da textura si aroma superba.

Intre timp, lasi sa se dezghete foile de placinta. Numeri cate foi ai in pachet. Le imparti in 2 sau 3 si le asezi bine, suprapuse exact. Ungi cu putin sirop (zic si cum se face siropul) foile, pui fara sa te zgarcesti miezul de nuca amestecat cu putin zahar si pui si al doilea strat de foi, si alternezi pana ramai cu un strat de foi deasupra.

Cu un o rola de taiat pizza, tai baclavalele la dimensiunile dorite si le bagi la cuptor, la foc moderat, pana se auresc.

Siropul se face astfel: 2 cani de apa si o cana de zahar se pun pe foc si se lasa sa fiarba bine, pana ce zaharul este topit si capata o culoare caramel. Se pune zeama de lamaie si esenta. Siropul firbinte se pune din abundenta peste baclavalele un pic racorite dar nu racite. Se lasa la racit si apoi se pun la frigider sa se raceasca.

Se servesc de preferinta a doua zi!
Pofta buna!

In seara asta mi-am urmat tabieturile, ca in fiecare seara si mi-am citit blogurile preferate. Mi-a atras atentia si mi-a facut pofta DoiPeDoi
de muraturi. Ca se lauda ca e gospodar si a inceput sa-si umple camara.

Spre deosebire de mine, care nu am avut nici timp nici chef de osteneli prin bucatarie. Ne inteaba pe noi daca mai avem sugestii cu ce sa isi mai umple camara. M-am gandit ca ar fi bine sa ii dau o reteta dupa care salivez fara doar si poate de fiecare data cand ma gandesc la ea si pa care o facea mama ca si compozitie pentru ardei umpluti cu salata de varza.

Dar, pentru ca nu ma dau in vant dupa ardei murati, am inventat (cu siguranta ca nu sunt singura) reteta personala pe care am adaptat-o la borcane de 800 gr. in locul ardeilor umpluti.

Pentru aceasta salata am nevoie de:

3 kg varza
500 gr. ardei grasi
1 kg morcovi
2 radacini hrean (daca este necesar)
250 ml apa
1 lingura boabe piper
marar
sare grunjoasa
Un strop de otet si vre-o doua linguri de sare.

Cum procedezi? Dai prin razatoarea mare varza (unii mai indemanatici prefera sa o toace julien) si se framanta bine cu sare pana de inmoaie impreuna cu sarea.

Prin aceeasi razatoare mare se trec si morcovii si, pentru aroma, tocam marunt si ardeii; iar daca dorim sa fie putin picanta salata, punem si ardei iuti. Se pun si celelalte plante aromate (mararul tocat marunt si hreanul dat prin razatoarea mica).

Asezi compozitia foarte indesata in borcane si completezi cu zeama ramasa in vas in care ai adaugat, spre siguranta salatelor tale, niste aspirina NEtamponata sau conservant(in functie de cantitate).

Capacesti bine borcanele si le pui in cuptor la bain-marie pentru 1/2 de ora. Le lasi invelite bine, sa se raceasca pana a doua zi, cand le pui la pastrare in camara.

Va doresc pofta buna!

Chiar daca am vorbit despre cum sa te rasfeti pe tine, poate, ar fi frumos sa iti rasfeti si partenerul de viata.

Propune-ti o zi, in care sunteti liberi amandoi . Incearca sa te trezesti inaintea lui, sa faci cafeaua si sa pregatesti un mic dejun copios.

Du-i tava la pat si savureaza micul dejun in pat alaturi de iubitul tau; restul scenariului te las pe tine sa il faci.

Savurati siesta pe indelete si faceti-va un program pentru pranz: ceva care sa-i placa lui. Spre exemplu, pe frigul asta, sa mergeti la biliard, bowling, sau sa serviti cafeaua in oras cu prietenii.

Dupa ce ati ajuns acasa, pregateste-i felul lui de mancare favorit, rasfata-l, saruta-l, alinta-l.
Declara-i ca azi e ziua lui de rasfat. Arata-i ca il iubesti.

Ne-am invatat sa declaram sus si tare ca suntem delicate, ca vrem sa fim rasfatate, protejate. Destul de egoiste in ceea ce priveste barbatii: ei trebuie “sa vaneze, sa asigure adapost, protectie”. Prea putin loc si pentru relaxare.

Daca ei sunt prea barbati sa recunoasca, va spun eu: si ei au nevoie de aceleasi lucruri ca si noi: un pic de atentie si relaxare, un pic de apreciere si cel mai mult, dragoste.

Daca vrem sa avem o relatie sanatoasa, sa ii rasfatam din cand in cand, pentru ca este atat de simplu.

Gigi-papa.
Asa ii zic eu felului asta de mancare. Il fac destul de rar, pentru ca necesita un pic de timp dimineata.
Ai nevoie de:

Paine feliata nu foarte proaspata;
Lapte
Oua
Un praf de sare
Un strop de esenta de vanilie.
Procedezi asa: pui laptele intr-un castron si il amesteci cu esenta de vanilie si praful de sare.
Inmoi feliile de paine in lapte.
Intr-un alt castron bati bine ouale cu un praf de sare si bagi si feliile de piine inmuiate in lapte.
Pui la prajit la foc mic, pe ambele parti.
Sunt bune mancate simple sau cu gem sau zahar, altii le prefera cu cascaval ras deasupra si fara esenta de vanilie.
Asa imi facea bunica mea cand eram mica.
Delicios!