Am promis ca va voi tine la curent cu toate cate cele si am sa o fac chiar daca toata(sau aproape toata) blogosfera a scris, a participat la fericitul eveniment.

A fost atat de repede ca nu am apucat sa ma dezmeticesc ce s-a intamplat. Cred ca nici el sau ea.

Au fost (si sunt) frumosi. Aveau o stralucire in priviri, in zambet ca nu te puteai abtine sa nu zambesti si tu, uitandu-te la ei. Se iubesc - asta ar fi secretul lor! Si le doresc casa de piatra!

I-am luat repede la Constanta cu escala la Cluj. Pot sa zic ceva despre ei. Dorm muuult! Au apucat sa vada marea cat sa faca poze superbe. Au plecat si mai repede(sau mai incet - pentru ca au plecat cu trenul).

Eu abia acum incep sa imi revin din oboseala drumului.
Sunt genul ala de om care indiferent cat de bine s-ar simti pe unde ar merge, tot acasa este mai bine. Dupa drumul obositor si plin de peripetii, am plecat direct la munca.
Si asta este o alta poveste!

M-am intors de ieri, dar am dormit ca sa recuperez orele nedormite. Sunt inca sub efectul celor 17 ore de mers cu trenul incontinuu (plus 17 ore intors). Am fost cat de cat alinata, ca pe prima jumatate a traseului, am avut loc la vagon de dormit. Si traseul asta a fost dus si intors in 4 zile. Sunt inca sub efectul acela ciudat pe care il au marinarii cand se dau jos de pe vas, dupa vreme indelungata, cu vaga senzatie de voma si ca totul se misca in jurul meu. Imi tiuie urechile de la linistea asta, fara zgomotul rotilor de tren.
Una peste alta, a fost frumos.
Am vazut tendintele pentru toamna iarna 2008-2009 la incaltaminte, in general marochinarie. Am vazut posete pe care doar mintea mea bolnava si visatoare ar fi putut sa le creeze. Trebuie sa fii masochist, un pic, sa lucrezi intr-un astfel de domeniu. Sa iti treaca prin mana pantofi pe care nu i-ar putea elaga decat o bijuterie pretioasa. Sau o geanta care ar face sa nu conteze cu ce esti imbracat; care te-ar face sa pari ca porti bijuteriile coroanei regale chiar imbracat intr-un sac; sa lasi toate lucrurile astea sa-ti treaca prin mana din cauza ca mai ai de plata la ultima achizitie la care chiar nu ai rezistat! Huh! Ce naduf! Ce naduf!
Partea interesanta este ca saptamana viitoare voi pleca iar, dar mai aproape, la Bucuresti. Si doar pentru o zi. O inaugurare.
Se pare ca linistea mea e pe cale sa se curemure. O sa scriu rapid pe blog, o sa imi citesc in fuga preferatii si de gatit, o sa-i aduc aminte adoratului ca exista “impinge tava” sau oua prajite. Se anunta o perioada foarte “muncitoare”. Nu intrati in panica. Retete vor fi, dar mai rar si doar cu scop terapeutic, de a ma relaxa, in bucatarie.