Ma uit in frigider si vad ca nu am decat o bucata de pulpa de porc, un fir de praz, morcov si, in cutia cu legume, am si niste cartofi. Mai am si un borcan cu smantana. Ce sa fac de mancare? Nu stiu de ce, dar suna cam ca reclama aia de la nu stiu ce paste. E cam pustiu frigiderul meu. Sa vedem ce o sa iasa.
O sa iau carnea si o sa o tai cubulete si am sa o pun la prajit impreuna cu prazul taiat rondele(de aspect). Am sa o las sa se rumeneasca un pic si apoi am sa ii pun niste apa si o cana cu vin rosu(inca nu am vin dar o sa-l trimit pe al meu sa cumpere) si am sa-l condimentez cu sare piper, un pic de oregano, un strop de rozmarin (secretul ierburilor de Provence) si am sa-l las la foc mic inabusit, pana scade apa.
Separat am sa fierb cartofii si morcovii curatati si taiati cubulete, respectiv rondele, in apa cu sare. Cand sunt fierti, ii pun in strecuratoare la scurs.
Am sa pregatesc un sos alb in felul urmator: pun 2 linguri de ulei de masline la incins si am sa adaug 2 linguri de faina alba sa se prajeasca. Adaug cateva linguri cu apa, sare, piper(de preferinta alb) si apoi adaug smantana si mai adaug (daca este cazul)putin apa. Si lasa sa fiarba la foc mic, pana isi capata consistenta unui sos mai gros. Cu acest sos asezonam legumele fierte.
Punem pe o farfurie intinsa in felul urmator: carnea pregatita cu prazul pe o jumatate de farfurie, iar pe jumatatea cealalta, asezam legumele fierte peste care punem cateva linguri zdravene de sos alb(de aceea sosul trebuie sa fie un pic mai condimentat - sarat - pentru a da un gust mai bun legumelor)
Are destule calorii, dar zic eu ca din cand in cand se merita. Si nici nu dureaza prea mult, daca ai pe cineva sa te ajute la curatatul si tocatul legumelor.
Daca nu salivati pana acum, va doresc pofta buna!

Later edit: Nu am mai facut nimic de mancare, pentru ca al meu sot a decis ca ar fi mai rapid sa mancam un pui rotisat(gata cumparat) cu sos de hrean - ieftin, sanatos, delicios. Ramane reteta pentru maine.

Mesaj catre cei care apreciaza un pahar de vin dar si celor care nu !

Benjamin Franklin spunea: “in vin sta intelepciunea, in bere libertatea, in apa sunt bacterii !”

Un mare numar de studii stiintifice, atent controlate, au demonstrat ca daca bem 1 litru de apa pe zi, la sfirsitul unui an vom fi absorbit mai mult de 1 kg de Escherichia coli, o bacterie ce se gaseste in fecale.
Cu alte cuvinte consumam 1 kg de rahat !

Daca insa consumam vin, bere (tequila, rom, whiskey, sau alte bauturi) NU ne expunem acestui risc deoarece alcoolul se obtine in urma unui process de purificare prin fierbere, filtrare si/sau fermentare.

Tineti minte: Apa = Rahat……….Vin = Sanatate.

Deci, in concluzie, e mai bine sa bem vin si sa vorbim aiurea decit sa
bem apa si sa ne umplem de rahat !

*Nu e nevoie sa-mi multumiti pentru aceste informatii pretioase: nu fac
decit sa aduc un serviciu umanitatii !*

Deci nu-mi multumiti ci luati aminte! :))

Am intrat intr-o monotonie care nu lasa sa se intrevada nimic bun. Am de lucru ca la balamuc, le execut, mecanic, linistit, masinal, intr-o rutina palpabila, plictiseala crancena care da senzatia se mutenie a tot ce se intampla in jur. Parca m-as deplasa intr-o materie vascoasa, in reluare, infiorator de plictisita.
Dete intelectualitatea in mine. Uite ce face domle’ plictiseala.
Se intrevede aici ideea inutilitatii comunicarii pe blog a tot ce este si ce nu este. Ce dracu am mai facut eu de mancare cred ca nu intereseaza pe multi.
Sau ca am incetat demult sa mai scriu poezii pentru ca, dupa ce le-am scris, l-am descoperit pe Nichita, si l-am contopit cu ideiile mele - ii preluasem ideea spiralei. L-am comparat cu ce am scris pana atunci si m-am acuzat de plagiat singurica, fara vreo vina. Ma lovesc de o criza a intelectului care a incetat demult sa mai citeasca o carte din comoditate si de prea multa oboseala. Nici macar fiorul acela al noului, al patrunderii intr-o alta dimensiune, nu-mi da imboldul de a deschide o carte. Scuzati-mi rabufneala. Mi-a scapat. Nici macar asta nu merita consemnat.
Imi vine iar sa apas Backspace… baliverne aruncate in plictiseala. NU depasesc inutilitatea aruncarii cuvintelor la intamplare. Sunt consemnata de sictir. Sa depan idei pe care altii inaintea mea le-au gandit, trait, simtit, redat. Atunci intervine mutenia, privirea fixata in gol pe liniuta aia clipitoare pe monitor. SI daca totusi mai razbat cuvinte, exista Backspace-ul.
I need madication! Boala mea are un nume: plictiseala!

Am facuti ieri 1000 de lucruri. In drum spre casa,dupa o zi grea, am primit cel mai frumos cadou pe care putea sa mi-l dea ziua respectiva. A nins. A nins asa cum rar ninge in Constata: cu fulgi mari, ca niste globuri, fara vant ca sa viscoleasca zapada, exact asa cum mai vezi in povesti cu ochii mintii. Nici macar nu era foarte frig.
Am zambit tot drumul spre casa. Mi-a inseninat ziua. Asa, ca soarele care imi intra azi, prin perdele, in bucatarie. Papagalii completeaza peisajul fonic cu o galagie vesela si jucausa. As avea chef de o plimbare lunga pe jos. Dar pentru asta ar trebui sa-l conving pe Arhi, si stiu, inteleapta cum sunt (sau nu!), ca nu am mari sorti de izbanda!
Cat de bine este sa savurezi o zi libera!

In ultimile doua saptamani nu am prea avut timp de nimic: 85% din timp l-am petrecut la munca si pentru munca, 1o% pentru somn si restul pentru activitati care nu suportau amanare, cum ar fi un pic de activitati casnice.
Numai ca ieri, dupa atata vreme, am iesit in oras (in interes de serviciu) si am dat, in drumul meu, in plina strada, in vazul tuturor, chiar intr-o statie de autobuz, la parterul unul bloc peste un salon de masaj (vezi foto).
Ma intreb, sa fie acesta “varful” care o sa-i impulsioneze pe parlamentari sa voteze legea prostitutiei? Si mai am o intrebare: daca acum, fara aceasta lege a prostitutiei, se poate infiinta asa ceva, in plina strada, acolo unde copii nostrii ies sa bata mingia (daca mai ies), ma intreb: unde va disparea minima pudoare cu care am mai ramas in democratia asta atat de prost inteleasa? Sa-ti vina tzancul, caruia te straduiesti sa-i pastrezi inocenta prin educatie, si sa te intrebe: “Tati, la parter a noi ce fel de magazin este deschis? Ca l-am vazut pe vecinul ca a intrat acolo!”. Chiar si eu, care sunt socata de aspect, privesc acest lucru cu o mentalitate de tragic -comic, ma intreb oare ce cred barbatii despre asta!
Si ca tot veni vorba, doctorii chiar se straduiesc sa legalizeze spaga pe care ei o iau de la pacienti. Dude!
Exista un proverb chinezesc care zice cam asa: “sa te fereasc zeii sa traiesti vremuri interesante”.

In viata asta a mea destul de liniara (nu-mi plac schimbarile decat de mobila si de garderoba) se intampla si chestii care sa ma faca sa tip prin casa si sa sar in sus de bucurie. Ma plangeam eu, de una zi, ca trebuie sa-mi maresc salariu daca vreau sa-mi reinnoiesc garderoba. Am lucrat atent si minutios in aceasta directie si am reusit sa ating acest obiectiv. In fine, nu asta este obiectul reclamatiei mele. Ideea este urmatoarea: dupa ce am primit telefon, in ziua libera, ca sa fiu anuntata de aceasta marire de salariu, incep sa execut aceste miscari de jos in sus si sa-mi revars tonalitatile dintr-un cantec (al afonilor) de victorie prin casa. Bineinteles, al meu, ca bradul, la calculator, isi indreapta fata catre mine, cu ochii tot in monitor(pentru ca tasta de zor mai stiu eu ce lucruri importante) si imi zice: “bravo, felicitari!”. Pai bine dom’le, eu particip activ la bunastarea familiei noastre si doar atat merit? Da’ poate sa te alaturi de mine in acest mirific dans, sau poate sa ma iei in brate si sa ma pupi. Nu domle! Deci fac reclamatie!!!
M-am desumflat destul de repede dupa aceasta victorie, intampinata atat de necuviincios si “mi-am jurat atunci in barba”: voi chetui toata marirea de salariu si inca pe atat la shopping sa-mi vindec atentia neacordata mie.
Sa mai zic inca o data de faptul ca urasc calculatoarele?
P.S. L-am iertat pentru ca am primit cadoul de Valentine’s Day

M-am gandit sa recomand aceasta reteta pentru ca este una rapida, sanatoasa si satioasa, se face in maxim o ora (cu tot cu preparare) si, la cat suntem de “in viteza”, merge de minune.
Se face in felul urmator: de ia un pui care se transeaza in bucatele, pe care le pui la prajit in putin ulei (eu folosesc o tigaie adanca de la Tefal) si il pui la prajit cu un praf de sare(la foc mic). Eu folosesc mazare congelata (si o recomand cu toata increderea pe cea de la DuJardin: este arabeasca si are un bob dulce si delicios). In timp ce se prajeste puiul, pun mazarea in strecuratoare si las sa curga apa rece pe ea pana consider eu ca s-a spalat suficient. Dupa 10 minute de prajit puiul la foc mic, iutesc focul si il las sa se rumeneasca un pic. Intre timp, curat o ceapa mare si o toc marunt. O adaug in tigaia in care se prajeste puiul si amestec pana se inmoaie bine. Adaug mazarea, pun o cana se suc de rosii, marar (eu am folosit marar uscat), un strop de piper,doua lingurite de Maggi secretul gustului si paroximativ 2 cani de apa. Las focul mare pana incepe sa clocoteasca si apoi mai las inca aproximativ 30 de minute sa fiarba la foc mic. Ideal ar fi ca toate mancarurile sa fie facute la foc mic. Da o aroma mai puternica mancarurilor.
Va doresc pofta buna!

Pentru mine, ideea de a face un barbat fericit este destul de rudimentara: daca ii satisfaci dorintele, ai grija sa fie hranit, il lasi sa-si faca tabieturile in voie, fara sa-l cicalesti, si ii mai aduci o bere de la frigider cand se uita la vreun meci sau mai stiu eu ce emisiune sportiva. Asa ai deja toate calitatile necesare sa fi o sotie model si sa ai liniste in casa.Sau cel putin asa credeam.
Numai ca eu nu mai am liniste in casa de trei zile. Motivul? Nu stiu ce porcarie are blogul LUI! ca liniste eu nu am mai avut. Nici macar nu am mai avut chef sa mai scriu cate ceva pe blogul meu.
Consider, deci, ca trebuie sa fac o updatare a acestor calitati ale mele daca mai vreau sa am liniste in casa.
Probabil ca ar trebui sa devin un guru al wordpress si la tot ce trebuie sa stii despre acest lucru, un maistru al hostingului si implicit al legaturilor de internet, pentru a putea inlatura orice situatie neplacuta care ar putea aparea pe fruntea “adoratului” meu (caruia mi-a tot venit sa-i sparg capul zilele astea!). Si asta doar pentru un pic de liniste!
Hm! Cred ca mai bine prefer sa-l ignor!
Ce ar trebui sa faca femeia moderna in zilele noastre?!? Uite deci si explicatia pentru care sunt tot mai putine casatorii in zilele noastre.

Cand eram mica, eram cea mai mica din tot neamul meu; adica eram cea mai mica din toti verisorii mei de la patru frati care ii are mama. Si eram cea mai rafatata. Mi se spunea Danila Prepeleac pentru ca faceam tot felul de pozne, de te bufnea rasul cand vedeai ce grozavii faceam.
Am vorbit cu una din verisoarele mele pe messenger si ne-am adus aminte de acele vremuri. Plecam singura cu trenul la tara, inca de cand aveam vreo zece ani. Si nu era mare lucru: sa pleci dintr-un oras, sa ajungi in Bucuresti, sa iei alt tren pana intr-o gara oarecare, de acolo sa mai iei un personal si de acolo o rata care mergea vreme de 3 ore, pentru un copil, e chiar o aventura, mai ales ca trageam de bagajele mele de-mi ieseau ochii din cap. Atat de mare era dorinta mea de evadare din peretii astia de beton ai orasului in care locuiam.
Eram spaima cotetelor atunci cand era vorba sa strang ouale calde din cuibar; sau cand “furam” un colt de branza si fugeam in gradina si mancam cele mai dulci si delicioase rosii. Sau cand ma trezeam dimineata in aerul acela curat si lumina aia atat de perfect de alba, ca te facea sa zambesti de cand deschideai ochii si auzeai cum canta cocosul, parca dinadins, ca sa-l fugaresti prin curte.
Ma apuca nostalgia cand ma gandesc cum ma cataram eu in toti copacii, ori sa mananc mai stiu eu ce fructe sau sa vad mai stiu eu ce priveliste care mi se parea mie fantastica. Tin minte ca odata m-am catarat intr-un copac - cel mai inalt copac de la noi din curte - si nu mai puteam sa ma dau jos. Am inceput sa plang si sa tip si sa urlu’ si in acelasi timp sa rad de comicul situatiei. A venit saraca bunica razand cu lacrimi si cu scara de la grajd ca sa ma dea jos.
Sau jucam ascunselea prin curte(avea bunica mea o curte foarte mare) si m-am gandit eu ca cel mai bine ar fi sa ma ascund pe cotetul de vara al porcilor, care era facut din niste surcele acoperite cu “ceva”. M-am catarat pe el, binenteles. Cotetul a inceput sa se clatine, eu am intrat in panica, m-am ridicat in picioare pe acoperis si tot cotetul a cedat: a cazut ca un joc de lego in patru zari. Au inceput porcii cu mic si mare sa fuga in toate zarile, de credeai ca a venit Baba Cloanta pe pamant, guitand de mama focului. Iese bunica mea speriata, ma vede insirata prin noroi si cam in tot ce aveau porcii acolo in tarcul lor(nimic placut, credeti-ma). Eu ma gandeam ca o sa-mi iau mare papara si am inceput sa plang ca ma si dureau genuchii tare. Dar bunica mea a inceput sa rada cu o pofta, ca a molipsit pe toata lumea. Am fost iertata si atunci. Ca de fiecare data cand faceam cate o prostie.
Pentru mine a existat “la tara”, un loc al amintirilor din copilarie si nu pot decat sa fiu recunoscatoare sortii.

Banc:
Cine a fost primul om care a ajuns pe Luna? - Un somalez care s-a jucat cu elasticul de la chiloti!!!

Am zabovit la ceas atat de tarziu la calculator, pentru ca azi a fost ziua de curatenie. Am facut si mancare, dar nu va plictisesc cu asta.
L-am trimis pe al meu la plimbare in sat(la vecinu’) si m-am apucat sanatos de aspirator. In timp ce dereticam prin casa m-am lovit de o multime de cabluri. Si nu stiu cum se face: amandoi avem laptop-uri, internet wireless si tot nu am loc de cabluri. Cabluri USB pentru aparatele de fotografiat, prelungitoarele de la sistemul de sunet(pe care nu l-am fixat cum trebuie pentru ca nu le-am gasit inca locul final), cabluri si adaptoare pentru … nici macar nu stiu pentru ce sunt!
Aveti voi vreo solutie sa pun cablurile alea pe undeva sa fie la indemana si sa fie si stranse in acelasi timp, ca atunci cand sterg preful sau dau cu aspiratorul sa nu ma “inec” in fire? Eu una sunt in pragul unei crize de cabluri!!!
Uh! Ca bine e sa mai zici ceva din suflet! Am zis-o si pe asta.