Dupa ce am plecat de la prietena care a nascut, ma sui in taxi, cu domnul inimii mele, cu gandul sa ajungem acasa.
Taximetristul: un vorbaret. Am aflat ca doar si-a scos masina din service, ca a avut o masina si si-a vandut-o, dar ce masina domle’ cu bordul din lemn de mahon si piele pe interior, ca nevasta-sa cheltuie banii (ca toate femeile de altfel), ca are si un frate care este si el taximetrist si ca si-a dus masina la reparat la nu stiu ce inginer de pe varianta care e particular. Intre timp, zice ca el ne cunoaste dom’le. Suntem de la el din cartier. Coincidenta!!! chiar eram. Ajungem intr-un loc unde trebuia sa facem escala, sa verifice al meu nu stiu ce si coboara din masina. Se intoarce brusc si ma priveste fix in ochi: Nu te cheama Luminita? Si stai la 3? Te duci tu in vizita la domnul si doamna X(nu mai retin numele)???
Eu, uimita si siderata. Am zis ca daca m-a confundat prin oglinda retrovizoare, acum, ca s-a intors o sa ma vada mai bine! Dar nu domnule! El se uita insistent la mine (am observat cu aceasta ocazie ca avea si un oarecare strabism). Nu dom’le,nu ma cheama Luminita si nici nu stau la trei. Inexplicabil.
Acum vre-o 5 ani, un prieten de-al lui tata, care venea la noi sa joace o tabla si sa-si mai piarda vremea, vine intr-o zi foarte suparat: “-Bine mai, dar frumos iti sade? Sa ma faci tu pe mine de ras de fata cu colegul meu de munca?” Eu, blocata de o asemenea atitudine, direct la obiect, fara buna ziua si ce mai faci, mai sa-mi dea si una, reusesc sa ingaim: Dar ce s-a intamplat?
Si se apuca domnul sa imi decrie cu lux de amanunte intamplarea: pai eram la posta ca ma trimisese seful cu un coleg sa trimitem niste colete. Stau eu la coada si cand ma uit mai bine, erai si tu la coada la ghiseu. El la mine: Ce faci fata? Eu il ignor, el ma bate pe umar, eu il intreb ce vrea, el ma intreaba ce fac, eu il fac badaran, imi ridic ajutorul de somaj si plec, lasand-ul cu buza umflata in posta. Asta a fost intamplarea. Daca nu era tata acasa sa-i zica ca eu nu am luat ajutor de somaj niciodata cred ca ma lipeam de o bataie zdravana. Si omul, uluit de asemanare, incepe sa balbaie: pana si culoarea asta turbata de par o avea fata aia(pe vremea aia eram vopsita roscata si aveam suvite blonde).
M-am intrebat atunci, ma inteb si acum: oare ce sosie o-i avea eu la mine in cartier? Sau sa ma intreb pe unde o fi umblat tata? Sau m-au schimbat la nastere?

Am profitat de ea la maxim pentru ca anunta astia de la stiri ca se inrautatesc vremurile; cred ca si la propriu si la figurat.
Am fost la plimbare, am vazut marea si din Mamaia si de la Cazinoul din Constanta. Am ramas uimita de multimea de oameni care iesisera in oras. Si nu vad de ce nu: e duminica, e atat de frumos afara.
Am mancat o bunatate de pizza si am baut o bere neagra(asta e preferata mea).
Ca sa imi fac siesta am fost la Kaufland (gand la gand cu fina)ca sa avem ce sa facem de mancare zilele urmatoare.
Am ajuns acasa, extenuati.
Iar eu am trecut la aparate: am facut supa de galuste si un sos din carne de porc cu rosii si usturoi(gen ostropel dar fara faina si fara prajeala - ca trebuie sa mancam sanatos) delicios. Mi-au iesit galustele cum rar imi ies: moi, pufoase si delicioase. Asta este rau ca l-am facut pe Arhi sa-si mai puna o portie zdravana. Nu stiu ce sa fac: sa ma perfectionez intr-ale gatitului sau sa o las balta din motive de kilograme in plus?
Maine ma duc la munca si ma gandesc ca la cat a fost ziua de azi, am facut o gramada de lucruri.
Ma duc la nani ca maine am sa mor de somn si am sa cad pe metereze.