Aseara ma gandeam ca am chef de ceva bun. Si pentru ca era tarziu, trebuia sa ma trezesc de dimineatza a doua zi, adica azi, am zis ca trebuie sa mai am rabdare. Dar ce sa fac? Si am avut o revelatie: Papanasi! Desi eu nu facusem vreodata papanasi. Si am batut internetul in cautarea retetei perfecte, mi-am facut o idee cam cum ar trebui sa fie si mi-am adaptat reteta-mi proprie. Am fost la cumparaturi si am luat un pachet de branza proaspata, smantana, si gris, pentru ca oua si faina aveam.
Cum am facut?
Am faramitat branza proaspata (am luat din aceea care este ambalata si seamana cu pachetul de unt) si am amestecat-o cu 5 linguri de gris pana se omogenizeaza bine. Am batut 2 oua intregi cu telul si am pus un varf de lingurita de sare(branza pe care eu am pus-o nu era sarata) si 2 linguri de zahar si le-am batut bine. Le-am aruncat peste branza si gris si dupa ce am amestecat bine, am pus si cateva linguri de faina(cat sa se lege putin).
Formezi niste gogosele si le prajesti in ulei la foc moderat. Dupa ce ce prajesti, asezi peste ele gem(eu am pus de piersici) si apoi smantana.
Mi-au tremurat papilele gustative de delicioase ce erau. Mai ales ca toata ziua de ieri m-am gandit cum sa fac reteta. Si chiar daca am ajuns acasa la 23:00, mi-am facu damblaua. M-a ajutat si Arhi la spalatul vaselor, iar eu am terminat treaba in bucatarie mult mai repede.
Si ca sa vedeti ce bunatate mi-a iesit am facut si o poza repede.

Dupa ce am plecat de la prietena care a nascut, ma sui in taxi, cu domnul inimii mele, cu gandul sa ajungem acasa.
Taximetristul: un vorbaret. Am aflat ca doar si-a scos masina din service, ca a avut o masina si si-a vandut-o, dar ce masina domle’ cu bordul din lemn de mahon si piele pe interior, ca nevasta-sa cheltuie banii (ca toate femeile de altfel), ca are si un frate care este si el taximetrist si ca si-a dus masina la reparat la nu stiu ce inginer de pe varianta care e particular. Intre timp, zice ca el ne cunoaste dom’le. Suntem de la el din cartier. Coincidenta!!! chiar eram. Ajungem intr-un loc unde trebuia sa facem escala, sa verifice al meu nu stiu ce si coboara din masina. Se intoarce brusc si ma priveste fix in ochi: Nu te cheama Luminita? Si stai la 3? Te duci tu in vizita la domnul si doamna X(nu mai retin numele)???
Eu, uimita si siderata. Am zis ca daca m-a confundat prin oglinda retrovizoare, acum, ca s-a intors o sa ma vada mai bine! Dar nu domnule! El se uita insistent la mine (am observat cu aceasta ocazie ca avea si un oarecare strabism). Nu dom’le,nu ma cheama Luminita si nici nu stau la trei. Inexplicabil.
Acum vre-o 5 ani, un prieten de-al lui tata, care venea la noi sa joace o tabla si sa-si mai piarda vremea, vine intr-o zi foarte suparat: “-Bine mai, dar frumos iti sade? Sa ma faci tu pe mine de ras de fata cu colegul meu de munca?” Eu, blocata de o asemenea atitudine, direct la obiect, fara buna ziua si ce mai faci, mai sa-mi dea si una, reusesc sa ingaim: Dar ce s-a intamplat?
Si se apuca domnul sa imi decrie cu lux de amanunte intamplarea: pai eram la posta ca ma trimisese seful cu un coleg sa trimitem niste colete. Stau eu la coada si cand ma uit mai bine, erai si tu la coada la ghiseu. El la mine: Ce faci fata? Eu il ignor, el ma bate pe umar, eu il intreb ce vrea, el ma intreaba ce fac, eu il fac badaran, imi ridic ajutorul de somaj si plec, lasand-ul cu buza umflata in posta. Asta a fost intamplarea. Daca nu era tata acasa sa-i zica ca eu nu am luat ajutor de somaj niciodata cred ca ma lipeam de o bataie zdravana. Si omul, uluit de asemanare, incepe sa balbaie: pana si culoarea asta turbata de par o avea fata aia(pe vremea aia eram vopsita roscata si aveam suvite blonde).
M-am intrebat atunci, ma inteb si acum: oare ce sosie o-i avea eu la mine in cartier? Sau sa ma intreb pe unde o fi umblat tata? Sau m-au schimbat la nastere?

Ca sa vedeti cat de fericit e Arhi cu asa nevasta, care are notiunea de romantism dupa cum se vede mai jos.

Adica noi doi si doua blonde!

Pai am primit, in anii trecuti, lucruri simbolice pe care le pretuiesc mai presus de orice. Uite aici poze cu cadourile

Anul acesta am primit tot lucruri simbolice dar de o alta natura: un sifonier si un calorifer. Daca vi se pare amuzant, pentru mine a fost tot ce imi doream si din acest motiv au fost cele mai apreciate cadouri. Poate de ziua mea voi primi drept cadou ITP-ul la masina. Ce face casatoria din oameni?!? Sa mai zica cineva ca noi nu suntem romantici.

Ma tot gandesc ca ar trebui sa-mi adopt in farsit un stil vestimentar mai elegant si sa las tinutele sport, fara rafinament si eleganta se le poarte altii. Numai ca eu m-am hotarat de circa un an de zile sa fac asta, dar, atunci cand ma duc la cumparaturi, ma abureste Arhi, plictisit de prea multa plimbare prin magazine. Vede ceva care i-ar place si insista pana ma trezesc acasa cu vre-o bluza care nu se potriveste cu nimic din ce am eu. Sau, atunci cand merg singura, ajung acasa fara sa fi cumparat nimic: fie din cauza ca nu-mi place nimic fie, daca asa fi gasit ceva, ar fi prea scump pentru buzunarul meu. Ma gandesc ca am gusturi scumpe; sa vorbesc oare cu seful meu sa-mi mareasca salariul?
Acum spre exemplu, mi-ar trebui ceva de genul unui costum sacou-pantaloni si vre-o doua camasi. Voi purcede maine sau poimaine la cumparaturi sa vedem cat sunt de norocoasa. Va tin la curent.

Inca de la inceput faci compozitia de la galuste! important este din cate oua vrei sa faci. Eu fac din 4 oua. Si adaug vegeta dupa gust si o lingurita de ulei, le bat bine si adaug in ploaie grisul. Trebuie sa iasa o compozitie cam ca smantana: nici moale nici tare. Si o lasi deoparte la “dospit”.
Te apuci sa faci supa. Eu o fac din aripioare de pui cu ceapa, morcov, telina, un ardei mic verde si cateva rosii cubulete decojite(mai mult de aspect). Condimentez cu Maggi secretul gustului si un pic de piper. Si las sa fiarba legumele. Dupa aproximativ 45 de minute, adaug o cana cu apa rece in supa ca sa se “domoleasca” si dau aragazul la mic. Incep sa pun galustele formate cu lingura fierbinte in supa. Dupa ce am terminat, daca este cazul, mai pun cateva linguri cu apa rece deasupra lor(asta o stiu de la vecina mea Adelina) ca sa se lase galustele la fundul oalei si sa aiba timp sa se umfle (repet: la foc mic!) Si le mai las sa fiarba aproximativ 20 de minute.
Si va doresc pofta buna!

Am profitat de ea la maxim pentru ca anunta astia de la stiri ca se inrautatesc vremurile; cred ca si la propriu si la figurat.
Am fost la plimbare, am vazut marea si din Mamaia si de la Cazinoul din Constanta. Am ramas uimita de multimea de oameni care iesisera in oras. Si nu vad de ce nu: e duminica, e atat de frumos afara.
Am mancat o bunatate de pizza si am baut o bere neagra(asta e preferata mea).
Ca sa imi fac siesta am fost la Kaufland (gand la gand cu fina)ca sa avem ce sa facem de mancare zilele urmatoare.
Am ajuns acasa, extenuati.
Iar eu am trecut la aparate: am facut supa de galuste si un sos din carne de porc cu rosii si usturoi(gen ostropel dar fara faina si fara prajeala - ca trebuie sa mancam sanatos) delicios. Mi-au iesit galustele cum rar imi ies: moi, pufoase si delicioase. Asta este rau ca l-am facut pe Arhi sa-si mai puna o portie zdravana. Nu stiu ce sa fac: sa ma perfectionez intr-ale gatitului sau sa o las balta din motive de kilograme in plus?
Maine ma duc la munca si ma gandesc ca la cat a fost ziua de azi, am facut o gramada de lucruri.
Ma duc la nani ca maine am sa mor de somn si am sa cad pe metereze.

Pai printre spalat vase si spalat aragazul, m-am uitat la Matrix. E genul ala de film la care te uiti de 5 ori si tot iti vine sa-l mai vezi o data. Si cand te gandesti ca intre vase, televizor, faptul ca scriu pe blog nu-mi mai ramne timp pentru citit si o carte. Poate ca prea vreau sa le fac pe toate odata, dar mi-ar place sa mai am timp si pentru citit, mai ales ca am scuturat biblioteca oleaca si am gasit comori demult ingropate cum ar fi Apocalipsul de Steven King sau Panza de paianjan de Cella Serghi.
Eh! Am sa le fac eu o data si odata pe toate. Acum ma duc la nani, ca miine, din pacate, ma duc la munca, spre deosebire de altii care deja savureaza sfarsitul de saptamana. Nesuferitilor!

Daca am stat prea mult in casa pe motiv ca sunt bolnava, mintea mea si mai bolnava se gandeste la prostii, logic!
Ma intreb oare de ce se zice ca barbatii vin de pe Marte si femeile de pe Venus? Sau mai bine zis de ce femeile trebuiesc cucerite si barbatii sunt obligati de eticheta sa stea sa se chinuie ca idiotii in situatii ridicole si amuzante, ca sa cucereasca inima femeii alese. Se insista prea mult pe perioada de curtare si prea putin pe dezvoltarea unei relatii parteneriale. Se trezesc tot mai multi oameni casatoriti care peste trei luni sau un an sau doi se trezesc langa niste straini si simt nevoia sa evadeze, sa divorteze.
Sexul a devenit moneda de schimb?!? De cand si pana cand ceea ce ar trebui sa insemne un simbol al iubirii si contopirea a doua suflete, a capatat aerul fad al mucegaiului si aspecul din ce in ce mai salbatic, animalic.
Poate ca inteleg barbatii ca devin misogini, pe niste pipite superficiale care gandesc ceva de genul: “Lasa fata, ca daca vrea sa fie cu tine trebuie sa-ti ia masina aia pe care o vrei tu, altfel ce barbat e asta?” Sau mai sunt situatii de genul : “Daca ma culc cu el zice ca sunt proasta, asa ca il las sa fiarba!”
Unde au disparut povestile cu Feti Frumosi si cu Ilene Cosanzene si cu “au trait fericiti pana la adanci batraneti”? Sau l-a mancat balaurul pe Fat Frumos cand l-a pus Ileana Cosanzeana sa-i aduca trei pere malaiete.
Oare noi femeile suntem prea pretentioase? Sau barbatii ar vrea sa primeasca totul degeaba? Daca o femeie are nevoie de dovezi de iubire (”-Sa-i aduci luna de pe cer!”), pentru un barbat o farfurie de mancare buna si o partida de sex pe cinste este tot ce isi poate dori, visa. In fond si la urma urmei cred ca asta este singura diferenta intre noi sexele.

Nu stiu ce a fost cu raceala/gripa asta. Arhi, iubitul si adoratul meu a avut grija exemplara de mine. S-a dus la farmacie, mi-a luat Fervex, Faringosept, Aspirina, mi-a facut ceai, a avut grija sa-mi mai puna cate un film (in momentele in care am fost treaza).
Am dormit de ieri pana azi, aproximativ 20 de ore. Dar m-am facut bine. Si asta datorita sotului meu. Asa te mai trezesti cateodata si realizezi ca esti un om norocos, ca ti-ai gasit jumatatea, perfecta sau imperfecta, fara de care nu stii cum ai mai putea trai.
In fond si la urma urmei, asta este o casnicie: doi oameni care se iubesc si care au grija unul de celalalt. Sa-ti gasesti un om langa care sa stii ca nimic nu este imposibil de realizat.
Acum, rasfatata de atat grija, il voi lasa pe Arhi sa zica tot ce-si doreste, fara sa ma enerveze. Probabil ca asta pana maine cand o sa ma enerveze iar si eu am sa-l iert din varii motive asa cum el ma iarta pe mine cand il scot din sarite. Cred ca asta este o casnicie care functioneaza.