Maine este o sarbatoare musulmana. Iertati-mi ignoranta pentru ca nu stiu sa zic ce sarbatoare este, dar ce stiu cu siguranta este ca este un Bairam in care se mananca baclavale. Mi-e pofta de baclavale siropoase si racoritoare, pline cu nuci.

Imi mai e pofta de pastrama de oaie. Era o carmangerie in Piata Grivitei in Constanta in care se facea o specialitate din oaie: carnea cruda,feliata subtire, era zvantata si asezonata din belsug cu pudra de ardei iute si alte condimente, care mai de care mai aromate. Era destul de scump kilogramul (55 lei) acum vreo 4 ani, dar merita fiecare gram. Pacat ca au inchis! Asta e pe locul 2 la capitolul pofte.

Imi mai e pofta de o tochitura de porc cu afumatura, branza de burduf, ou prajit, mamaliga si untura cu boia iute. Toate intr-un castron de pamant, bagat la cuptor, pana se topeste branza deasupra.

Mai imi e pofta de cateva kilograme de struguri albi, de masa.

Si imi mai e pofta de o sticla de vin rosu, sec, taninos, de culoarea sangelui involburat care plescaie limba pe cerul gurii.

Si imi mai e pofta de pizza si de lasagnia facuta de mine.

Am senzatia ca o sa racesc destul de curand. Poftele astea nu sunt decat semnalul de alarma!

Nu stiu ce are calculatorul meu, dar, in timp ce muceam de zor, am jucat un Solitare si am ajuns la concluzia ca-mi pune bete in roate ca sa nu castig: uite ce mi s-a intamplat!

Pentru cine nu isi da seama: am 4 de inima neagra inca etalat in timp ce sus, am ajuns la 9 de aceeasi inima neagra.
E o conspiratie, va zic eu! (Da clik pe poza!)

Ca fiinte delicate ce suntem, noi femeile, trebuie sa avem grija de noi.

Pentru sezonul asta cred ca ar trebui sa ne pregatim si tenul pentru frig. Personal, aleg produsele naturale in defavoarea celor “de la tub”.
Galbenusul de ou si uleiul de masline extravergin sunt o masca ideala pentru tenul deshidratat cat si pentru tenul sensibil.
O alta reteta destul de accesibila ar fi aceea cu cartofi si amidon: Se amesteca 4 linguri de cartofi cruzi rasi fin cu o lingurita de amidon, se aplica si se lasa 20 de minute. Se clateste cu apa calduta.

Ingrediente eficiente in tratarea si hidratarea tenului sunt mierea, laptisorul de matca, sucurile sau pastele proaspete de fructe sau legume.
Lactatele si taratele de grau sunt ingrediente care iti energizeaza tenul si care confera o luminozitate aparte.
Orice mic detaliu, oricat de putina grija ai avea de tine, sunt intotdeauna binevenite.
Este bine sa te rasfeti!
Tu ce secrete naturale de frumusete ne poti impartasi?

Imi declar lehamitea pentru aproape orice pe lumea asta.
Politica? mi-e sila sa scriu cuvantul asta. Atat pe plan mioritic cat si international.
Fashion? Se poarta ce dicteaza cate un sonat care s-a trezit stramb pe partea dreapta a patului; exemplific si cu o poza:

Totul se invarte in jurul banilor. Cum sa faci bani, cum sa iti iei vila cu piscina, cum sa iti iei ultimul ozn automobilistic, sau cum sa iti iei bilet de concediu cat mai departe de orice si oricine.

Sau, mai grav,totul se reduce la manipulatiile unui “mogul” care nu doreste decat sa isi completeze si mai bine conturile pe seama unor tranzactii care depasesc imaginatia muritorilor, trepadusilor care se trezesc dimineata, isi beau cafeaua si se duc la munca.

Media, internetul, a facut ca informatia sa cutreiere lumea cu rapiditatea gandului. Si gandurile noastre nu sunt foarte pasnice. Exemplu: Stirile de la ora 5 de pe PRO TV. Crime, batai, violuri, accidente mortale. Ce e mai grav este ca astea au rating. Ne plac porcariile astea.

Nimic nu mai e sfant, nu mai ai credinta, verticalitate. Nu mai exista principii, prietenii neinteresate.

Totul se reduce la manipulare, care pe care, cine sapa pe cine. Nimeni nu face nimic dezinteresat. Constat cu, nici nu stiu cu ce, ca nu am decat prieteni pe care pot sa-i numar pe degetele de la o mana; si pentru asta ma consider norocoasa.

Nu pot sa nu ma intreb, unde se indreapta lumea? Sunt singura care se simte suprasaturata de toate cate cele? Iak! Daca as fi Pamant m-as scutura de parazitii, cariile astea care se numesc oameni.

Stiu ca la un moment dat mai toti blogarii au un titlu de genul asta.
Eu nu ma plang ca nu am subiecte sa scriu, ma plang ca nu am timp.

Lipsa de inspiratie la mine este in bucatarie. Nu mai stiu ce sa fac de mancare. De asta se loveste tot omul, toate femeile care au in indatorire lucrul asta. Nu mai stiu ce sa fac de mancare.

Aveti voi sugestii?

Sa nu fie ceva nesanatos, in afara sezonului sau care sa contina multe calorii ca mi-a reprosat Adoratul ca nu am suficienta grija de silueta lui.

Later edit: am butonat un pic EBucataria a lui Andrei Crivat si vreau sa zic ca deja salivez. nici nu stiu ce sa incerc mai repede. Si eu care vroiam sa ma bag cu o reteta pentru concurs… se pare ca sunt multi amatori “profesionisti”. Cand o sa prind curaj, am sa trimit si eu o reteta.

Soarta face ca este musai sa imi fac cumparaturile, de completare, minore de la SPAR - Constanta.

Si nu a fost data sa nu ma enervez cand am intrat acolo. Am zis sa nu scriu nimic despre asta, ca de, nimic nou sub soare. Toata lumea se plange de chestii de astea. Dar! Dupa ce treci prin experiente absolut ilare prin ridicolul situatiei, nu poti sa te abtii.

Prima experienta neplacuta: un bosorog in uniforma de paznic ma anunta ca trebuie sa imi iau cos: “asa trebuie, asa facem!” Eu, politicoasa: “-Nu vreau decat sa cumpar niste nectarine - si atat!”; el nonsalant si neclintit: “- Va rog sa luati un cos! Asa trebuie! Asa se fac cumparaturile!” Dupa un dialog mai mult decat cretin care a durat aproximativ 2 minute, smulg nervoasa un cos si ma indrept spre laditele cu nectarine.

Acolo, a doua experienta: o cucoana, cu un cur cat o roata de dacie, imi atrage atentia, pe un ton de-a dreptul acid: “- Domnisoara, de ce striviti nectarinele? Ce tot le pipaiti? nu vedeti ca le stricati? Cine o sa le mai cumpere asa?” Ma uit de-a dreptul socata la ea. Bunul simt ma sufoca si nu pot articula nici un cuvant. Am vazut cum imi creste tensiunea, am lasat nectarina jos, si m-am indreptat spre iesire, trantind cu toti nervii cosul gol, pe care il luasem in sila la insistentele nepoliticoase ale paznicului.

O alta experienta, o alta data: Grabita nevoie mare, intreb primul angajat care imi iese in cale unde gasesc articolul x, dupa ce incercasem sa il gasesc timp de 5 minute, pentru ca ii schimbase locatia. imi arata cu degetul, peste rafturi si imi zice: “-Undeva pe acolo, CRED!” Ma indrept intracolo grabita, presata de faptul ca pierdusem inca cinci minute. Acolo erau detergeniti. Ma duc la un alt angajat care imi zice, fara sa ma priveasca, cu un sictir de tot ce il incojuara: “- Nu stiu! Vedeti si dumneavoastra!”

O alta experienta ar fi aceea ca mi-am cumparat placinta dobrogeana(care nu mi se pare ieftina) si imi cantareste in felul urmator: - tavita de carton, hartie - vre-o 2 metri, o punga de hartie si o pune pe cantar. Ma scuzati, va rog, dar tot ambalajul acela suplimentar nu cred ca intra in pret. Vanzatoarea desface tacticos ambalajul si cantareste iar produsul la cererea mea expresa: 25 de grame in plus. DACA as fi lipsita de tupeu poate as fi mancat 25 de grame de ambalaj, in loc de scarboasa placinta.

Alta experienta ar fi aceea ca, din lipsa de inspiratie, mi-am luat mancare gatita din acest supermarket care este de-a dreptul scarboasa.

O alta data am cumparat carne tocata si am gasit intre firele de carne o chestie albastra, are am dedus eu ca ar fi hartie, dar nu bag mana in foc.

Acest supermarket il declar ca fiind cel mai PROST la capitolele: relatiile cu clienti, preturi, mancare gatita, raion de legume si fructe (care duc intotdeauna lipsa de pungi in care sa iti cantaresti produsele, produsele in sine lasa de dorit).

Huh! Ca bine e sa te descarci! Voi faceti ce vreti, eu una mi-am promis solemn ca nu mai imi prind picioarele pe acolo.

Cand o imagine spune totul despre relatiile dintre sexe :))

“O treime din speciile planetei au disparut in ultimii 35 de ani” este titlul pe care il gasesc in paginile unei agentii de stiri 9AM . Ma gandesc la ce as putea sa fac in directia asta. Mai nimic. Poate am lucruri mai importante de facut, poate am alte griji sau mai bine sa savurez un dus lung si relaxant sau orice mai imi trece prin cap, decat sa ma gandesc la actiuni responsabile si constructive de a proteja “casa” noastra, Pamantul. Suntem atat de dornici sa “civilizam” salbaticia, sa creem drumuri, sa construim confort incat uitam ca suntem musafiri, in trecerea noastra. Poate ca sunt multi cei ca mine care au macar un gand in directia poluarii dar au prea multe alte lucruri de facut si la urma urmei, faptul ca am apa potabila in casa nu inseamna civilizatie? Prefer confortul! Ma intreb daca intr-o suta de ani vor mai privi rasaritul ca acum 100 de ani. Sau poate altii vor zice uite-o si pe asta: vine cu aberatii de mediu cand eu am rata la banca si trebuie sa platesc intretinerea si trebuie sa-mi mai gasesc un al doilea job sau pur si simplu sunt ignorant!

Cat de repede trece vremea.
Ma uitam zilele astea la o “vecina” cu care am copilarit: cat de mult s-a schimbat. Tenul este tern, obosit si, la fel ca si dintii, ingalbeniti de tutun. Nu i-au mai ramas decat ochii aia jucausi migdalati si genele-i lungi dupa care ma topeam cand eram mai mica. A imbatranit. Mai ca imi vine sa-i zic tanti.
Sunt speriata! Este mai mare ca mine cu vreo 8 luni. La anul schimb prefixul. Ma gandesc: acum 15 ani, daca cunosteam pe cineva de 30 de ani vorbeam automat cu dumneavoastra. Ma uit in oglinda si, exceptand cateva linii delicate de expresie, chipul meu, mi se pare ca a ramas la fel ca acum 10 ani.
Poate ca imi place sa ma complimentez, sau poate sunt obisnuita sa ma privesc in oglinda in fiecare zi. Mai rau este ca nu ma simt altfel decat acum 10 ani. Marturisesc ca ma inchipuiam altfel la 30 de ani. Ar fi trebuit sa fiu casatorita, sa am cel putin un copil si sa ma imbrac la deux-piece.
Ma gandeam ca o sa fiu matura, ca lucrurile din jurul meu le voi vedea altfel decat atunci cand aveam 20 de ani din cauza “experientei” : ca atunci cand eram cand eram mica si credeam in Mos Craciun si imi era frica de babau si a fost nevoie sa ma fac mai mare sa vad ca de fapt nu e chiar asa. Ma gandeam ca este ca o treapta care sa te faca sa vezi lucrurile altfel. Ma simt la fel, gandesc la fel. Deci inca nu am urcat nici o alta treapta. Acum, iau fiecare zi asa cum vine. Si ma straduiesc sa o fac cat mai frumoasa.

Despre rulada de carne nu am scris mare lucruaici dar, pentru ca am poze proaspete, am sa va aduc aminte despre rulada aceasta pentru ca azi, papilele mele gustative au savurat o astfel de aroma, si, cu burta plina, vreau sa va fac pofta:
Cam asta am savurat eu azi. Stiu, sunt indemanatica si gatesc fantastic(nici macar nu sunt modesta). Cam acestia sunt pasii pe care trebuie sa-i strabateti pentru a ajunge in nirvana. Al meu sot…este incantat de gust, aroma si aspect. Sa-i fie iertata burta, dar..are de ce!!!(s-o faca)