In cea mai frumoasa zi din concediu - pentru ca in celelalte zile a plouat - am plecat intr-o raita impulsiva si neorganizata prin Dobrogea.
S-a dovedit a fi romantica.
Am iesit timid din Constanta prin nord: Ovidiu. La iesirea din oras am oprit la o pensiune si ne-am baut cafeaua. Linistea deplina era rupta de cantecul unor zburatoare simpatice. In rest, atmosfera toropitoare, in care totul se intampla incet, dinadins parca, pentru a-ti da ragazul sa savurezi tot ce ti se intampla. Privirea imi ramane adormita pe zbaterile unei insecte care bazaie nesuferit.

Dupa clipele alea atat de balzaciene, am pornit iar la drum. El la volan, eu cu o mare curiozitate, pentru urmatoarea destinatie: Medgidia. Am oprit la un popas. Am mancat ceva si am hotarat un alt traseu.

Am mers prin sate pierdute parca de lume. Am trecut printr-un sat care se numeste Lanurile. Am inteles si de ce: era inconjurat de lanuri cat vedeai cu ochii. Peisaje care te fac sa visezi la eroi si intamplari din carti.

Drumul ne-a dus la Vama Veche. Dupa drumul lung, in care caldura ne-a dat mare bataie de cap, briza marii, peisajul salbatic si atmosfera racoroasa pe care ti-o da terasa acoperita cu stuf este una de vis.
Atmosfera este completata de muzica soul si reggae si fosnetul marii

La nici o aruncatura de bat de terasa, un tip isi intinde cortul. Sunt aproape invidioasa. Ce mi-ar fi placut sa putem sa stam si noi, asa, arsi de soare si de vant pe malul marii.

Ce ciudat: aveam o parere destul de indusa ca acolo nu sunt decat aurolaci.
Am simtit “parfumul” salbatic, neimblanzit - inca - al marii.
Mai incolo un pic, la un foc de tabara, vreo patru tipi pregateau cina: saramura de peste cu mamaliguta si salata de rosii cu ceapa verde. Salivam de cat de bine mirosea pestele ala pe gratar.
Am ajuns acasa cu franturi din melodiile pe care le-am auzit pe terasa: “get on up…lalala..”
Cat de tare mi-a placut plimbarea asta! E bine sa poti sa faci plinul la rezervor si sa o iei marunt la plimbare. Cu siguranta vom mai face plimbari de genul asta.

Azi am avut o zi fantastica! Adoratul m-a plimbat in …Dobrogea. Am fost peste tot: Medgidia, Ciocarlia, Lumina, Ovidiu, Lanurile, Valea Dacilor, Tuzla, Techirghiol, Eforie Nord si Sud, 2 Mai, Vama Veche. Ne-am plimbat ceva. Pentru ca nu cred ca am insirat toate localitatile in care am fost azi.

Cand am fost la Techirghiol am fost la vestita Manastire. Mai trebuie sa mai fac o confesiune pentru a putea trece la ceea ce ma framanta pe mine cu adevarat: sunt in perioada “aia” a lunii, sunt “cu musafiri” … intelegeti voi. Ajung la manastire sfioasa si evlavioasa ca orice credincioasa. Ma gandesc sa intreb o maicuta daca este vreo problema cu “problema mea”. Si incepe sa imi insire ce nu am voie sa fac:

NU am voie sa intru in biserica
Nu am voie sa ating icoanele sau alte lucruri sfinte
NU am voie sa aprind lumanari
Nu am voie!

Ce am eu mi-a dat Dumnezeu! Este un dar pe care il am de la EL. Inseamna ca pot sa dau viata! Nu este nimic nefiresc! Asta in ochii mei! Nu stiu cum se poate ca religia sa ma faca sa ma simt “murdara”, sa ma stinghereasca, sa ma faca sa ma simt nedemna pentru a pasi in biserica? Ma face sa ma simt criminala si pacatoasa ca fac dragoste cu sotul meu in perioada de post si ca mananc carne sau lapte miercurea si vinerea care sunt si ele motive ilare si superstitioase, dar pe care le accept ca fiind niste sacrificii de curatare a trupului sa zicem…dar pentru asta?

Ce porcarii. Se mai ingrijoreaza preotii de ce sunt tot mai putini practicanti ai ortodoxismului in era asta ultrainformationala in care “Crede si nu cerceta!” aproape ca nu mai poate exista. Asta este chiar o aberatie. Sa nu ai voie sa… pentru ca… WTF???

Dupa multa multa munca, am reusit in sfarsit sa-mi organizez lucrurile si sa pot sa muncesc un numar de ore rezonabil, pentru a avea timp sa stau mai mult acasa. Numai ca mi-am ales prost momentul: in timpul Campinatului European de Fotbal(mi-a soptit Adoratul ce fel de campionat este pentru ca pe mine, ca pe orice alta femeie, nu ma intereseaza). Am vazut cateva filme, am spalat vasele, mi-am facut unghiile, cred ca o sa ma si pensez si nu ma baga nimeni in seama. Daca incerc sa initiez un dialog, indiferent pe ce tema, se transforma enervant in monolog pentru ca Adoratul ori se uita la meci ori mai face ceva la calculator sau alearga dupa sticla de Cola - ca de bere zice ca s-a lasat.
Constat cu mirare ca femeile si barbatii sunt doua subspecii bine definite ale aceleasi specii care nu au in comun decat necesitatea sexului si a alimentatiei. Pana si modalitatea de a ajunge la “tinta” sunt total diferite.
Ma intreb cine oare a inventat jocul asta stupid in care 22 de natafleti alearga cu limba scoasa dupa o basica. Si sunt altii si mai natafleti care se imbraca stupid si se coloreaza pe fata, isi dau banii pe mascote si tricouri de aceeasi culoare, si folosesc prilejul unui meci de a face ce vor (bere si televizor) fara sa se simta vinovati: “-Ce vrei draga? e meci!!!”
Si cand te gandesti ca abia asteptam sa ajung acasa! Ca sa imi vad adoratul cum se uita la meci! Macar am blogul sa ma plang!
Constat ca protestez impotriva Campinatului European de Fotbal! Cine mai e cu mine?

Azi, pe caldurile astea mari, am fost si m-am plimbat pe malul marii, in Satul de Vacanta si am papat gratar si pufuleti si floricele si vata de zahar. Am fost (cand nu sunt???) rasfatata Adoratului. O zi relaxanta si cu adevarat placuta. Am fost in vizita la prieteni buni care au o fetita adorabila de aproape 4 luni si ne-am jucat cu ea de i-au mers fulgii.
Si am condus eu, pentru ca Adoratul s-a dedat la lucruri delicioase: bere si vin.
Mi-a placut chestia asta. Cu siguranta ca o sa o mai repetam.
Sa revin: va dati seama? Pe caldurile astea mari cand simti ca iti ard pamanii de ca caldura, eu m-am plimbat pe malul marii. Plaja era aproape plina (deja!) si fetele isi etaleaza nurii ca sa nu se bronzeze cu urmele neplacute ale costumului de baie. Erau destul de multi nebuni care faceau baie in apa marii chiar daca temperaturile erau modeste. Mirosea a floricele, mancare, gogosi, vanilie. In aer se auzea zumzetul marii si franturi de muzica de toate felurile. Suveniruri colorate si muuulta lume.
Voi ce mai asteptati? Haideti la mare!!!

“O treime din speciile planetei au disparut in ultimii 35 de ani” este titlul pe care il gasesc in paginile unei agentii de stiri 9AM . Ma gandesc la ce as putea sa fac in directia asta. Mai nimic. Poate am lucruri mai importante de facut, poate am alte griji sau mai bine sa savurez un dus lung si relaxant sau orice mai imi trece prin cap, decat sa ma gandesc la actiuni responsabile si constructive de a proteja “casa” noastra, Pamantul. Suntem atat de dornici sa “civilizam” salbaticia, sa creem drumuri, sa construim confort incat uitam ca suntem musafiri, in trecerea noastra. Poate ca sunt multi cei ca mine care au macar un gand in directia poluarii dar au prea multe alte lucruri de facut si la urma urmei, faptul ca am apa potabila in casa nu inseamna civilizatie? Prefer confortul! Ma intreb daca intr-o suta de ani vor mai privi rasaritul ca acum 100 de ani. Sau poate altii vor zice uite-o si pe asta: vine cu aberatii de mediu cand eu am rata la banca si trebuie sa platesc intretinerea si trebuie sa-mi mai gasesc un al doilea job sau pur si simplu sunt ignorant!

Cat de repede trece vremea.
Ma uitam zilele astea la o “vecina” cu care am copilarit: cat de mult s-a schimbat. Tenul este tern, obosit si, la fel ca si dintii, ingalbeniti de tutun. Nu i-au mai ramas decat ochii aia jucausi migdalati si genele-i lungi dupa care ma topeam cand eram mai mica. A imbatranit. Mai ca imi vine sa-i zic tanti.
Sunt speriata! Este mai mare ca mine cu vreo 8 luni. La anul schimb prefixul. Ma gandesc: acum 15 ani, daca cunosteam pe cineva de 30 de ani vorbeam automat cu dumneavoastra. Ma uit in oglinda si, exceptand cateva linii delicate de expresie, chipul meu, mi se pare ca a ramas la fel ca acum 10 ani.
Poate ca imi place sa ma complimentez, sau poate sunt obisnuita sa ma privesc in oglinda in fiecare zi. Mai rau este ca nu ma simt altfel decat acum 10 ani. Marturisesc ca ma inchipuiam altfel la 30 de ani. Ar fi trebuit sa fiu casatorita, sa am cel putin un copil si sa ma imbrac la deux-piece.
Ma gandeam ca o sa fiu matura, ca lucrurile din jurul meu le voi vedea altfel decat atunci cand aveam 20 de ani din cauza “experientei” : ca atunci cand eram cand eram mica si credeam in Mos Craciun si imi era frica de babau si a fost nevoie sa ma fac mai mare sa vad ca de fapt nu e chiar asa. Ma gandeam ca este ca o treapta care sa te faca sa vezi lucrurile altfel. Ma simt la fel, gandesc la fel. Deci inca nu am urcat nici o alta treapta. Acum, iau fiecare zi asa cum vine. Si ma straduiesc sa o fac cat mai frumoasa.

Uite o melodie care ma face sa fredonez, spre disperarea sotului. Pentru ca sunt afoana rau. Dar asta nu m-a impiedicat niciodata sa cant in dus dimineata cand ma trezesc bine dispusa, sau cand ma invart prin casa, sau cand conduc. Ma face sa ma simt in al noualea cer. Daca ma vede cineva fredonand inseamna ca ma simt bine. Iar el, intre timp, s-a invatat si chiar ma gaseste adorabila chiar si daca ii zgarai timpanele. Meeeerssssssyyyyy…..lalalalaaaaaa..ieeeei …iieeeeeii…

Azi, dupa ce am alergat ca o albinuta de colo colo la munca, am plecat acasa foarte obosita. Si trebuia sa am grija de burtile infometate ale familiei(a mea si a Adoratului). Am trecut pe la piata si m-am agatat la carmangerie de 4 felii sanatoase de friptura si din piata de castraveti, rosii, si ceapa verde(am mai luat si un dovlecel si cativa ardei - dar asta este din alta reteta). Am ajuns acasa, am spalat bine carnea si am batut-o un pic cu ciocanul de friptura si am sarat-o si piperat-o. Am pus-o in tigaie teflonata cu 2-3 linguri de ulei de masline si am lasat-o la foc mic, timp in care am curatat cartofi pe care i-am pus la prajit in ulei de floarea soarelui. Intre timp am pregatit salata din rosii si casraveti si ceapa verde.
Am mancat imparateste si intr-un timp scurt(25-30 minute - maxim); nici ca puteam sa ma descurc mai bine. Daca mai aveam si o bucatica de telemea de vaca as fi zis ca nu exista ceva mai bun. Si pentru ca si asa ma plang ca nu am timp, mi s-a pus pata pe mobila de bucatarie pe care am mutat-o cu ajutorul Adoratului. Asa am ajuns la ora 1:33 din noapte scriind acest post si gandindu-ma ca maine o sa am 13 ore de munca. Eh! Fiecare cu piticii lui. Al meu este sa mut mobila, ocazional. Poimaine vreau sa fac un bors de rata cu legume(dovlecei, stevie, rosii, ardei,cartofi, poate si un pic de mazare). Inca nu am descarcat pozele din aparat sa va arat sandalute de la Cristian Lacroix la 2700 lei cu cristale Swarovsky . Divine, absolut divine si comode (pentru ca am avut onoarea sa le probez). In curand se vor comercializa si in Constanta.
P.S. Poza din post nu imi apartine

Imi era dor sa mai scriu ceva. Am amanat constant sa scriu motivand tot felul de scuze: ba ca trebuie sa fac pregatiri de Pasti, ca trebuie sa muncesc mai mult in perioada asta, ca nu am chef sau ca trebuie sa mai fac si un pic de treaba prin casa.
Cred ca mi-a fost lene.
Dar acum mi-e dor.
O sa ma straduiesc sa nu-mi mai gasesc scuze si sa imi rezerv in fiecare zi macar o jumatate de ora pentru a scrie.
Sa va povestesc ce am facut in toata perioada aceasta: pai a inceput cu pregatirile de Pasti. La mine a durat doar o zi si o noapte. Adoratul m-a ajutat cu curatenia in timpul zilei si seara eu am facut mancarea. Pana la ora 4:30 dimineata!
Am facut: salata beuf (a iesit salata a la ruse - pentru ca eu nu pun carne la salata asta), am facut drob (mai putin traditional - din pui - daca vreti reteta sa-mi ziceti - delicios), am facut bors de primavara din porc cu leustean, stevie, patrunjel…racoroasa, am vopsit oua si am facut o friptura la cuptor care a fost tinuta la macerat o noapte intreaga.
Mi-am dorit sa fac lucrul asta ca sa “simt” si eu ca vine Pastele. Cand eram mai mica tineam post, aveam mai mult timp sa ma pregatesc de sarbatoarea asta. Asteptam noaptea de Pasti cu nerabdare, bucurie si pofte dupa tot ce am pregatit si ma asteapta acasa: mancare, cadouri cu ceva nou, pentru ca asa este traditia.
As fi avut posibilitatea sa cumpar totul de-a gata, sa ma invart de vre-o 2 ori prin bucatarie si gata. Dar ar fi trecut prea repede, parca nu as fi savurat momentele astea care oricum au fost prea scurte. Am facut Pastele cu prieteni buni si a fost frumos dar la fel de repede. Vremea a fost cumplita: a plouat cu galeata.
Au trecut repede zilele de dupa. Parca totul trece prea repede!!!
De 1 Mai am fost la gratar. Un gratar reusit daca nu ar fi fost atata mocirla si nu as fi uitat sarea acasa. Munca…munca si iar munca. In momentele cand as fi putut sa mai scriu ceva pe blog am preferat sa stau in plapumioara si sa ma uit la filme (va rog sa-mi mai recomandati filme bune).
Huh! Ce dor mi-a fost sa scriu.
O sa mai am un post, poate diseara, poate maine, cu ce se poarta in materie de incaltaminte. Am fost la Bucuresti la deschiderea unui magazin de lux cu articole din domeniu. Voi reveni!

“Casatoria este ca o cetate: cel ce este in afara cetatii - vrea inauntru, cine este inauntru - vrea afara!”