Stiu ca la un moment dat mai toti blogarii au un titlu de genul asta.
Eu nu ma plang ca nu am subiecte sa scriu, ma plang ca nu am timp.

Lipsa de inspiratie la mine este in bucatarie. Nu mai stiu ce sa fac de mancare. De asta se loveste tot omul, toate femeile care au in indatorire lucrul asta. Nu mai stiu ce sa fac de mancare.

Aveti voi sugestii?

Sa nu fie ceva nesanatos, in afara sezonului sau care sa contina multe calorii ca mi-a reprosat Adoratul ca nu am suficienta grija de silueta lui.

Later edit: am butonat un pic EBucataria a lui Andrei Crivat si vreau sa zic ca deja salivez. nici nu stiu ce sa incerc mai repede. Si eu care vroiam sa ma bag cu o reteta pentru concurs… se pare ca sunt multi amatori “profesionisti”. Cand o sa prind curaj, am sa trimit si eu o reteta.

Zilele astea la tv se plangea o reporterita de mizeria de pe plaja. Ca nu exista cosuri de gunoi, ca nu ridica nimeni mormanele de gunoaie acumulate pe plaja.

Incepuse reporterita sa acumuleze date importante despre cine trebuie sa ridice gunoiul, cine administreaza plaja, care sunt vinovatii.

M-am enervat. Nimeni nu face nimic la nivel national pentru educarea populatiei. Vrei sa ai o plaja, o tara fumoasa si curata? Nimic mai simplu: cand plimbarile tale ajung la plaja, la picnic sau pur si simplu cand mananci o inghetata, fii educat: ia-ti o punga cu tine si aduna-ti mizeriile. Pleaca de acolo si cauta o ghena de gunoi, chiar daca este la 3 km distanta. Data viitoare cand vei mai merge la plaja, nu vei fi scarbit de ce gasesti acolo: gunoaiele pe care le-ai lasat tu sau alt needucat.

Am vazut o tipa cu doi copii: unul de 5-6 ani si unul suficient de mic sa stea in carut. Copilul ii da mamei ambalajul de la inghetata si mama ce crezi ca face: baga ambalajul sub carut. Nu m-am putut abtine. M-am dus la ea si am intrebat-o: “-Asa vrei sa iti educi copii? Cosul de gunoi este la 2-3 pasi de dumneavoastra. La anul, cand veti veni in statiune, sa nu spuneti ca este jegoasa, murdara.Acasa tot asa faceti? Bagati gunoiul sub canapea?” Nu a zis nimic. Si-a luat ambalajul si s-a deplasat pana la cosul de gunoi. Poate eu am reusit sa schimb ceva, poate nu.

O alta tipa, imbracata traznet, manca o shaorma pe strada. Termina de mancat si arunca ambalajul pe strada - pur si simplu. Ma duc la ea si ii zic politicos: “- Cred ca v-a scapat ceva pe jos!” la care ea, absolut nonsalanta imi raspunde: “- Nu! Nu mi-a cazut nimic, eu am aruncat hartia aia pe jos”. Asa pur si simplu. Am amutit la atata nesimtire.

Primul pas trebuie sa il faca fiecare din noi. Sa ne plangem mai putin si sa facem mai mult.

Trebuie mentionat un amanunt deosebit in calatoria noastra: Deja Vu.

Nu am vazut pana acum asa ceva in Romania. Un hotel-pensiune cu personalitate. Ceva superb. Pesonal exemplar. Servire ireprosabila. Mancare delicioasa. Ii fac reclama, pentru ca merita! Nu ai de ce sa iesi din hotel. Poate doar sa admiri Clujul. Este superb! Am facut o escala acolo prin amabilitatea lui Andrei Crivat. Chiar daca nu este clujean, a reusit sa ne arate esenta Clujului de calitate.

Daca ar fi sa fiu nevoita sa plec din Constanta, as alege cu siguranta Clujul.

In cea mai frumoasa zi din concediu - pentru ca in celelalte zile a plouat - am plecat intr-o raita impulsiva si neorganizata prin Dobrogea.
S-a dovedit a fi romantica.
Am iesit timid din Constanta prin nord: Ovidiu. La iesirea din oras am oprit la o pensiune si ne-am baut cafeaua. Linistea deplina era rupta de cantecul unor zburatoare simpatice. In rest, atmosfera toropitoare, in care totul se intampla incet, dinadins parca, pentru a-ti da ragazul sa savurezi tot ce ti se intampla. Privirea imi ramane adormita pe zbaterile unei insecte care bazaie nesuferit.

Dupa clipele alea atat de balzaciene, am pornit iar la drum. El la volan, eu cu o mare curiozitate, pentru urmatoarea destinatie: Medgidia. Am oprit la un popas. Am mancat ceva si am hotarat un alt traseu.

Am mers prin sate pierdute parca de lume. Am trecut printr-un sat care se numeste Lanurile. Am inteles si de ce: era inconjurat de lanuri cat vedeai cu ochii. Peisaje care te fac sa visezi la eroi si intamplari din carti.

Drumul ne-a dus la Vama Veche. Dupa drumul lung, in care caldura ne-a dat mare bataie de cap, briza marii, peisajul salbatic si atmosfera racoroasa pe care ti-o da terasa acoperita cu stuf este una de vis.
Atmosfera este completata de muzica soul si reggae si fosnetul marii

La nici o aruncatura de bat de terasa, un tip isi intinde cortul. Sunt aproape invidioasa. Ce mi-ar fi placut sa putem sa stam si noi, asa, arsi de soare si de vant pe malul marii.

Ce ciudat: aveam o parere destul de indusa ca acolo nu sunt decat aurolaci.
Am simtit “parfumul” salbatic, neimblanzit - inca - al marii.
Mai incolo un pic, la un foc de tabara, vreo patru tipi pregateau cina: saramura de peste cu mamaliguta si salata de rosii cu ceapa verde. Salivam de cat de bine mirosea pestele ala pe gratar.
Am ajuns acasa cu franturi din melodiile pe care le-am auzit pe terasa: “get on up…lalala..”
Cat de tare mi-a placut plimbarea asta! E bine sa poti sa faci plinul la rezervor si sa o iei marunt la plimbare. Cu siguranta vom mai face plimbari de genul asta.

Azi, pe caldurile astea mari, am fost si m-am plimbat pe malul marii, in Satul de Vacanta si am papat gratar si pufuleti si floricele si vata de zahar. Am fost (cand nu sunt???) rasfatata Adoratului. O zi relaxanta si cu adevarat placuta. Am fost in vizita la prieteni buni care au o fetita adorabila de aproape 4 luni si ne-am jucat cu ea de i-au mers fulgii.
Si am condus eu, pentru ca Adoratul s-a dedat la lucruri delicioase: bere si vin.
Mi-a placut chestia asta. Cu siguranta ca o sa o mai repetam.
Sa revin: va dati seama? Pe caldurile astea mari cand simti ca iti ard pamanii de ca caldura, eu m-am plimbat pe malul marii. Plaja era aproape plina (deja!) si fetele isi etaleaza nurii ca sa nu se bronzeze cu urmele neplacute ale costumului de baie. Erau destul de multi nebuni care faceau baie in apa marii chiar daca temperaturile erau modeste. Mirosea a floricele, mancare, gogosi, vanilie. In aer se auzea zumzetul marii si franturi de muzica de toate felurile. Suveniruri colorate si muuulta lume.
Voi ce mai asteptati? Haideti la mare!!!

M-am intors de ieri, dar am dormit ca sa recuperez orele nedormite. Sunt inca sub efectul celor 17 ore de mers cu trenul incontinuu (plus 17 ore intors). Am fost cat de cat alinata, ca pe prima jumatate a traseului, am avut loc la vagon de dormit. Si traseul asta a fost dus si intors in 4 zile. Sunt inca sub efectul acela ciudat pe care il au marinarii cand se dau jos de pe vas, dupa vreme indelungata, cu vaga senzatie de voma si ca totul se misca in jurul meu. Imi tiuie urechile de la linistea asta, fara zgomotul rotilor de tren.
Una peste alta, a fost frumos.
Am vazut tendintele pentru toamna iarna 2008-2009 la incaltaminte, in general marochinarie. Am vazut posete pe care doar mintea mea bolnava si visatoare ar fi putut sa le creeze. Trebuie sa fii masochist, un pic, sa lucrezi intr-un astfel de domeniu. Sa iti treaca prin mana pantofi pe care nu i-ar putea elaga decat o bijuterie pretioasa. Sau o geanta care ar face sa nu conteze cu ce esti imbracat; care te-ar face sa pari ca porti bijuteriile coroanei regale chiar imbracat intr-un sac; sa lasi toate lucrurile astea sa-ti treaca prin mana din cauza ca mai ai de plata la ultima achizitie la care chiar nu ai rezistat! Huh! Ce naduf! Ce naduf!
Partea interesanta este ca saptamana viitoare voi pleca iar, dar mai aproape, la Bucuresti. Si doar pentru o zi. O inaugurare.
Se pare ca linistea mea e pe cale sa se curemure. O sa scriu rapid pe blog, o sa imi citesc in fuga preferatii si de gatit, o sa-i aduc aminte adoratului ca exista “impinge tava” sau oua prajite. Se anunta o perioada foarte “muncitoare”. Nu intrati in panica. Retete vor fi, dar mai rar si doar cu scop terapeutic, de a ma relaxa, in bucatarie.

Am sa plec iar cu trenul.
Intre timp iubitul meu ramane singur acasa. Drept urmare, astept sa aflu daca isi face sau nu de cap. Promit ca o sa ii fac zile fripte daca aud ceva. Voi lipsi cateva zile, voi veni cu forte proaspete si cu povesti noi.

Azi ma duc mai tarziu la munca!Singurul lucru bun din toata chestia asta cu Summit-ul NATO este ca imi permite sa merg mai tarziu la munca. Nu ma bucur foarte tare de acest lucru, dat volumul mare de munca pe care il am, dar, partea buna este ca am timp sa scriu despre asta pe blog. Ce tampenie. Cred ca imi fileaza o lampa. Aseara, in oras, erau luminile stinse, fasii lungi agatate de copaci, de semne de circulatie, care impiedicau circulatia pietonala sa traverseze prin locuri nepermise. Strazile, care erau pline pana la refuz de masini parcate pe o parte si pe alta erau acum pustii. Vremea noroasa, rece, incununata de picaturi de ploaie razlete intregeau un peisaj aproape de cosmar. Ziceai ca esti intr-un oras pustiit. Se circula totusi mai fluent si mai corect - e foarte supravegheat traficul de catre politie.
Ca veni vorba de condus, am inceput sa ma deprind cu masina. Imi place la nebunie. Am fost ieri prin piata, in locuri aglomerate si m-am descurcat acceptabil (sunt modesta). Am primit si primul meu bilet pe geamul masinii: parcasem prea aproape de usa din dreapta unei masini.
Voi incerca sa-l redau : “Cand parcati masina, sa va asigurati ca masina din dreapta dumneavoastra are loc suficient pentru a deschide usa. Vi se poate face rau masinii.” Semnat “Cielo Alb”
Consider ca mi-a lasat biletul in geam, si nu a recurs la fapte violente, faptul ca mi-a vazut mamaligile in geam. Ii multumesc pe aceasta cale de intelegere si voi incerca sa tin cont de sfatul lui, atata timp cat voi putea.

Am fost foarte ocupata zilele astea. Am avut la munca de lucru, am facut scoala de soferi si m-am ocupat si de alimentatia familiei si de casa. Am incercat sa dorm mai devreme, pe la 22, sa fiu odihnita a doua zi. Rezultatul: m-am trezit ca huhurezii la 1 noaptea si am vizionat tz episoade din seria x din Seinfeld, pana la 4 dimineata. M-am trezit obosita,pe la 7, de ziceai ca am carat pietre de moara. Singurul lucru care m-a trezit si mi-a bagat adrenalina in vene a fost faptul ca m-am urcat la volan. Azi am pus pe toata lumea la curent ca mi-am lua permisul si ca am condus prin oras - din cei ce nu-mi citesc blogul sau habar nu au ca-l am. Aproape ca sunt enervanta pana si pentru mine. Poate ca o sa ma tina doar saptamana asta. Daca nu trece, am sa ma duc la doctor.
In seara asta l-am luat pe Arhi in dreapta si am purces la Selgros sa luam chiftelute rotisate - din punctul meu de vedere, sunt opere de arta. Asta doar ca motiv de a iesi cu masina.Iar!!! Am condus cu 75km/h in afara localitatii. Mai mult, cu masina asta, nu controlez volanul.
Sunt obosita. Acum am scris pe blog dupa ce am inchis aragazul - am facut o Ciorbita de rata. Daca vreti reteta,trebuie doar sa spuneti. Si e ora 23:30. Si maine ma trezesc iar de la 7, cand voi veni acasa trebuie sa fac si curat.
Nici concediu nu pot sa mai cer, ca doar ce mi l-am luat. Trebuie sa recuperez zilele de oboseala. Altfel o sa ajung zombi.

Motivatia pentru care nu am mai scris de atata vreme pe blog este una simpla si importanta!!! Azi am avut examenul de permis categoria B. Si l-am luat! Din prima!!!
Am avut extraordinar de multe emotii! Cei care au dat examenul cred ca stiu prin ce am trecut eu azi. Am avut si un instructor foarte bun, dl. Mares (Caruia ii multumesc pe aceasta cale!). Am invatat in ultimile trei zile cum nu o faceam decat in sesiune.
De acum promit sa ma ocup serios de blog, asta daca nu se mai iveste cate ceva de importanta nationala.
Cel mai mult ii multumesc sotului meu pentru sustinere - banuiesc ca are si de ce. Si-a stabilit programul pentru intreaga vara. Cel mai mult tine de viziunea lui de a sta in dreapta cu o bere in brate. Nu comentam acum burtica ci savuram evenimentul! Oricum sunt indragostita!