Azi am avut o zi fantastica! Adoratul m-a plimbat in …Dobrogea. Am fost peste tot: Medgidia, Ciocarlia, Lumina, Ovidiu, Lanurile, Valea Dacilor, Tuzla, Techirghiol, Eforie Nord si Sud, 2 Mai, Vama Veche. Ne-am plimbat ceva. Pentru ca nu cred ca am insirat toate localitatile in care am fost azi.

Cand am fost la Techirghiol am fost la vestita Manastire. Mai trebuie sa mai fac o confesiune pentru a putea trece la ceea ce ma framanta pe mine cu adevarat: sunt in perioada “aia” a lunii, sunt “cu musafiri” … intelegeti voi. Ajung la manastire sfioasa si evlavioasa ca orice credincioasa. Ma gandesc sa intreb o maicuta daca este vreo problema cu “problema mea”. Si incepe sa imi insire ce nu am voie sa fac:

NU am voie sa intru in biserica
Nu am voie sa ating icoanele sau alte lucruri sfinte
NU am voie sa aprind lumanari
Nu am voie!

Ce am eu mi-a dat Dumnezeu! Este un dar pe care il am de la EL. Inseamna ca pot sa dau viata! Nu este nimic nefiresc! Asta in ochii mei! Nu stiu cum se poate ca religia sa ma faca sa ma simt “murdara”, sa ma stinghereasca, sa ma faca sa ma simt nedemna pentru a pasi in biserica? Ma face sa ma simt criminala si pacatoasa ca fac dragoste cu sotul meu in perioada de post si ca mananc carne sau lapte miercurea si vinerea care sunt si ele motive ilare si superstitioase, dar pe care le accept ca fiind niste sacrificii de curatare a trupului sa zicem…dar pentru asta?

Ce porcarii. Se mai ingrijoreaza preotii de ce sunt tot mai putini practicanti ai ortodoxismului in era asta ultrainformationala in care “Crede si nu cerceta!” aproape ca nu mai poate exista. Asta este chiar o aberatie. Sa nu ai voie sa… pentru ca… WTF???