Ma tot gandesc ca ar trebui sa-mi adopt in farsit un stil vestimentar mai elegant si sa las tinutele sport, fara rafinament si eleganta se le poarte altii. Numai ca eu m-am hotarat de circa un an de zile sa fac asta, dar, atunci cand ma duc la cumparaturi, ma abureste Arhi, plictisit de prea multa plimbare prin magazine. Vede ceva care i-ar place si insista pana ma trezesc acasa cu vre-o bluza care nu se potriveste cu nimic din ce am eu. Sau, atunci cand merg singura, ajung acasa fara sa fi cumparat nimic: fie din cauza ca nu-mi place nimic fie, daca asa fi gasit ceva, ar fi prea scump pentru buzunarul meu. Ma gandesc ca am gusturi scumpe; sa vorbesc oare cu seful meu sa-mi mareasca salariul?
Acum spre exemplu, mi-ar trebui ceva de genul unui costum sacou-pantaloni si vre-o doua camasi. Voi purcede maine sau poimaine la cumparaturi sa vedem cat sunt de norocoasa. Va tin la curent.

Inca de la inceput faci compozitia de la galuste! important este din cate oua vrei sa faci. Eu fac din 4 oua. Si adaug vegeta dupa gust si o lingurita de ulei, le bat bine si adaug in ploaie grisul. Trebuie sa iasa o compozitie cam ca smantana: nici moale nici tare. Si o lasi deoparte la “dospit”.
Te apuci sa faci supa. Eu o fac din aripioare de pui cu ceapa, morcov, telina, un ardei mic verde si cateva rosii cubulete decojite(mai mult de aspect). Condimentez cu Maggi secretul gustului si un pic de piper. Si las sa fiarba legumele. Dupa aproximativ 45 de minute, adaug o cana cu apa rece in supa ca sa se “domoleasca” si dau aragazul la mic. Incep sa pun galustele formate cu lingura fierbinte in supa. Dupa ce am terminat, daca este cazul, mai pun cateva linguri cu apa rece deasupra lor(asta o stiu de la vecina mea Adelina) ca sa se lase galustele la fundul oalei si sa aiba timp sa se umfle (repet: la foc mic!) Si le mai las sa fiarba aproximativ 20 de minute.
Si va doresc pofta buna!

Pai printre spalat vase si spalat aragazul, m-am uitat la Matrix. E genul ala de film la care te uiti de 5 ori si tot iti vine sa-l mai vezi o data. Si cand te gandesti ca intre vase, televizor, faptul ca scriu pe blog nu-mi mai ramne timp pentru citit si o carte. Poate ca prea vreau sa le fac pe toate odata, dar mi-ar place sa mai am timp si pentru citit, mai ales ca am scuturat biblioteca oleaca si am gasit comori demult ingropate cum ar fi Apocalipsul de Steven King sau Panza de paianjan de Cella Serghi.
Eh! Am sa le fac eu o data si odata pe toate. Acum ma duc la nani, ca miine, din pacate, ma duc la munca, spre deosebire de altii care deja savureaza sfarsitul de saptamana. Nesuferitilor!

Daca am stat prea mult in casa pe motiv ca sunt bolnava, mintea mea si mai bolnava se gandeste la prostii, logic!
Ma intreb oare de ce se zice ca barbatii vin de pe Marte si femeile de pe Venus? Sau mai bine zis de ce femeile trebuiesc cucerite si barbatii sunt obligati de eticheta sa stea sa se chinuie ca idiotii in situatii ridicole si amuzante, ca sa cucereasca inima femeii alese. Se insista prea mult pe perioada de curtare si prea putin pe dezvoltarea unei relatii parteneriale. Se trezesc tot mai multi oameni casatoriti care peste trei luni sau un an sau doi se trezesc langa niste straini si simt nevoia sa evadeze, sa divorteze.
Sexul a devenit moneda de schimb?!? De cand si pana cand ceea ce ar trebui sa insemne un simbol al iubirii si contopirea a doua suflete, a capatat aerul fad al mucegaiului si aspecul din ce in ce mai salbatic, animalic.
Poate ca inteleg barbatii ca devin misogini, pe niste pipite superficiale care gandesc ceva de genul: “Lasa fata, ca daca vrea sa fie cu tine trebuie sa-ti ia masina aia pe care o vrei tu, altfel ce barbat e asta?” Sau mai sunt situatii de genul : “Daca ma culc cu el zice ca sunt proasta, asa ca il las sa fiarba!”
Unde au disparut povestile cu Feti Frumosi si cu Ilene Cosanzene si cu “au trait fericiti pana la adanci batraneti”? Sau l-a mancat balaurul pe Fat Frumos cand l-a pus Ileana Cosanzeana sa-i aduca trei pere malaiete.
Oare noi femeile suntem prea pretentioase? Sau barbatii ar vrea sa primeasca totul degeaba? Daca o femeie are nevoie de dovezi de iubire (”-Sa-i aduci luna de pe cer!”), pentru un barbat o farfurie de mancare buna si o partida de sex pe cinste este tot ce isi poate dori, visa. In fond si la urma urmei cred ca asta este singura diferenta intre noi sexele.

Nu stiu ce a fost cu raceala/gripa asta. Arhi, iubitul si adoratul meu a avut grija exemplara de mine. S-a dus la farmacie, mi-a luat Fervex, Faringosept, Aspirina, mi-a facut ceai, a avut grija sa-mi mai puna cate un film (in momentele in care am fost treaza).
Am dormit de ieri pana azi, aproximativ 20 de ore. Dar m-am facut bine. Si asta datorita sotului meu. Asa te mai trezesti cateodata si realizezi ca esti un om norocos, ca ti-ai gasit jumatatea, perfecta sau imperfecta, fara de care nu stii cum ai mai putea trai.
In fond si la urma urmei, asta este o casnicie: doi oameni care se iubesc si care au grija unul de celalalt. Sa-ti gasesti un om langa care sa stii ca nimic nu este imposibil de realizat.
Acum, rasfatata de atat grija, il voi lasa pe Arhi sa zica tot ce-si doreste, fara sa ma enerveze. Probabil ca asta pana maine cand o sa ma enerveze iar si eu am sa-l iert din varii motive asa cum el ma iarta pe mine cand il scot din sarite. Cred ca asta este o casnicie care functioneaza.

Sa incepem cu inceputul: Dimineata ma trezesc repede, constiincioasa sa nu intarzii la munca. Imi fac tabieturile, ma imbrac si apare Arhi cu ochii carpiti de somn, hotarat sa ma duca el cu masina la munca. “Lasa mai, ca iau microbuzul din fata blocului si ma lasa la munca. Si nici nu mai poluam mediul degeaba, sau sa cheltuim benzina fara rost”. Pana la urma ma las pagubasa si il astept sa se imbrace. Coboram jos, curata geamurile inghetate, porneste masina, incalzeste motorul, demaram. Dupa nici un kilometru, intr-o zona fara taxiuri sau miloace de transport in comun, se opreste masina brusc. Da-te jos, impinge masina pe trotuar, alearga repede spre o straduta mai populata. Il las pe al meu sot, cu Buburuza (Dacia noastra) sa se spele pe cap si ma arunc in primul taxi care imi iese in cale.
Ajung la munca, ca orice zi de luni, munca multa. Suna telefonul in continuu. Adoratul ma bazaie cu comisioanele pe care le am de facut pentru el - ca de, el nu prea iese din casa decat la distractie, in rest ma are pe mine comis-voiajor, titrez bun la toate. In pauza de masa imi rezerv dreptul sa merg la cumparaturi pentru cina. Il sun pe al meu sot care de fiecare data face cate ceva si e cu gandul la orice altceva decat la ce vorbesc cu el.
- Cam ce ai vrea sa mananci?
Dupa ce ma face sa-i repet intrebarea de vreo 2 ori ca sa aiba timp creierul lui sa proceseze in secundar intrebarea imi zice… ce vrei tu draga mea! si ma lasa in fata standului cu produse proaspete sa aleg ceva ce oricum nu o sa-i convina si o sa ma bodogane diseara. Trec destul de repede peste intreaga mea activitate de la munca (cand se stabileste rutina totul devine usor) fara sa-mi dau seama cand a trecut timpul. Suna iar telefonul: “deci e 5 si te astept acasa ca mie mi-e foame si iar o sa manac tarziu si mie nu-mi convine”.
Trezita repede la realitate alerg catre casa. Deschid usa, ce credeti ca facea sotul meu? Statea la calculator, logic.
Trec la “aparate”. Imi iau tigaia de la tefal in brate , pun pestele la prajit in sosul facut de mine (delicios), fac salata. In tot acest timp primesc informatii cu privire la trafic, vizitatori si comentarii - de parca eu as fi cerut asa ceva.
Ma hotarasc sa fac o baie fierbinte, si il aburesc sa vina sa ma spele pe spate. Si vine, ce sa zic, dar!!! cu laptop-ul in brate!!! Jur ca nu fabulez! M-am enervat!
Macar a spalat vasele.

Citeam acum cateva minute la Zoso pe blog inca ceva despre ce ar gandi o femeie. Nu ar fi prima oara cand citesc asa ceva, este deja un folclor intreg pe tema asta pe internet in toata lumea, numai ca de data asta s-a umplut paharul.
Asa ca voi spune cateva chestii la repezeala :
Daca noi suntem atat de ganditoare si despicam firul in patru cu ce sunteti voi(barbatii) mai interesanti ca vegetati in canapea si va beti berea (ragaind delicat) uitandu-va la meci?
Daca femeile calculeaza scenarii cu privire la ceea ce faceti voi este ca nu le spuneti ce ati facut astazi, ca din punctul vostru de vedere nimic nu este interesant din ce ati facut in ziua respectiva.
Daca femeile se intreaba daca le iubiti sau nu este pentru ca de cand ati “cucerit-o” si ati “facut-o a voastra” ati mai uitat ca exista romantism - cel putin in prezenta lor - si, unii dintre voi mai aventurosi si care se plictisesc repede, isi cauta alte “galaxii de cucerit”. Atunci femeia de langa tine incepe sa se framante, sa devina un accesoriu numai bun de facut mancare si spalat rufe.
Poate daca ati fi suficient de atenti, comunicativi, si mai ales iubareti, ati face din cand in cand, chiar si dupa 5 ani de relatie, o surpriza romantica iubitei, o cina, o baie cu spuma si petale de trandafiri sa o faci sa se simta regina Nilului, poate nu v-ar mai “trancani” si v-ar deranja in timpul meciului sau din fata monitorului.
Daca nu ati mai fi atat de superficiali pentru o clipa, v-ati gandi ca suntem sensibile, delicate, ca va iubim si ca fara noi , femeile, nimic nu ar mai avea sens. Dar sunteti prea preocupati sa fiti “barbati” si sa faceti haz de toate chestiile astea atat de femeiesti.
Daca suntem atat de nesuferite si complicate de ce ne iubiti? De ce aveti atata nevoie de noi?
Daca ne tot analizati atat, de ce nu faceti sa functioneze si “rotitele” voastre romantice? Sau le puneti in functiune doar la capitolul cucerire?

Deci azi a fost ziua cantarului si se pare ca a dat roade infometarea asta enervanta. Ma astept ca organismul meu sa se trezeasca si sa zica: gata! nu mai slabesti! si, la urmatorul cantar sa ma apuce cele mai mari depresii vazand ca nu am reusit sa slabesc nici macar un gram. Dar, stiind toate acestea din avans, am sa reusesc sa imi inving poftele si am sa reusesc sa trec cu bine peste toata perioada asta de 13 zile.
Bine ca sunt in concediu, reusesc sa ies mai rar din casa si sa simt mirosuri de mancare de la restaurante sau fast-food. Am trecut cu brio prin fata unor pui rotisati si a unor mici cu mustar, astazi, cand am fost (iar!!!) la munca pentru un control de rutina.
Imi este mai usor, perioada este mai putin propice pentru vizite sau iesiri in oras datorita vremii destul de foarte reci.
In rest, nu mai am energie sau nervi. Totul se invarte in jurul curei asteia de slabire. Dar si cand o sa-mi iasa… nimeni nu o sa fie ca mine…de zvelta! (si ametita de foame)

A treia zi de concediu, a treia zi de cura de slabire.
In ce-a de-a treia zi de concediu ce credeti ca am facut? M-am dus la munca. Era musai. Asta se cheama hotarare si abnegatie si devotament! Da’ ce sa zic, imi place! Cred ca sunt workoholica. Sa fie asta un lucru rau?
Cura de slabire nu face decat sa ma lase fara valga. Astazi am avut acuta senzatie de ulcer dar nu a fost decat o sperietura. Cura asta e groaznica si inumana. Singurul motiv pentru care nu renunt la ea este ca sunt incapatanata si imi doresc enorm de mult sa slabesc. Si cu multa ambitie cred ca am sa reusesc. Dar daca am sa reusesc sa slabesc promit ca nu voi mai manca nimic in plus ca sa ma ingras si sa zic cu nonsalanta: “- Lasa ca slabesc eu!” ca nu tine! Nu se merita sacrificiul.
Nu stiu cum se face, dar de fiecare data cand trebuia sa fac ceva de mancare nu-mi trecea nimic prin cap. Acum “vizionez” salivand: sarmalutze, pomana porcului, mamaliga cu carnati, oua ochiuri si branza de burduf, ardei umpluti, ciorba de perisoare, ardei picanti umpluti cu braza feta,pui pe sticla lasat peste noapte la fezandat, impanat din besug cu usturoi, as manca si cu ochii un peste de ala pe gratar facut saramura; sa nu vorbim de lucruri sfinte cum ar fi shaorma sau o pizza plina de mozzarella…Explicatia este simpla: MI-E FOAMEEEE! Dar, inca ma mentin pe pozitii. Nu voi renunta atat de simplu.
Mi-a recomandat cineva o carte care este scrisa de nutritionista lui Teo, Mihaela Bilic dar nu o gasesc neam.
Trebuie sa invatam sa ne hranim corect pentru a nu pati ca mine.
P.S. Imi cer scuze din avans daca nu am fost prea coerenta, dar sunt fara vlaga si deci nu cujet drept.

Gata! 2(doua) saptamani de concediu, numai pentru mine. Sa ma trezesc cand vreau si sa dorm cand vreau, sa ies din casa sa ma plimb, sa ma distrez.
Mi se cam terminasera bateriile rau de tot. Mai ales cu sarbatorile astea care te solicita la maxim.
Ca tema principala a concediului asta o sa fie o cura de slabire de 13 zile pe care am gasit-o la vecina si vecina a gasit-o la o colega de munca care si ea la randul ei o are de la o prietena (femeile astea!).
Ma gandeam: de fumat nu mai fumez (de 4 ani), de baut nu beau decat ocazional, cafea nu mai am voie - sanatatea,deh! de mancat - am intrat la dieta, imi mai ramane o singura placere dar sunt prea epiuzata de cura asta de slabire ca sa mai fac ceva in directia asta. Macar sa dorm in concediul asta si sa ma plimb!
Se spune ca dieta asta te ajuta sa slabesti intre 6 si 10 kg in 13 zile dar sa nu revii la regimul de viata anterior curei de slabire. Adica sa nu mai sar peste micul dejun ca tebuie sa ajung la munca si la prinz, daca am timp sa mananc iau un sandvich straveziu iar seara pe la 7 cand ajung acasa sa ma indop de mama focului cu o farfurie de ceva mancare gatita?Hm!
Ce viatza e asta? Mai ales ca am luat reteta de Tort de sarlota si de Ciorba de burta - tot de la vecina - care e specialista in bucatarie.Of!
Daca ar fi simplu sa ne simtim bine asa cum suntem, sa nu existe complicatii medicale, sa nu existe tipare care pe multi dintre muritori ii imbolnavesc de anorexie sau bulimie.
Astazi este prima zi si se pare ca este destul de greu: am mancat pentru dimineata o ceasca se ceai si pentru pranz 100 gr. de spanac fiert cu 2 oua pana la ora 18 cand voi manca o feliutza mica mica de friptura de vita si salata cu zeama de lamaie. Si in rest multa multa apa.
Incerc sa nu-mi fac griji, pentru ca o sa rezist! Trebuie daca vreau sa slabesc. O sa va tin la curent.