Sunt incantata de noul anotimp care a venit in forta. Toamna e hotarata sa ne sperie. Ne-am schimbat de urgenta garderoba de vara cu cea de iarna, si suntem inca nepregatiti sa asimilam ca este frig, mai ales ca, acum 10-15 zile, inca mai faceam plaja.

La Constanta este ceva magnific: datorita marii, vantul intensifica valorile scazute ale termometrului.
Cat imi place vremea asta! Mai ales cand stai in pat sub paturica, butonezi telecomanda, si stii ca nu ai alt program pentru zilele urmatoare decat sa lenevesti, sa citesi mailuri, sa butonezi blogul, sa te relaxezi in bucatarie facand cate ceva bun.
Ce bine e ca a venit toamna si ca eu nu trebuie sa merg prin vant si ploaie sau sa ma trezesc dimineata!

Si ce pacat ca si cele mai bune lucruri au un sfarsit!

Am promis ca va voi tine la curent cu toate cate cele si am sa o fac chiar daca toata(sau aproape toata) blogosfera a scris, a participat la fericitul eveniment.

A fost atat de repede ca nu am apucat sa ma dezmeticesc ce s-a intamplat. Cred ca nici el sau ea.

Au fost (si sunt) frumosi. Aveau o stralucire in priviri, in zambet ca nu te puteai abtine sa nu zambesti si tu, uitandu-te la ei. Se iubesc - asta ar fi secretul lor! Si le doresc casa de piatra!

I-am luat repede la Constanta cu escala la Cluj. Pot sa zic ceva despre ei. Dorm muuult! Au apucat sa vada marea cat sa faca poze superbe. Au plecat si mai repede(sau mai incet - pentru ca au plecat cu trenul).

Eu abia acum incep sa imi revin din oboseala drumului.
Sunt genul ala de om care indiferent cat de bine s-ar simti pe unde ar merge, tot acasa este mai bine. Dupa drumul obositor si plin de peripetii, am plecat direct la munca.
Si asta este o alta poveste!

Imi era dor sa mai scriu ceva. Am amanat constant sa scriu motivand tot felul de scuze: ba ca trebuie sa fac pregatiri de Pasti, ca trebuie sa muncesc mai mult in perioada asta, ca nu am chef sau ca trebuie sa mai fac si un pic de treaba prin casa.
Cred ca mi-a fost lene.
Dar acum mi-e dor.
O sa ma straduiesc sa nu-mi mai gasesc scuze si sa imi rezerv in fiecare zi macar o jumatate de ora pentru a scrie.
Sa va povestesc ce am facut in toata perioada aceasta: pai a inceput cu pregatirile de Pasti. La mine a durat doar o zi si o noapte. Adoratul m-a ajutat cu curatenia in timpul zilei si seara eu am facut mancarea. Pana la ora 4:30 dimineata!
Am facut: salata beuf (a iesit salata a la ruse - pentru ca eu nu pun carne la salata asta), am facut drob (mai putin traditional - din pui - daca vreti reteta sa-mi ziceti - delicios), am facut bors de primavara din porc cu leustean, stevie, patrunjel…racoroasa, am vopsit oua si am facut o friptura la cuptor care a fost tinuta la macerat o noapte intreaga.
Mi-am dorit sa fac lucrul asta ca sa “simt” si eu ca vine Pastele. Cand eram mai mica tineam post, aveam mai mult timp sa ma pregatesc de sarbatoarea asta. Asteptam noaptea de Pasti cu nerabdare, bucurie si pofte dupa tot ce am pregatit si ma asteapta acasa: mancare, cadouri cu ceva nou, pentru ca asa este traditia.
As fi avut posibilitatea sa cumpar totul de-a gata, sa ma invart de vre-o 2 ori prin bucatarie si gata. Dar ar fi trecut prea repede, parca nu as fi savurat momentele astea care oricum au fost prea scurte. Am facut Pastele cu prieteni buni si a fost frumos dar la fel de repede. Vremea a fost cumplita: a plouat cu galeata.
Au trecut repede zilele de dupa. Parca totul trece prea repede!!!
De 1 Mai am fost la gratar. Un gratar reusit daca nu ar fi fost atata mocirla si nu as fi uitat sarea acasa. Munca…munca si iar munca. In momentele cand as fi putut sa mai scriu ceva pe blog am preferat sa stau in plapumioara si sa ma uit la filme (va rog sa-mi mai recomandati filme bune).
Huh! Ce dor mi-a fost sa scriu.
O sa mai am un post, poate diseara, poate maine, cu ce se poarta in materie de incaltaminte. Am fost la Bucuresti la deschiderea unui magazin de lux cu articole din domeniu. Voi reveni!

Prea satula de prea multe, exagerate si false urari, nu am scris astazi nimic despre martisor. Este tragic ca ceva atat de frumos, ceva ce ar trebui sa vesteasca venirea primaverii, care sa ne faca sa zambim, sa ne bucuram, sa simtim ca “inflorim”, nu ne lasa decat senzatia acuta si dureroasa de constipatie cand privim in portofel. Pentru ca la asta se rezuma tot. La portofel, la listele de cadouri pe care trebuie sa le faci, la un buget special de alocat in directia asta.
Intre timp, in goana asta dupa cadouri, uitam sa vedem ca a venit primavara. Ca de fapt asta sarbatorim: venirea primaverii.
Eu am rupt orice lista si am plecat la plimbare. Am ajuns pe malul marii, am savurat briza marii si m-am scaldat in razele soarelui. Imi place sentimentul asta de awareness, de traire a clipei. Am mirosit si florile de pe gherete - mult prea scumpe in perioada asta(saracii elevi!!!) dar refuz sa cumpar… Imi plac florile in ghiveci si deja am prea multe. Intre timp o sa fiu atenta sa vad primul copac care infloreste si o sa am grija sa-mi fac timp pentru plimbari in aer liber. SI nu am sa uit sa zambesc.
P.S. A venit primavara!!! Bucurati-va!

La multi ani celor ce poarta numele de Andrei, Andreea, Andrea. Sa fiti sanatosi si sa vi se indeplineasca toate dorintele.DAR!!! Aveti grija ce va doriti pentru ca s-ar putea indeplini!