Soarta face ca este musai sa imi fac cumparaturile, de completare, minore de la SPAR - Constanta.

Si nu a fost data sa nu ma enervez cand am intrat acolo. Am zis sa nu scriu nimic despre asta, ca de, nimic nou sub soare. Toata lumea se plange de chestii de astea. Dar! Dupa ce treci prin experiente absolut ilare prin ridicolul situatiei, nu poti sa te abtii.

Prima experienta neplacuta: un bosorog in uniforma de paznic ma anunta ca trebuie sa imi iau cos: “asa trebuie, asa facem!” Eu, politicoasa: “-Nu vreau decat sa cumpar niste nectarine - si atat!”; el nonsalant si neclintit: “- Va rog sa luati un cos! Asa trebuie! Asa se fac cumparaturile!” Dupa un dialog mai mult decat cretin care a durat aproximativ 2 minute, smulg nervoasa un cos si ma indrept spre laditele cu nectarine.

Acolo, a doua experienta: o cucoana, cu un cur cat o roata de dacie, imi atrage atentia, pe un ton de-a dreptul acid: “- Domnisoara, de ce striviti nectarinele? Ce tot le pipaiti? nu vedeti ca le stricati? Cine o sa le mai cumpere asa?” Ma uit de-a dreptul socata la ea. Bunul simt ma sufoca si nu pot articula nici un cuvant. Am vazut cum imi creste tensiunea, am lasat nectarina jos, si m-am indreptat spre iesire, trantind cu toti nervii cosul gol, pe care il luasem in sila la insistentele nepoliticoase ale paznicului.

O alta experienta, o alta data: Grabita nevoie mare, intreb primul angajat care imi iese in cale unde gasesc articolul x, dupa ce incercasem sa il gasesc timp de 5 minute, pentru ca ii schimbase locatia. imi arata cu degetul, peste rafturi si imi zice: “-Undeva pe acolo, CRED!” Ma indrept intracolo grabita, presata de faptul ca pierdusem inca cinci minute. Acolo erau detergeniti. Ma duc la un alt angajat care imi zice, fara sa ma priveasca, cu un sictir de tot ce il incojuara: “- Nu stiu! Vedeti si dumneavoastra!”

O alta experienta ar fi aceea ca mi-am cumparat placinta dobrogeana(care nu mi se pare ieftina) si imi cantareste in felul urmator: - tavita de carton, hartie - vre-o 2 metri, o punga de hartie si o pune pe cantar. Ma scuzati, va rog, dar tot ambalajul acela suplimentar nu cred ca intra in pret. Vanzatoarea desface tacticos ambalajul si cantareste iar produsul la cererea mea expresa: 25 de grame in plus. DACA as fi lipsita de tupeu poate as fi mancat 25 de grame de ambalaj, in loc de scarboasa placinta.

Alta experienta ar fi aceea ca, din lipsa de inspiratie, mi-am luat mancare gatita din acest supermarket care este de-a dreptul scarboasa.

O alta data am cumparat carne tocata si am gasit intre firele de carne o chestie albastra, are am dedus eu ca ar fi hartie, dar nu bag mana in foc.

Acest supermarket il declar ca fiind cel mai PROST la capitolele: relatiile cu clienti, preturi, mancare gatita, raion de legume si fructe (care duc intotdeauna lipsa de pungi in care sa iti cantaresti produsele, produsele in sine lasa de dorit).

Huh! Ca bine e sa te descarci! Voi faceti ce vreti, eu una mi-am promis solemn ca nu mai imi prind picioarele pe acolo.

Cand o imagine spune totul despre relatiile dintre sexe :))

“O treime din speciile planetei au disparut in ultimii 35 de ani” este titlul pe care il gasesc in paginile unei agentii de stiri 9AM . Ma gandesc la ce as putea sa fac in directia asta. Mai nimic. Poate am lucruri mai importante de facut, poate am alte griji sau mai bine sa savurez un dus lung si relaxant sau orice mai imi trece prin cap, decat sa ma gandesc la actiuni responsabile si constructive de a proteja “casa” noastra, Pamantul. Suntem atat de dornici sa “civilizam” salbaticia, sa creem drumuri, sa construim confort incat uitam ca suntem musafiri, in trecerea noastra. Poate ca sunt multi cei ca mine care au macar un gand in directia poluarii dar au prea multe alte lucruri de facut si la urma urmei, faptul ca am apa potabila in casa nu inseamna civilizatie? Prefer confortul! Ma intreb daca intr-o suta de ani vor mai privi rasaritul ca acum 100 de ani. Sau poate altii vor zice uite-o si pe asta: vine cu aberatii de mediu cand eu am rata la banca si trebuie sa platesc intretinerea si trebuie sa-mi mai gasesc un al doilea job sau pur si simplu sunt ignorant!

Cat de repede trece vremea.
Ma uitam zilele astea la o “vecina” cu care am copilarit: cat de mult s-a schimbat. Tenul este tern, obosit si, la fel ca si dintii, ingalbeniti de tutun. Nu i-au mai ramas decat ochii aia jucausi migdalati si genele-i lungi dupa care ma topeam cand eram mai mica. A imbatranit. Mai ca imi vine sa-i zic tanti.
Sunt speriata! Este mai mare ca mine cu vreo 8 luni. La anul schimb prefixul. Ma gandesc: acum 15 ani, daca cunosteam pe cineva de 30 de ani vorbeam automat cu dumneavoastra. Ma uit in oglinda si, exceptand cateva linii delicate de expresie, chipul meu, mi se pare ca a ramas la fel ca acum 10 ani.
Poate ca imi place sa ma complimentez, sau poate sunt obisnuita sa ma privesc in oglinda in fiecare zi. Mai rau este ca nu ma simt altfel decat acum 10 ani. Marturisesc ca ma inchipuiam altfel la 30 de ani. Ar fi trebuit sa fiu casatorita, sa am cel putin un copil si sa ma imbrac la deux-piece.
Ma gandeam ca o sa fiu matura, ca lucrurile din jurul meu le voi vedea altfel decat atunci cand aveam 20 de ani din cauza “experientei” : ca atunci cand eram cand eram mica si credeam in Mos Craciun si imi era frica de babau si a fost nevoie sa ma fac mai mare sa vad ca de fapt nu e chiar asa. Ma gandeam ca este ca o treapta care sa te faca sa vezi lucrurile altfel. Ma simt la fel, gandesc la fel. Deci inca nu am urcat nici o alta treapta. Acum, iau fiecare zi asa cum vine. Si ma straduiesc sa o fac cat mai frumoasa.

Despre rulada de carne nu am scris mare lucruaici dar, pentru ca am poze proaspete, am sa va aduc aminte despre rulada aceasta pentru ca azi, papilele mele gustative au savurat o astfel de aroma, si, cu burta plina, vreau sa va fac pofta:
Cam asta am savurat eu azi. Stiu, sunt indemanatica si gatesc fantastic(nici macar nu sunt modesta). Cam acestia sunt pasii pe care trebuie sa-i strabateti pentru a ajunge in nirvana. Al meu sot…este incantat de gust, aroma si aspect. Sa-i fie iertata burta, dar..are de ce!!!(s-o faca)

Cam asa il numim pe cel care a castigat concursul spaniol. Suntem cu totii mandrii ca suntem romani. Cu toti am simtit fiorii aceia ai emotiilor atunci cand a fost pe scena.
UN OM CA TOTI OAMENII care a reusit in viata. Nu acolo unde s-a nascut, unde s-a luptat cu un sistem de stricat, nefunctional, ce nu mai stie sa-si cultive talentele pe care le are. A reusit! Acum cei care l-au descoperit, care o sa-i cultive talentul, care au crezut in el au de ce sa fie mandrii. “Noi” romanii pentru ce sa fim mandrii? Ca am trimis un asa diamant neslefuit in tari straine sa lucreze, departe de familie, in moloz si conditii neortodoxe? Ca in ciuda tuturor eforturilor lui de a-si urma destinul, s-a lovit de usile inchise in nas nepoliticos?
Ma si gandeam: daca as fi in locul lui mi-as lua familia din tara asta si as pleca fara sa vreau sa mai stiu ceva de Romania. Mi-as invata copii o alta limba si as refuza si sa vorbesc limba romana.
Intr-o tara unde ca sa platesti un impozit trebuie sa stai la 4 cozi si o casierie, in care invatamantul este la pamant iar sistemul sanitar a ajuns la stadiul empiric iar sistemul juridic este creat pentru vendete si aberatii legale… of ce m-am aprins…Da! Bravo lui! Am avut si eu emotii si chiar i-am tinut pumnii dar nu pentru ca este roman ci pentru ca un om a cantat dumnezeieste, pentru ca a reusit sa straluceasca, pentru ca a gasit o cale sa-si indeplineasca visul. Bravo!
Si ca sa privesc intr-un mod optimist situatia:Atata timp cat stii ce iti doresti exista o posibilitate!

Later edit: am scris chestia asta acum cateva zile, m-am luat cu treaba si am uitat sa il si postez.

Mesaj catre cei care apreciaza un pahar de vin dar si celor care nu !

Benjamin Franklin spunea: “in vin sta intelepciunea, in bere libertatea, in apa sunt bacterii !”

Un mare numar de studii stiintifice, atent controlate, au demonstrat ca daca bem 1 litru de apa pe zi, la sfirsitul unui an vom fi absorbit mai mult de 1 kg de Escherichia coli, o bacterie ce se gaseste in fecale.
Cu alte cuvinte consumam 1 kg de rahat !

Daca insa consumam vin, bere (tequila, rom, whiskey, sau alte bauturi) NU ne expunem acestui risc deoarece alcoolul se obtine in urma unui process de purificare prin fierbere, filtrare si/sau fermentare.

Tineti minte: Apa = Rahat……….Vin = Sanatate.

Deci, in concluzie, e mai bine sa bem vin si sa vorbim aiurea decit sa
bem apa si sa ne umplem de rahat !

*Nu e nevoie sa-mi multumiti pentru aceste informatii pretioase: nu fac
decit sa aduc un serviciu umanitatii !*

Deci nu-mi multumiti ci luati aminte! :))

Am zabovit la ceas atat de tarziu la calculator, pentru ca azi a fost ziua de curatenie. Am facut si mancare, dar nu va plictisesc cu asta.
L-am trimis pe al meu la plimbare in sat(la vecinu’) si m-am apucat sanatos de aspirator. In timp ce dereticam prin casa m-am lovit de o multime de cabluri. Si nu stiu cum se face: amandoi avem laptop-uri, internet wireless si tot nu am loc de cabluri. Cabluri USB pentru aparatele de fotografiat, prelungitoarele de la sistemul de sunet(pe care nu l-am fixat cum trebuie pentru ca nu le-am gasit inca locul final), cabluri si adaptoare pentru … nici macar nu stiu pentru ce sunt!
Aveti voi vreo solutie sa pun cablurile alea pe undeva sa fie la indemana si sa fie si stranse in acelasi timp, ca atunci cand sterg preful sau dau cu aspiratorul sa nu ma “inec” in fire? Eu una sunt in pragul unei crize de cabluri!!!
Uh! Ca bine e sa mai zici ceva din suflet! Am zis-o si pe asta.

Ca sa vedeti cat de fericit e Arhi cu asa nevasta, care are notiunea de romantism dupa cum se vede mai jos.

Adica noi doi si doua blonde!

Leapsa asta este destul de funny! ma pune si pe mine sa fac ceva ce nu am mai facut demult: sa pun mana pe o carte. Nu pentru ca nu mi-ar place, dar nu am timp.
Am primit leapsa de la Nenea Cosmos, care a primit-o la randul lui de la Media lui Comanescu, care a primit-o de la Decent si care zice cam asa:

1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Gaseste a 5-a propozitie/fraza.
4. Posteaza pe blog textul urmatoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.
5. Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi dupa cartea aceea foarte deosebita sau “intelectuala”.
6. Da leapsa mai departe la alti 6 prieteni.

Incercam sa citesc o carte, pe care am primit-o zilele astea de la autor, cu autograf pentru mine si pe care chiar o pretuiesc. Se cheama “O suta de ani de zile la Portile Orientului” si este scrisa de Ioan Grosan (Ii multumesc mult si pe aceasta cale domnului Catalin Tolontan)
Si paragraful suna cam asa :

“De jucat, se juca la fel ca toti copiii, cu diferenta ca finalitatea fiecarui joc trebuia sa fie, la ea, saparea unei gropi.”

Dau leapsa mai departe lui:
Suzi,
Denisa,
VisUrat,
Lilisor,
Napster,
WhiteWolf.