Vin acasa si ii povestesc Adoratului ce mi se intampla peste zi. Azi a trebuit sa parasesc un pic biroul spre a inchia un contract cu o firma ce are sediul intr-un santier de constructii (isi maresc sediul).

Si ii povestesc si ca, la plecare, muncitorii au inceput sa fluiere dupa formele-mi. Si el imi zice bancul asta:

-Cine fluiera dupa o femeie de 30 de ani?
-Oala sub presiune!

Nu tin cu misoginii, doar ca mi se pare tare amuzant bancul asta :)). Si mai consider ca o femeie este cea mai femeie la 30 de ani. Ca un trandafir care a inflorit la maxim si arata perfect.

Si na! Mai zii ceva la bancul asta! Nici nu am macar oala sub presiune, sa ma fluiere si pe mine careva :))

Pentru ca tot este un subiect la moda cu despartirile astea: Andreea Raicu de Tudor Chirila, Mihaela Radulescu de Dl. Elan si exemple ar tot fi.

Dar nu despre ele vreau eu sa vorbesc, pentru ca toata lumea vorbeste. O cunostinta, de-a mea, s-a despartit de prietenul ei cu care era de 10 luni (cunostinta are 24 de ani). S-au certat destul de urat.

El i-a facut lista de inventar cu toate obiectele pe care i le-a daruit de-a lungul celor 10 luni de cand sunt impreuna. Si i-a cerut restituirea tuturor obiectelor. Nici macar nu stiu despre ce obiecte este vorba: poate un ceas, un inel, papitzoi de plus, na’ ca orice indragostiti.

Cum Doamne iarta-ma sa fii atat de badaran sa faci asa ceva? Nu se presupune ca atunci cand faci un cadou cuiva este pentru ca il faci din inima, ca vrei ca persoana respectiva sa fie incantata si mai ales, cadoul nu este pentru totdeauna?

Sau specifici, atunci cand il dai: acest cadou este dat in folosinta pe durata relatiei si, la incetarea contractului - relatiei, se vor restitui integral, asa ca un contract ce comodat.

Am fost atat de socata de acest lucru ca nu am putut sa nu scriu despre asta. Mai ales ca ieri, in urma tuturor lucrurilor penibile care s-au intamplat, a venit sa o caute, sa vorbeasca. Ce? Ce ai putea sa vorbesti cu un asa badaran. Oare dragostea se masoara in cadouri si atunci cand ea dispare, dispar si cadourile? Habar nu am!

Nu pot sa inteleg situatia asta pentru ca nu am fost pusa niciodata in situatii atat de incomode. Oare ea va trece peste si se vor impaca? Din punctul meu de vedere, ar fi o fraiera, dar, nu cred ca e treaba mea.

Nici nu stiu ce sa zic: nici nu mi-ar place sa am cadouri de la fosti; le returnez de buna voie daca nu doresc sa le am, dar sa-mi fie cerute, si sa mai si vina sa mai discutam… nu vad ce am mai putea vorbi, nu?

Ma uit in fiecare seara, ca un fan inrait ce sunt, la Adoratul meu pe Bloguri. Si ce sa vad: zice sus si tare ca este misogin!
Pai mai omule: la ce te-ai mai insurat? Esti cumva, pe langa misogin si masochist? Iti place durerea sau iti place sa te plangi? Nu iti place sa aiba cineva grija de tine, sa iti pregateasca dimineata camasa calcata si sosete curate, sa te trezeasca cu pupici si voie buna?Sa te faca sa vezi partea buna a fiecarei situatii, cand vii acasa obosit si nervos sa primesti cel mai cald si luminos zambet?
Hm! Sa nu ma faci sa-ti dau motive temeinice de plangeri!!!
Si ma mai enerveaza misoginii de la volan, care, atunci cand vad ca o femeie conduce o masina, au dreptul sa ii taie fata, sa claxoneze ca bezmeticii si sa calce in picioare orice etica. Care, atunci cand ajung acasa considera ca au dreptul sa dea cu pumnul in masa si sa fie serviti, care considera normal sa aplice pumni si palme ca mijloc de corectie in dresajul “sclavei” de langa ei. Care isi ineaca nereusitele si frustrarile in alcool sau mai stiu eu ce alte vicii. Care se simt superiori in fata alesei daca se da cu pumnul, daca se simte sentimentul de dominare total, daca se simte frica! Oameni mici cu egouri si mai mici!
Consider ca oamenii se departeaza din ce in ce mai tare de ceea ce ar trebui sa insemne o casatorie: un parteneriat in care atat drepturile cat si obligatiile sunt egale. Uita faptul ca se casatoresc ca sa le fie bine, sa fie fericiti, sa-si gaseasca implinirea langa un OM. Nu! Tind sa faca exact ceea ce au vazut in jurul lor, la parinti, vecini, rude: sa se ascunda cat mai mult unul de celalalt. De la ceea ce te invata maman’: “- Barbatul nu trebuie sa stie ce bani ai tu! Sa ai intotdeauna ceva la ciorap, ca nu stii cand o sa ai nevoie!” sau “-Uite draga cum vorbeste cu tine! Eu nu asa te-am crescut!” de parca nu asta ai vazut la maman si papa in casa; sau de plecatul cu baietii la o bere de care nu trebuie sa stie ea, de parca ar fi un capat de tara sau ea nu te-ar lasa. Ca se trezesc unii care mai de care sa dea “sfaturi binevoitoare” si cuplul este suficient de naiv si de proaspat sa mai aiba inca un motiv de cearta.
Cred ca acum l-am inteles pe al meu OM! Vorbeste din carti si incearca sa impartaseasca din filozofia lui de viata. Sunt un om, cu bune si cu rele, care a gasit un om care sa iubeasca si care sa fie iubit. Restul este poveste…de iubire!