Am intrat intr-o monotonie care nu lasa sa se intrevada nimic bun. Am de lucru ca la balamuc, le execut, mecanic, linistit, masinal, intr-o rutina palpabila, plictiseala crancena care da senzatia se mutenie a tot ce se intampla in jur. Parca m-as deplasa intr-o materie vascoasa, in reluare, infiorator de plictisita.
Dete intelectualitatea in mine. Uite ce face domle’ plictiseala.
Se intrevede aici ideea inutilitatii comunicarii pe blog a tot ce este si ce nu este. Ce dracu am mai facut eu de mancare cred ca nu intereseaza pe multi.
Sau ca am incetat demult sa mai scriu poezii pentru ca, dupa ce le-am scris, l-am descoperit pe Nichita, si l-am contopit cu ideiile mele - ii preluasem ideea spiralei. L-am comparat cu ce am scris pana atunci si m-am acuzat de plagiat singurica, fara vreo vina. Ma lovesc de o criza a intelectului care a incetat demult sa mai citeasca o carte din comoditate si de prea multa oboseala. Nici macar fiorul acela al noului, al patrunderii intr-o alta dimensiune, nu-mi da imboldul de a deschide o carte. Scuzati-mi rabufneala. Mi-a scapat. Nici macar asta nu merita consemnat.
Imi vine iar sa apas Backspace… baliverne aruncate in plictiseala. NU depasesc inutilitatea aruncarii cuvintelor la intamplare. Sunt consemnata de sictir. Sa depan idei pe care altii inaintea mea le-au gandit, trait, simtit, redat. Atunci intervine mutenia, privirea fixata in gol pe liniuta aia clipitoare pe monitor. SI daca totusi mai razbat cuvinte, exista Backspace-ul.
I need madication! Boala mea are un nume: plictiseala!

In ultimile doua saptamani nu am prea avut timp de nimic: 85% din timp l-am petrecut la munca si pentru munca, 1o% pentru somn si restul pentru activitati care nu suportau amanare, cum ar fi un pic de activitati casnice.
Numai ca ieri, dupa atata vreme, am iesit in oras (in interes de serviciu) si am dat, in drumul meu, in plina strada, in vazul tuturor, chiar intr-o statie de autobuz, la parterul unul bloc peste un salon de masaj (vezi foto).
Ma intreb, sa fie acesta “varful” care o sa-i impulsioneze pe parlamentari sa voteze legea prostitutiei? Si mai am o intrebare: daca acum, fara aceasta lege a prostitutiei, se poate infiinta asa ceva, in plina strada, acolo unde copii nostrii ies sa bata mingia (daca mai ies), ma intreb: unde va disparea minima pudoare cu care am mai ramas in democratia asta atat de prost inteleasa? Sa-ti vina tzancul, caruia te straduiesti sa-i pastrezi inocenta prin educatie, si sa te intrebe: “Tati, la parter a noi ce fel de magazin este deschis? Ca l-am vazut pe vecinul ca a intrat acolo!”. Chiar si eu, care sunt socata de aspect, privesc acest lucru cu o mentalitate de tragic -comic, ma intreb oare ce cred barbatii despre asta!
Si ca tot veni vorba, doctorii chiar se straduiesc sa legalizeze spaga pe care ei o iau de la pacienti. Dude!
Exista un proverb chinezesc care zice cam asa: “sa te fereasc zeii sa traiesti vremuri interesante”.

In viata asta a mea destul de liniara (nu-mi plac schimbarile decat de mobila si de garderoba) se intampla si chestii care sa ma faca sa tip prin casa si sa sar in sus de bucurie. Ma plangeam eu, de una zi, ca trebuie sa-mi maresc salariu daca vreau sa-mi reinnoiesc garderoba. Am lucrat atent si minutios in aceasta directie si am reusit sa ating acest obiectiv. In fine, nu asta este obiectul reclamatiei mele. Ideea este urmatoarea: dupa ce am primit telefon, in ziua libera, ca sa fiu anuntata de aceasta marire de salariu, incep sa execut aceste miscari de jos in sus si sa-mi revars tonalitatile dintr-un cantec (al afonilor) de victorie prin casa. Bineinteles, al meu, ca bradul, la calculator, isi indreapta fata catre mine, cu ochii tot in monitor(pentru ca tasta de zor mai stiu eu ce lucruri importante) si imi zice: “bravo, felicitari!”. Pai bine dom’le, eu particip activ la bunastarea familiei noastre si doar atat merit? Da’ poate sa te alaturi de mine in acest mirific dans, sau poate sa ma iei in brate si sa ma pupi. Nu domle! Deci fac reclamatie!!!
M-am desumflat destul de repede dupa aceasta victorie, intampinata atat de necuviincios si “mi-am jurat atunci in barba”: voi chetui toata marirea de salariu si inca pe atat la shopping sa-mi vindec atentia neacordata mie.
Sa mai zic inca o data de faptul ca urasc calculatoarele?
P.S. L-am iertat pentru ca am primit cadoul de Valentine’s Day

Daca am stat prea mult in casa pe motiv ca sunt bolnava, mintea mea si mai bolnava se gandeste la prostii, logic!
Ma intreb oare de ce se zice ca barbatii vin de pe Marte si femeile de pe Venus? Sau mai bine zis de ce femeile trebuiesc cucerite si barbatii sunt obligati de eticheta sa stea sa se chinuie ca idiotii in situatii ridicole si amuzante, ca sa cucereasca inima femeii alese. Se insista prea mult pe perioada de curtare si prea putin pe dezvoltarea unei relatii parteneriale. Se trezesc tot mai multi oameni casatoriti care peste trei luni sau un an sau doi se trezesc langa niste straini si simt nevoia sa evadeze, sa divorteze.
Sexul a devenit moneda de schimb?!? De cand si pana cand ceea ce ar trebui sa insemne un simbol al iubirii si contopirea a doua suflete, a capatat aerul fad al mucegaiului si aspecul din ce in ce mai salbatic, animalic.
Poate ca inteleg barbatii ca devin misogini, pe niste pipite superficiale care gandesc ceva de genul: “Lasa fata, ca daca vrea sa fie cu tine trebuie sa-ti ia masina aia pe care o vrei tu, altfel ce barbat e asta?” Sau mai sunt situatii de genul : “Daca ma culc cu el zice ca sunt proasta, asa ca il las sa fiarba!”
Unde au disparut povestile cu Feti Frumosi si cu Ilene Cosanzene si cu “au trait fericiti pana la adanci batraneti”? Sau l-a mancat balaurul pe Fat Frumos cand l-a pus Ileana Cosanzeana sa-i aduca trei pere malaiete.
Oare noi femeile suntem prea pretentioase? Sau barbatii ar vrea sa primeasca totul degeaba? Daca o femeie are nevoie de dovezi de iubire (”-Sa-i aduci luna de pe cer!”), pentru un barbat o farfurie de mancare buna si o partida de sex pe cinste este tot ce isi poate dori, visa. In fond si la urma urmei cred ca asta este singura diferenta intre noi sexele.

M-am trezit azi, cu amigdalele umflate, imi curge nasul, ma doare capul. Instant mi-am zis: azi e zi de dormit, de mancat usturoi(e foarte bun pentru raceli!) si de butonat calculatorul. Asa ca mi-am luat liber.
Numai ca mi-e cam rau si cred ca am sa ma bag in pat si am sa ma uit la filme.
Dar asta dupa ce trec prin bucatarie si ingrijesc de papagalii mei Zuza si cu Zusu, si imi hranesc sotul si mai fac si un pic de ordine prin casa, pentru ca azi e zi de curatenie si spalat rufe.