Bad Tales (2020): viața nu este întotdeauna ca în povești

Realizat de catre fratii Damiano si Fabio D’Innocenzo, Bad Tales (Storia di vacanze) este o drama care ne surprinde avand drept subiect principal saracia in care traiesc familiile de italieni la periferie.

Bad Tales incepe cu vocea unui barbat care a descoperit jurnalul intim al unei fete. Dupa ce il citeste, se declara subjugat de naivitatea infantila si de banalitatile povestite si acest lucru ii provoaca un anumit disconfort. Mai apoi, textul se opreste fara sa ne previna. Decide sa continue si ne anunta ca ceea ce urmeaza este inspirat dintr-o poveste adevarata.

Aceasta introducere da tonul pesimist al povestii. Filmul ne scufunda in viata de zi cu zi a mai multor familii care locuiesc intr-o periferie din Roma in plina vara. Familii care sunt sarace insa, in ciuda acestui fapt, sunt curate atat la interior cat si la exterior. Povestea unor familii care nu le ofera copiilor un model tocmai bun de urmat. Un tata afemeiat si vulgar, o mama insarcinata din nou si cu tigara in mana si un alt tata la limita idiotului congenital.

Modele patetice pentru copiii care nici macar nu au timp sa isi traiasca inocenta si sa creada in povesti sau basme. In acest film, copiii sunt obiectele parintilor lor. Copiii nu au dreptul sa isi doreasca sau sa viseze ceva. Inca de la inceputul filmului, Bruno, “tata de familie”, le cere copiilor sai, Dennis si Alessia sa citeasca cu voce tare excelentele note din carnet. Constient de faptul ca este sarac, Bruno, in somaj de mai multe luni deja, refuza totusi sa iasa din aceasta situatie, se complace in saracie.

Bad Tales este o drama reusita marcata de o senzatie de straniu. In orice caz, este un film care nu lasa pe nimeni indiferent, aratandu-se extrem de pesimist cu privire la viitorul oamenilor care locuiesc in aceste periferii sarace.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *