Pentru ca tot este un subiect la moda cu despartirile astea: Andreea Raicu de Tudor Chirila, Mihaela Radulescu de Dl. Elan si exemple ar tot fi.

Dar nu despre ele vreau eu sa vorbesc, pentru ca toata lumea vorbeste. O cunostinta, de-a mea, s-a despartit de prietenul ei cu care era de 10 luni (cunostinta are 24 de ani). S-au certat destul de urat.

El i-a facut lista de inventar cu toate obiectele pe care i le-a daruit de-a lungul celor 10 luni de cand sunt impreuna. Si i-a cerut restituirea tuturor obiectelor. Nici macar nu stiu despre ce obiecte este vorba: poate un ceas, un inel, papitzoi de plus, na’ ca orice indragostiti.

Cum Doamne iarta-ma sa fii atat de badaran sa faci asa ceva? Nu se presupune ca atunci cand faci un cadou cuiva este pentru ca il faci din inima, ca vrei ca persoana respectiva sa fie incantata si mai ales, cadoul nu este pentru totdeauna?

Sau specifici, atunci cand il dai: acest cadou este dat in folosinta pe durata relatiei si, la incetarea contractului - relatiei, se vor restitui integral, asa ca un contract ce comodat.

Am fost atat de socata de acest lucru ca nu am putut sa nu scriu despre asta. Mai ales ca ieri, in urma tuturor lucrurilor penibile care s-au intamplat, a venit sa o caute, sa vorbeasca. Ce? Ce ai putea sa vorbesti cu un asa badaran. Oare dragostea se masoara in cadouri si atunci cand ea dispare, dispar si cadourile? Habar nu am!

Nu pot sa inteleg situatia asta pentru ca nu am fost pusa niciodata in situatii atat de incomode. Oare ea va trece peste si se vor impaca? Din punctul meu de vedere, ar fi o fraiera, dar, nu cred ca e treaba mea.

Nici nu stiu ce sa zic: nici nu mi-ar place sa am cadouri de la fosti; le returnez de buna voie daca nu doresc sa le am, dar sa-mi fie cerute, si sa mai si vina sa mai discutam… nu vad ce am mai putea vorbi, nu?

Dupa multa multa munca, am reusit in sfarsit sa-mi organizez lucrurile si sa pot sa muncesc un numar de ore rezonabil, pentru a avea timp sa stau mai mult acasa. Numai ca mi-am ales prost momentul: in timpul Campinatului European de Fotbal(mi-a soptit Adoratul ce fel de campionat este pentru ca pe mine, ca pe orice alta femeie, nu ma intereseaza). Am vazut cateva filme, am spalat vasele, mi-am facut unghiile, cred ca o sa ma si pensez si nu ma baga nimeni in seama. Daca incerc sa initiez un dialog, indiferent pe ce tema, se transforma enervant in monolog pentru ca Adoratul ori se uita la meci ori mai face ceva la calculator sau alearga dupa sticla de Cola - ca de bere zice ca s-a lasat.
Constat cu mirare ca femeile si barbatii sunt doua subspecii bine definite ale aceleasi specii care nu au in comun decat necesitatea sexului si a alimentatiei. Pana si modalitatea de a ajunge la “tinta” sunt total diferite.
Ma intreb cine oare a inventat jocul asta stupid in care 22 de natafleti alearga cu limba scoasa dupa o basica. Si sunt altii si mai natafleti care se imbraca stupid si se coloreaza pe fata, isi dau banii pe mascote si tricouri de aceeasi culoare, si folosesc prilejul unui meci de a face ce vor (bere si televizor) fara sa se simta vinovati: “-Ce vrei draga? e meci!!!”
Si cand te gandesti ca abia asteptam sa ajung acasa! Ca sa imi vad adoratul cum se uita la meci! Macar am blogul sa ma plang!
Constat ca protestez impotriva Campinatului European de Fotbal! Cine mai e cu mine?