Azi am cumparat un pepene de 15 kg. Am trecut pe langa o caruta foarte frumos colorata, acoperita cu o prelata spalacita. Conducatorul ei un om batut de soare tipa printre blocuri: “-Avem pepeni! Pepeni avem!”.

Ma apucase nostalgia, ma gandeam la oamenii care vindeau coarne printre blocuri cand eu eram mica si tipau cat ii tineau plamanii: “-Ia la coarne! Ia la coarne!”.

Si mi-am dorit sa-mi iau un pepene, char daca nu tineam mortis. A fost cel mai dulce pepene pe care l-am mancat de vre-o doi ani incoace. Fara exagerare. Si zemos de imi lasa gura apa si mai dau o raita pe la frigider cand ma gandesc la el. Perfect va spun!

Poate pentru ca era productie proprie si nu pepeni turcesti crescuti fortat si imbuibati cu apa cum se obisnuieste.

Ca veni vorba: mi-am luat 2 kg de vinete sa le coc pentru o salata. Am ramas cu jumatate din cantitate pentru ca jumatatea cealalta era apa. Ziceai ca au fost injectate cu seringa. Sa fi fost ceva in neregula cu ele?