Tot alergand prin oras, ca o albinuta, am uitat sa ma mai uit in jurul meu. Si azi, in timp ce Adoratul ma plimba cu masina prin oras, am vazut ceea ce asteptam demult: sa vad capacii infloriti. A inceput primavara in toata splendoarea ei. Stiu! Sunt dezgustator de romantica, dar nu ma pot abtine. Imi suna in urechi reclama de la Floriol cu muzica aia “I feel good!” si se continua cu “Love is in the air!!!” asta asa, repede, intre munca, casa, musafiri si facut mancare. I’m alive!
Sa va zic si ce am mai facut de mancare dar pentru asta am sa dedic un post aparte!

Prea satula de prea multe, exagerate si false urari, nu am scris astazi nimic despre martisor. Este tragic ca ceva atat de frumos, ceva ce ar trebui sa vesteasca venirea primaverii, care sa ne faca sa zambim, sa ne bucuram, sa simtim ca “inflorim”, nu ne lasa decat senzatia acuta si dureroasa de constipatie cand privim in portofel. Pentru ca la asta se rezuma tot. La portofel, la listele de cadouri pe care trebuie sa le faci, la un buget special de alocat in directia asta.
Intre timp, in goana asta dupa cadouri, uitam sa vedem ca a venit primavara. Ca de fapt asta sarbatorim: venirea primaverii.
Eu am rupt orice lista si am plecat la plimbare. Am ajuns pe malul marii, am savurat briza marii si m-am scaldat in razele soarelui. Imi place sentimentul asta de awareness, de traire a clipei. Am mirosit si florile de pe gherete - mult prea scumpe in perioada asta(saracii elevi!!!) dar refuz sa cumpar… Imi plac florile in ghiveci si deja am prea multe. Intre timp o sa fiu atenta sa vad primul copac care infloreste si o sa am grija sa-mi fac timp pentru plimbari in aer liber. SI nu am sa uit sa zambesc.
P.S. A venit primavara!!! Bucurati-va!

Am fost prin targ si am aflat neste chestii pe care ma grabesc sa le impartasesc cu voi ca o barfitoare ce ma straduiesc sa fiu.
Se poarta vara aceasta verdele crud, galbenul, carourile. Se pune inca accent pe accesorii: bratari mari, cercei de asemeni. Se asorteaza pantofii (culori cat mai vii) cu o esarfa sau cu articole de imbracat, de preferat bluzele, in aceleasi tonuri. Inca se pune accentul pe gentile mari - gen sac fara fund (eu si asa nu-mi mai gasesc nimic in astea care le am!!!)
Am vazut ca la mare moda sunt unghiile false pe baza de silicon. Pe care le detest. NU le-as proba nici sa ma pici cu ceara. S-a inoculat in mintea mea persoanele care ar purta asa ceva: imaginea unor femei gen Mrs. Al Bundy, care nu face nimic concret, doar arata bine(sau cel putin se straduiesc).
Calvin Klein propune pentru toamna aceasta un aspect destul masculin, liniar, nu pune deloc accent pe culoare, pe formele feminine. Incearca sa readuca in linie, pantofii platforma. Iack!
Prada -tot pentru toamna-pune accent pe aceleasi linii, stangace si liniare. Se poarta negru si maro, in texturi lucioase. Introduc in tendinte si dantela. Daca aduc ceva interesant de bagat in seama ar fi pantofii cu tocuri exotice si interesante, care complimenteaza linia piciorului, putand cu usurinta a fi considerati bijuterii. Se pune accentul in machiaj pe sprancene cat mai bine definite, geometrizate.
Cand vad ce lipsa de inspitatie domina piata fashion-ului, imi pare bine ca sunt adepta stilului clasic casual. Dupa ce am urmarit un pic defilarile pe podium a noilor tendinte, am ramas cu impresia ca au ramas multe materiale nefolosite de acum 8-10 ani si s-au gandit ca ar da bine un pic de retro prin garderoba. Nu in a mea!

Am intrat intr-o monotonie care nu lasa sa se intrevada nimic bun. Am de lucru ca la balamuc, le execut, mecanic, linistit, masinal, intr-o rutina palpabila, plictiseala crancena care da senzatia se mutenie a tot ce se intampla in jur. Parca m-as deplasa intr-o materie vascoasa, in reluare, infiorator de plictisita.
Dete intelectualitatea in mine. Uite ce face domle’ plictiseala.
Se intrevede aici ideea inutilitatii comunicarii pe blog a tot ce este si ce nu este. Ce dracu am mai facut eu de mancare cred ca nu intereseaza pe multi.
Sau ca am incetat demult sa mai scriu poezii pentru ca, dupa ce le-am scris, l-am descoperit pe Nichita, si l-am contopit cu ideiile mele - ii preluasem ideea spiralei. L-am comparat cu ce am scris pana atunci si m-am acuzat de plagiat singurica, fara vreo vina. Ma lovesc de o criza a intelectului care a incetat demult sa mai citeasca o carte din comoditate si de prea multa oboseala. Nici macar fiorul acela al noului, al patrunderii intr-o alta dimensiune, nu-mi da imboldul de a deschide o carte. Scuzati-mi rabufneala. Mi-a scapat. Nici macar asta nu merita consemnat.
Imi vine iar sa apas Backspace… baliverne aruncate in plictiseala. NU depasesc inutilitatea aruncarii cuvintelor la intamplare. Sunt consemnata de sictir. Sa depan idei pe care altii inaintea mea le-au gandit, trait, simtit, redat. Atunci intervine mutenia, privirea fixata in gol pe liniuta aia clipitoare pe monitor. SI daca totusi mai razbat cuvinte, exista Backspace-ul.
I need madication! Boala mea are un nume: plictiseala!

Am facuti ieri 1000 de lucruri. In drum spre casa,dupa o zi grea, am primit cel mai frumos cadou pe care putea sa mi-l dea ziua respectiva. A nins. A nins asa cum rar ninge in Constata: cu fulgi mari, ca niste globuri, fara vant ca sa viscoleasca zapada, exact asa cum mai vezi in povesti cu ochii mintii. Nici macar nu era foarte frig.
Am zambit tot drumul spre casa. Mi-a inseninat ziua. Asa, ca soarele care imi intra azi, prin perdele, in bucatarie. Papagalii completeaza peisajul fonic cu o galagie vesela si jucausa. As avea chef de o plimbare lunga pe jos. Dar pentru asta ar trebui sa-l conving pe Arhi, si stiu, inteleapta cum sunt (sau nu!), ca nu am mari sorti de izbanda!
Cat de bine este sa savurezi o zi libera!

Pentru mine, ideea de a face un barbat fericit este destul de rudimentara: daca ii satisfaci dorintele, ai grija sa fie hranit, il lasi sa-si faca tabieturile in voie, fara sa-l cicalesti, si ii mai aduci o bere de la frigider cand se uita la vreun meci sau mai stiu eu ce emisiune sportiva. Asa ai deja toate calitatile necesare sa fi o sotie model si sa ai liniste in casa.Sau cel putin asa credeam.
Numai ca eu nu mai am liniste in casa de trei zile. Motivul? Nu stiu ce porcarie are blogul LUI! ca liniste eu nu am mai avut. Nici macar nu am mai avut chef sa mai scriu cate ceva pe blogul meu.
Consider, deci, ca trebuie sa fac o updatare a acestor calitati ale mele daca mai vreau sa am liniste in casa.
Probabil ca ar trebui sa devin un guru al wordpress si la tot ce trebuie sa stii despre acest lucru, un maistru al hostingului si implicit al legaturilor de internet, pentru a putea inlatura orice situatie neplacuta care ar putea aparea pe fruntea “adoratului” meu (caruia mi-a tot venit sa-i sparg capul zilele astea!). Si asta doar pentru un pic de liniste!
Hm! Cred ca mai bine prefer sa-l ignor!
Ce ar trebui sa faca femeia moderna in zilele noastre?!? Uite deci si explicatia pentru care sunt tot mai putine casatorii in zilele noastre.